Joi dimineața s-au înființat zece partide noi-nouțe care s-au înscris în cursa electorală fără prea multă vorbărie. Gina de la Capșa s-a lăudat că și ea e membră, asta ca să ne facă în ciudă. Adică noi eram așa, niște pafariști, nu eram în centrul trebii, ne pierdeam vremea cu caraghioslâcuri, tot vorbeam despre Trump când trebuia să stăm pe ai noștri cu ochii ca pe butelie. Și ce partide erau astea noi? Păi unul îl înființase un portorican, Gonzales Gonzalero, altul era adus din Birmania, vreo trei erau făcute de ruși, pe direct, în văzul lumii.
La Carul cu Bere ne-am adunat vreo câțiva de-ai noștri cu gând să salvăm națiunea, să nu mai facă alții șmenuri, corcobeluri și pastroace în țara noastră draga de ea.
Chelnerul Gore s-a băgat și el în seamă. A venit și jobenistul Bonifaciu, văr cu Temistocle de la Arsenal, care le știa el pe toate. Jocul băncilor era, jocul finanțelor, Estul cu Vestul, chestii din astea socoteli.
– Mai e un partid. Marțienii l-au fondat.
– Așa zici? l-am întrebat pe Temistocle de la Arsenal.
Tocmai se pregătea să dea gata o halbă de bere nefiltrată. S-a uitat la mine ca prin sticlă, mi-a zis, așa, în doi peri, că eram pe dinafară rău de tot.
– Și o să votăm cu cipu’ ăsta din vârfu’ degetului? Și ei întorc rezultatu’ când se închide urna și ce-am făcut nenicule?
– Păi asta e, noi trăim cum am mai trăit, c-un sfanț digital, cu un mic, c-o bere, frate și ei se duc valvârtej la distract în universu’ ăla paralel care se zărește la orizont de vreo două zile jumătate, frate!
– Taci, măi, nu e nimic de capul lor! Băiete, mai adă o halbă!
