Unul dintre spectacolele cel mai bine primite la Avignon „In” pare să fi fost „Delir în doi” de Eugène Ionesco, pus în scenă de Christophe Feutrier, cu actori apreciaţi ai teatrului francez, Didier Galas şi Valérie Dréville. Spectacolul este jucat zilnic până în 27 iulie, ziua de închidere a festivalului.
Libertate de expresie şi precizie de ceas elveţian
Piesele lui Ionesco au fost jucate de multe ori în secţiunea „Off” a festivalului, „Delir în doi” fiind prezentată anul trecut, de exemplu, în două versiuni. Este însă prima dată când dramaturgul francez de origine română apare pe afişul „In”. Şi tot pentru prima dată regizorul Christophe Feutrier este prezent la Avignon.
Eugène Ionesco a avut întotdeauna un loc privilegiat în „Off”. În această vară a existat un spectacol cu „Rinocerii”… în limba coreeană, în faţa unor săli entuziaste. Au fost, de asemenea, pe afiş „Macbett” şi „Cântăreaţa Cheală”.
Scrisă în 1962, piesa „Delir în doi” dezvăluie toate mecanismele teatrului absurdului, atât de drag autorului. Relaţia tensionată a doi amanţi, care au ajuns să se certe, după 17 ani de viaţă împreună, pentru un „da” sau un „nu”, este dublată de un război care îşi trimite ameninţările în interiorul casei, dezordinea interioară şi exterioară se influenţează şi se potenţează reciproc.
Versiunea regizorului Christophe Feutrier reîntinereşte, după părerea criticilor, această dispută scrisă la cererea actorului şi regizorului Antoine Bourseiller, care a montat-o, la vremea aceea, împreună cu soţia sa, celebra actriţă Chantal Darget. Textul cuprinde toate temele lucidului şi ironicului dramaturg. Didier Galas şi Valérie Dréville evoluează, pe un ring fără corzi, îmbrăcaţi în costume de sport. Uneori, în vârtejul conflictului, protagoniştii ies din aria de joc, loviturile lor amestecându-se cu zgomotele din exterior. Neînţelegerile dintre femeia tiranică şi bărbatul laş virează către absurd, angoasă, nebunie. Relaţia lor este, ca întotdeauna la Ionesco, o metaforă a lumii, a războiului, a tuturor conflictelor.
„Această versiune, scrie criticul de teatru Armelle Heliot, este formidabilă pentru că şterge toate urmele timpului. Este piesa unui tânăr autor care se amuză, care este lucid, curajos în abordarea politicii, ca şi în aceea a cuplului, un dramaturg de o încântătoare eficacitate”.
Cei doi actori împletesc, după aprecierile criticilor, o libertate totală de expresie cu o „precizie de ceas elveţian”.
Spectacolul, produs de Teatrul Vidy din Lausanne, potenţează jocul protagoniştilor cu ajutorul fondului sonor şi muzical care separă părţile nedialogate de restul textului. Regizorul a reuşit să evite capcana de a transforma piesa ionesciană într-o agreabilă comedie burgheză convenţională.
Este un „spectacol-bijuterie”, care, după Avignon, va pleca în turneu în Franţa – la Toulouse, Clermond-Ferrand, Gap, Dunerque şi Evry -, ajungând în primăvara viitoare la Théâtre de la Ville din Paris.
Angelica Liddell în El ano de Ricardo
Cruzime spaniolă şi expresionism german
Printre spectacolele ce au stârnit interesul iubitorilor de teatru de la Avignon au fost reţinute, în primul rând, cele venite din Spania şi din Germania. În primul caz, vedeta scenei a fost Angelica Liddell, pentru prima dată în Franţa, cu „La Casa de la fuerza”, în care, contrar obiceiului, nu este singura interpretă a performance-ului, şi „El ano de Ricardo”. Personalitate incomodă, artista vorbeşte despre lumea contemporană filtrată prin propriile dureri. Este considerată revelaţia acestui an, prin practicarea unui teatru al cruzimii, de o intensitate şi de o forţă emoţională răvăşitoare.
Din Germania, cele mai multe sufragii au mers către piesa lui Falk Richter, „My Secret Garden”, un spectacol în care teatrul, muzica şi dansul imaginat de excelenta coregrafă olandeză Anouk van Dijk se împletesc într-un tot armonios. „Procesul” lui Kafka, în varianta expresionistă a regizorului Andreas Kriegenburg, cu trupa de la „Kammerspiele” din München, dovedeşte, după părerea multor cronicari, că Germania rămâne o mare naţiune a teatrului.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.