Un studiu din 1960 fixa sfârșitul lumii pe 13 noiembrie 2026. De ce au ales cercetătorii o zi de vineri 13

Un calcul care ducea populația spre infinit

Pentru concluzia lor, destul de sumbră, cercetătorii au pornit de la 24 de estimări ale numărului de locuitori ai planetei din ultimele două milenii. Autorii au explicat că, dacă ritmul de creștere din această perioadă s-ar fi menținut, la data respectivă numărul oamenilor ar fi tins spre infinit.

Autorul principal al studiului, fizicianul austro-american Heinz von Foerster, și colegii săi au descris și cum ar arăta concret acest scenariu: „Strănepoții strănepoților noștri nu vor muri de foame”, au scris cercetătorii, ci „vor muri striviți de înghesuială”.

Vinerea 13, aleasă intenționat

De fapt, calculele echipei indicau o perioadă mai largă pentru dispariția omenirii. Într-o declarație pentru The New York Times, profesorul von Foerster a explicat de ce au ales tocmai 13 noiembrie 2026. De-a lungul istoriei, vinerea 13 a avut reputația unei zile cu ghinion.

De la musculițele de oțet la „peoplo-stat”

Cercetătorii considerau că oamenii nu sunt foarte diferiți de musculițele de oțet. Atunci când prea multe astfel de insecte împart aceeași sticlă de lapte, lupta pentru hrană și epuizarea resurselor ajung să le distrugă.

Oamenii, în schimb, au capacitatea de a coopera. Tocmai acest lucru le-ar permite să se înmulțească fără limită, până când, potrivit autorilor, „populația ingenioasă se autoanihilează”.

Ca să evite acest deznodământ, studiul propunea un „peoplo-stat”, care să plafoneze numărul de locuitori. O măsură posibilă era impozitarea familiilor cu trei copii, astfel încât natalitatea să scadă la jumătate.

Autorii aminteau și de o variantă propusă în acea perioadă, călătoriile în spațiu: „Păcat doar că acestor globetrotteri ai spațiului nu li se poate acorda un permis de reîntoarcere pe Pământ”, arătau ei.

Alte scenarii apocaliptice

Ideea de suprapopulare pornește de la teama că, dacă pe planetă trăiesc prea mulți oameni, resurse precum apa și hrana ar putea deveni insuficiente.

La numai opt ani după studiul lui von Foerster, biologul Paul Ehrlich a publicat „The Population Bomb” („Bomba populației”), o carte cu propriile previziuni catastrofale. Ehrlich susținea că, din cauza numărului prea mare de guri care trebuie hrănite, omenirea a ajuns la un pas de apocalipsă. El mai prezicea că, în anii `70, sute de oameni vor muri de foame și că „Anglia nu va mai exista în anul 2000”.

Asemenea temeri au rămas prezente mult timp, potrivit sursei citate. În filmul „Dead Planet”, lansat în 1972, guvernul interzicea sarcina. Un an mai târziu, „Soylent Green” înfățișa o lume suprapopulată, în care oamenii ajungeau să se bată pe rămășițele semenilor lor.

Ce a dejucat profețiile

Culturile rezistente la boli, tratamentele medicale mai eficiente și urbanizarea au făcut ca oamenii să nu ajungă la canibalism, iar Anglia există și astăzi, notează Metro.

În prezent, pe Pământ trăiesc peste 8,3 miliarde de oameni. Cifra e departe de „infinit”, însă cuiva din 1960, când planeta avea în jur de 3 miliarde de locuitori, i-ar fi putut părea aproape infinită.

Un vârf așteptat spre finalul secolului

„Biroul de Recensământ al SUA estimează că populația lumii va atinge apogeul (10 miliarde) până la sfârșitul acestui secol”, a declarat pentru Metro profesoara Nicola Shelton, specialistă în sănătatea populației la University College London.

Ea a mai precizat că „inegalitatea este o amenințare mai mare pentru omenire decât suprapopularea”.

Clasamentul estimat al celor mai populate țări în anul 2100

India: 1.505.000.000
China: 633.000.000
Pakistan: 511.000.000
Nigeria: 477.000.000
Republica Democrată Congo: 431.000.000
SUA: 421.000.000
Etiopia: 367.000.000
Indonezia: 296.000.000
Tanzania: 263.000.000
Bangladesh: 209.000.000

Teama de a fi prea puțini

După acest maxim, numărul locuitorilor planetei ar urma să scadă, iar demografii se tem că, la un moment dat, omenirea ar putea ajunge prea puțin numeroasă.

Pentru că trăiesc mai mult, locuitorii multor țări aleg familii mai mici sau renunță complet la copii, arată sursa citată.

Dacă în China, Germania și Rusia vârful demografic a fost deja depășit, Japonia și SUA au de gestionat o populație tot mai îmbătrânită. Joel Cohen, specialist în biologie matematică la Universitatea Columbia, a apreciat într-o declarație pentru Popular Science că predicția lui von Foerster a apărut într-un moment nepotrivit.

„Von Foerster nu avea de unde să știe atunci, de fapt nimeni nu știa”, a explicat el, „că vârful absolut avusese loc la începutul anilor 60”.

Copiii care s-au născut deja

În SUA, Donald Trump, care s-a autointitulat „președinte al fertilizării”, încearcă să stimuleze un baby boom prin facilități fiscale pentru părinți.

Cohen consideră însă că, în loc să încurajeze natalitatea, liderii ar trebui să se asigure mai întâi că micuții care există deja au ce mânca.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în 2024, din cauza malnutriției, 150,2 milioane de copii sub cinci ani aveau o înălțime insuficientă.

„Ne descurcăm atât de prost cu copiii pe care îi avem, încât nu înțeleg de ce se pune accentul pe a face mai mulți copii. Vorbim despre a avea mai mulți copii când nu avem grijă de copiii pe care îi avem deja. Ce naiba înseamnă asta?”, a mai spus Joel Cohen.