Europa devine din ce în ce mai mică pe harta economică a globului, afirmă analistul economic Petrișor Peiu într-un articol publicat în QMagazine.
Sursa citată este de părere că păcatul capital care a condus la eșecul proiectului european a fost tocmai ideea sinistră de a uniformiza economic și ideologic niște națiuni extrem de diferite.
Iată câteva fragmente din articolul pe care îl puteți citi integral pe QMagazine.
Acum 32 de ani, Uniunea Europeană începea o transformare radicală, de la o uniune vamală și economică la un fel de federație, condusă de o birocrație a-națională. Ca urmare a noii situații, birocrația de la Bruxelles a început să aplice un standard comun tuturor națiunilor, un fel de pat al lui Procust, deși diferențele erau și rămân insurmontabile.
Uniunea monetară a adus aceleași reguli pentru națiunile nordice și germanice, dar și pentru națiunile mediteraneene, mai puțin rezonante cu strictețea fiscală.
Uniunea politică a impus frigul în casele unora care au intrat în Uniune tocmai ca să fugă de frigul din perioada comunistă.
Și a mai adus ceva uniunea politică: o birocrație alienată a impus unor popoare creștine, precum cele din Est, monstruozități imposibil de digerat, încă din anii educației primare.
Rezultatul? A doua cea mai mare economie a Uniunii a preferat să iasă, iar ceea ce a rămas este o continuă dezamăgire în planul economiei. Iar astăzi putem vedea cu claritate că păcatul capital care a condus la eșecul proiectului european a fost tocmai ideea sinistră de a uniformiza economic și ideologic niște națiuni extrem de diferite.
Economia Uniunii Europene reprezenta, în 1980, deci la apogeul războiului rece, mai bine de un sfert din economia planetei (mai precis 25,86%).
În 1990, după prăbușirea comunismului, începuse deja un declin evident, ajungând ponderea UE în economia globală la 23,42%. În anul 1995, atunci când s-a ajuns la UE-15, după integrarea statelor neutre nordice și a Austriei, ponderea respectivă pierduse deja o cincime și era de 21,12%. la finalul anului 2004, după marea creștere, prin integrarea a 10 state estice, ajunge ponderea aceasta la 18,85% din totalul mondial.
În 2007, după intrarea României și a Bulgariei, indicatorul respectiv era la nivelul 18,1%, iar la începutul pandemiei era de 15,31%.
Astăzi a ajuns la 14,55% și va continua să scadă spre 13,65% în 2028, dacă se păstrează actuala tendință.
Toate aceste date sunt furnizate de cel mai bun aparat de analiză din lume, cel al Fondului Monetar Internațional (FMI):

Toți indicatorii importanți care măsoară nivelul de dezvoltare al infrastructurii, al competitivității economice, al ponderii producției europene în domeniile de vârf sau de bază ale industriei, toți indicatorii respectivi plasează Uniunea mult în spatele Chinei, Statelor Unite, Japoniei sau Coreei de Sud, adică în spatele marilor competitori economici ai bătrânului continent.
În toată această perioadă, atât China cât și Statele Unite au avut o creștere economică mult mai mare decât cea a Uniunii:

Pentru a înțelege imensul decalaj de competitivitate pe care îl acumulează Europa față de competitorii săi globali, nu avem decât să privim (probabil consternați) tabloul prețurilor pe care industria le plătește pentru energie în diverse state ale lumii, așa cum a fost identificat de Asociația Industriei din Bavaria, vbw—Vereinigung der Bayerischen Wirtschaft e. V:

Foarte simplu spus, prețul mediu pe care îl plătesc firmele europene pentru electricitate este de două ori și jumătate mai mare decât cel plătit de competitorii lor din SUA și China!
EUROPA NAȚIUNILOR A DEVENIT UN IMPERIU BIROCRATIC CENTRALIZAT

Ședința Consiliului de Afaceri și Justiție a UE, decembrie 2022 Foto UE
În tot acest timp, de buna conducere a Uniunii Europene se ocupă, zi de zi, Consiliul European (cei 27 de șefi de state sau de guvern plus președintele Consiliului European și președintele Comisiei Europene), Consiliul Uniunii Europene (cam 80 de ședințe anuale la care participă miniștrii din statele membre grupați pe diferite domenii), Comisia Europeană (cu 27 de comisari) și Parlamentul European (cu 705 europarlamentari). Asta numai la nivel de vârf. În plus, Uniunea Europeană are nu mai puțin de 49 de agenții, cu sedii în 24 de state diferite. Plus o Bancă Centrală Europeană, o Curte de Conturi Europeană și o Curte de Justiție. În total, de binele nostru se ocupă cam 60 000 de funcționari europeni.
Ce deosebire este între comisarii UE si cei sovietici KGB? Dar asemanare??Si atunci vedem si unde a greșit.