„Ura!” cu care se demonstrează iubirea de țară. REPORTAJ de la protestul pentru Călin Georgescu

„București, nu uita, primăria nu-i a ta”, este prima scandare pe care am auzit-o de dimineață, la 10, când am ajuns în fața Primăriei Generale. Undeva la 100 de oameni, în frunte cu naistul Nicolae Voiculeț, s-au strâns pe trotuarul de peste drum de primărie. Protestatarii erau supărați pe Ciprian Ciucu, primarul general, pentru că n-a dat autorizație pentru protestul programat tot azi, în parcul Izvor, dedicat lui Călin Georgescu.

Manifestanții n-au stat însă mult în fața PMB. Au trecut pe lângă gardurile jandarmilor și au blocat carosabilul. Au plecat, în marș, către Parcul Izvor, în care au fost întâmpinați de câțiva zeci de alți manifestanți care așteptau protestul care urma să înceapă doar la ora 14.

Aproape de intrarea în Parlament, organizatorii amplasaseră deja o scenă. Din boxe, când am ajuns, se auzea „Mai bine golan decât activist, mai bine mort decât comunist”, refrenul Imnului golanilor. 

Se termină piesa și, lângă mine, văd un domn care era deja live pe TikTok. Filma Palatul Parlamentului, sau, cum i se mai spune, Casa Poporului. „Ne-au furat și palatul construit de Ceaușescu!”, le zice bărbatul celor ce-l urmăresc pe TikTok.

CITEȘTE ȘI: Protestul pentru Georgescu girat de AUR / Mii de oameni au ajuns la Arestul Central / Simion: Mi-ați zis să aduc caii și iată că acum suntem aici

Revoluția live pe TikTok

Oamenii se tot adunau, deși nu era nici 11, iar protestul fusese anunțat pentru ora 14. La câțiva metri de primul live, de care povesteam mai sus, un alt bărbat transmitea în direct pe TikTok ce se întâmpla în jur. Vine la el un alt participant, cu live-ul lui în brațe, și-l întreabă cum să-i dea join. Revoluția pentru Călin Georgescu se face live pe TikTok, ca să poată fi văzută din toate unghiurile. Jurnalism adevărat, ar spune unii.

Majoritatea participanților erau acoperiți cu o formă sau alta de tricolor. Cu siguranță, o parte importantă dintre cei prezenți au venit cu tricolorul de-acasă, dar în caz că tricoul cu România ți-a rămas mic, mai mulți vânzători ambulanți îți puteau rezolva problema.

„Hai Căline, hai Căline, ia căciulaaa!”, striga una dintre vânzătoare, în mijlocul protestatarilor. Strategia de marketing, însă, nu mi s-a părut cea mai bună. Dacă după Hai, Căline, vânzătoarea spunea Ia căciula de la mine, reușea o rimă la fel ca aceea a porumbului de la mare.

Nai autorizație pentru „revoluție”

De-abia dată jos din autocar, o doamnă era pusă pe miștouri. Stătea la vorbă cu alți trei manifestanți de-abia ajunși când mulțimea începe să strige „Uniți, cu toți, să scăpăm de hoți”. Femeia se întoarce către tovarășii săi, ca să le atragă atenția, și le zice. „Daaa, de unde, că eu sunt cea mai mare hoață!”.

Discursurile încep la ora 14 cu Nicolae Voiculeț, artistul care a pornit manifestația, care spune că n-a „venit aicea ca să fac spectacole, am venit ca să mă jertfesc”. Imediat după, Voiculeț pune mâna pe nai și începe să cânte imnul. Nu înainte însă de-al amenința pe „incultul” de Ciucu, pe care nu am înțeles dacă era mai supărat pentru că nu i-a autorizat protestul sau pentru că n-a știut cine e. „Ciucu o să aibă viață grea cu mine”, spune Voiculeț, „dar și cu voi”.

De lângă mine, o femeie înfierbântată de criticile pentru primarul general începe să strige. „Revoluție!!!!!, Revoluție vrem!!!! Revoluție”. În același ton au mers și restul discursurilor, care au continuat cu Gelu Vișan și au trecut prin mai multe personaje care n-au prea stârnit emoția publicului. Toți vorbeau despre naționalism, iubirea de țară și cum întruchiparea acestora este Călin Georgescu, singuul nume care mai strângea urale până s-a ajuns la MVP-ul evenimentului, George Simion.

„URA!”

Când a luat microfonul, s-au auzit vuvuzele ale protestatarilor, cumpărate probabil tot de la vânzătorii care au împânzit fiecare colț cu mese umplute de produse tricolore. Apoi, șeful AUR a început să vorbească despre vuvuzele. Adică presă, politicieni din opoziție cu el, Siegfried, Veștea, Niculescu și în general tot ce nu este de acord cu el.

„Acest miting nu este, așa cum încercau vuvuzelele sistemului să mintă, mitingul AUR. Am răspuns doar unei chemări din partea fraților noștri. Acest miting este al românilor”, spune George Simion. „URA! URA!”, strigă mai multe persoane de lângă mine. Și a urmat:

„Au încercat în fel și chip să ne învrăjbească între noi”, a spus liderul AUR, care apoi a dezbinat în discurs România în două: între cei care au încercat și care care au rămas uniți. „Au încercat să conteste dreptul nostru sacru de a protesta. Au pus toate vuvuzelele media împotriva noastră. Au încercat și n-au reușit. Noi nu ne dezicem de CG și de poporul român!”

Motivul recurent al discursului lui Simion a fost presa. „Voi sunteți presa liberă”, le spune șeful AUR participanților. În discursul său, dar și cele ce au urmat, presa tradițională era definită ca un inamic al mișcării. Mai puțin Robert Turcescu, presar vechi, pe care George Simion l-a chemat pe scenă înainte să-și încheie discursul.

După ce-a vorbit, Simion nu a lăsat jos microfonul. Acesta a devenit din vorbitor traducător pentru discursurile liderilor polonezi veniți în România pentru Forumul Europa și, cu siguranță, și pentru meci.

După Simion și invitații externi, au tot luat cuvântul diferite persoane. Mulțimea, de altfel, părea destul de plictisită de discursurile de pe scenă. Ba chiar și un vorbitor a dat de înțeles că s-a vorbit destul. „Știți unde trebuie să plecăm acum, că el ne așteaptă…”, spune acesta pe scenă, afirmație care e întâmpinată cu răspunsul „arestul central!”. Microfonul a trecut apoi la altă persoană, dar lumea deja a început să plece către Călin. Nu mai conta ce se vorbea.

Unde nu-i cap, vai de bastoane…

La arestul central se strânsese câtă frunză, câtă iarbă. Nu erau neapărat foarte mulți oameni, doar câteva mii, dar spațiul îngust de printre blocurile bucureștene făcea mulțimea să pară mult mai impunătoare. Filmam oamenii care se îndreptau către arest și filmam grupurile jandarmi care se repoziționam când aud din spate o voce.

„Ce tot filmezi?”, mă întreabă un jandarm. „Sunt de la presă”, îi spun și îi arăt badge-ul. „Să-mi bag p***-n presa ta, bă!”, îmi zice, probabil nemulțumit că i-am filmat colegii. Îi întorc spatele și nu-i zic nimic, din motive simple. Unde nu-i cap, vai de bastoane…

Am intrat printre protestatari printr-un gang din dreptul colegiului Eminescu, și-am fost întâmpinat cu huiduieli. Mă rog, nu eu eram cel huiduit, ci o persoană care s-a apucat să-și scuture covoarele de la balcon, direct în capul protestatarilor.

„Ar merita să intrăm peste ea în casă…”, zice o femeie de lângă mine, printre înjurăturile mulțimii.

Merg mai încolo și nimeresc fix lângă un bărbat cu o portavoce. „Să se aleagă praful de vooooi”, urlă cu toată puterea, ca după o pauză dramatică să adauge „și de copiii voștri”, ca un bun creștin care vrea să aibă de toate și aproapele celui căruia i-a umplut frigiderul. Unul dintre prietenii lui încearcă să-l mai tempereze. „Lasă, că săptămâna asta îi dă drumul, la câtă lume fu!”

„Sau cum l-o chema…”

Protestatarii intraseră în rutina lor. Se scanda, se făceau live-uri pe TikTok, lumea părea hotărâtă să nu plece, dar nici să nu încerce să facă vreo nefăcută.

Un bărbat chel se așezase în mulțime și-și setase trepiedul. Filma protestatarii și vorbea în microfonul telefonului. M-am apropiat de el, să aud ce zice. „…chiar dacă a plecat Bolojan, a venit o slugă mai mare: Luca Nicolae”, spune apăsat, încât l-au auzit și oameni de lângă el, pe care i-a bufnit râsul. „Sau cum l-o chema”, completează vloggerul.

Cu acel fragment de comentariu politic, dar și după ce am văzut cum un bărbat căra crucea statului de drept, m-am decis să plec către casă. Pe drum, însă, n-am rămas în cap cu discursul lui Simion sau cu „URA!” pe care a stârnit-o de la public, ci cu o tâmpenie.

Mă gândeam cum deținătorul unui logan parcat lângă arestul central avea să se trezească dimineață și să coboare cu ochii împăienjeniți la mașină. Atunci, de la depărtare, vede o hârtie albă în parbriz. „Ai, să-mi bag…”, și-ar zice șoferul, grăbind pasul către mașină. „Mi-am luat amendă”. Și, când ajunge la mașină, vede asta: