Starea generală a lucrurilor din România, consolidarea prin vot a unei majorităţi parlamentare anti-Băsescu şi chiar dorinţele de schimbare susţinute de populaţie (sintetizate şi în multe declaraţii politice de bilanţ) trimit la câteva măsuri importante şi de mare urgenţă. Încercăm să formulăm câteva dintre ele, mai ales că economiştii şi politicienii europeni vorbesc deja despre un an cumplit.
Guvernul Ponta şi majoritatea parlamentară care îl susţine trebuie să reglementeze pe baze noi legislaţia privind resursele minerale şi materiale ale României. Ne referim la licenţele de explorare şi de exploatare a principalelor resurse ale României. Mai poate România funcţiona pe tehnica licenţelor acordate pe şest şi secretizate până la sfârşitul afacerii? Mai poate ţara noastră tolera tot felul de târguieli dubioase fixate în Hotărâri de Guvern sau în Ordonaţe, mai apoi pe bandă rulantă transformate în legi?
De bună seamă că o asemenea revenire asupra legislaţiei în domeniu presupune şi o inventariere a licenţelor acordate şi nevalorificate de-a lungul anilor şi aflate în stare de anulare. În acelaşi timp, cercetarea unor acordări de licenţe atribuite unor firme din paradisuri fiscale dă de lucru şi DNA-ului şi serviciilor secrete. La umbra scandalurilor politice mediatizate de televiziuni şi a subiectelor bulevardiere umflate cu bună ştiinţă de acoperiţi şi de proşti, guvernanţii României au jonglat cu atribuirile de licenţe pentru exploatarea resurselor petroliere, a gazelor naturale şi a minereurilor. În spatele legislaţiei şi al legilor de acordare a licenţelor, inclusiv a redevenţelor, se află marile afaceri ale politicienilor români.
În fapt, România, prin poziţia noii majorităţi parlamentare, este obligată să recurgă la o poziţionare de principiu care derivă dintr-o nouă viziune de ansamblu. Ce face ţara noastră cu resursele şi cu materiile prime? Care este proiecţia statului român faţă de resursele minerale, faţă de energie şi care faţă de exploatarea pământului şi faţă de producţia alimentară? Acestea se constituie ca priorităţi de grad zero ale lumii contemporane şi România nu poate rămâne în afara acestor schimbări importante de optică.
Scoate la vânzare internaţională cât mai multe dintre resursele sale sau le exploatează în regim public? Le prăduieşte sau le apără şi le gestionează cu maximă precauţie? Suntem tot în epoca privatizărilor sălbatice sau criza mondială ne obligă să ne întoarcem la o anume filosofie de bun naţional?
Ce devine România următorilor ani? Un enorm şantier tip Vestul sălbatic în care toate marile concerne sapă, exploatează şi fac profituri în vreme ce România se mulţumeşte cu nişte fărâmituri pe post de redevenţe, iar românii se limitează la condiţia de forţă de muncă necalificată? La ce folosesc inevstiţiile străine în România care se limitează la tocat bogăţiile naturale ale ţării? Mi se pare mai important ca ministrul Mediului să vegheze asupra felului în care pădurile României sunt tocate pentru exporturi aiuritoare sau pur şi simplu decimate şi transformate în pastă şi rumeguş pentru a acoperi producţia unor combinate de plăci aglomerate. Între distrugerea pădurilor şi circul public generat de spaima produsă de un urs rănit de un braconier este totuşi o distanţă uriaşă.
În prima parte a anului 2013 vom acorda prioritate subiectelor din acest domeniu. Dacă majoritatea parlamentară şi Guvernul Ponta vor să genereze o schimbare majoră, ea trebuie să se reflecte şi în aceste lucruri. Altfel, vom continua în stilul improvizaţiilor şi ambiguităţilor, cele care lasă loc de mişcare pentru toate învârtelile oficialităţilor române.
Dacă nu se schimbă nimic în această problematică, n-avem a ne aştepta la nici o diferenţă între Guvernul Ponta şi toate celelalte de până acum. Pleacă Berceanu şi Videanu de la gaze, petrol şi mineruri, vin Iancu şi echipa Romgaz. Unde am fost tot pe acolo ne întoarcem, iar ţara se scufundă în hăţişul aranjamentelor personale.
Evaziunea fiscală şi economia subterană vor face obiectul unor alte articole. De asemenea, confuzia şi nepăsarea care persistă în abordarea agriculturii vor ocupa un loc de frunte pe lista subiectelor noastre. Nu vom trece nici peste decontul regimului Băsescu. Ceasul acestei operaţiuni atât de insistent cerută de populaţie pare să fi rămas oarecum în urmă. La fel se va întâmpla şi cu instrumentele personale ale ambiţiilor de putere ale preşedintelui Băsescu. Este vorba de serviciile secrete, de DNA şi Parchet, de CCR şi ANI.
Va fi un am greu, un an al priorităţilor jurnalistice dictate de situaţia României. Şi din care derivă urgenţele societăţii româneşti. Adică urgenţele Guvernului Victor Ponta!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.