Federaliștii europeni, în frunte cu Guy Verhofstadt, consideră că noul guvern de la Berlin va pedepsi exemplar euroscepticismul Poloniei și Ungariei și va pune UE pe calea federalizării, împreună cu Emmanuel Macron.
Lucrurile arată altfel văzute de la Berlin. Wolfgang Munchau, fondator al Financial Times Deutschland, avertizează nu numai că ambițiile noului guvern vor fi mai mici, ci și că aceasta coaliție între social-democrați, ecologiști și liberali (încercată pentru prima dată în istoria politică a Germaniei) ar putea să se spargă și să lase loc, din nou, creștin-democraților.
Munchau atrage atenția că programele celor trei partide care se pregătesc să guverneze nu se intersectează aproape deloc în ce privește politica externă, politica economică și cea socială.
Singurul aspect pozitiv găsit de Munchau este că toate cele trei partide își doresc să modernizeze economia Germaniei. Cea mai puternică economie din UE este ca un dinozaur într-o eră a companiilor digitalizate, active, flexibile. Politicienii germani încă mai cred că inovația va veni din partea Volkswagen și BASF, companii cu peste o suta de ani de istorie, în niște vremuri în care marile succese sunt înregistrate de companii americane și chineze care au fost înființate cu cel mult 20 de ani in urma. Circa 40% din companiile germane folosesc faxul, ceea ce, în opinia lui Munchau, arată cât de puțin deschisă spre inovație este în acest moment industria germană. Este un colos care se încăpățânează să rămână în era analogică, într-un moment în care lumea trăiește digital. Ei bine, noul guvern ce va fi condus de Olaf Scholz vrea să inoveze și să ofere o șansă companiilor noi, moderne, și semnalează în acordul de coaliție că vrea să spargă adevăratul cartel al companiilor mari care guvernează sistemul corporatist german.
A moderniza economia Germaniei înseamnă și a schimba politica externă a țării, spune Munchau. Politica externă a Germaniei a fost una pur mercantilistă – a căutat maximizarea profiturilor obținute din export, trecând cu vederea aspecte geopolitice și umanitare. Noul ministru de Externe va fi lidera Verzilor, Annalena Baerbock, care pare să nu aibă nimic în comun cu această tradiție.
Baerbock se opune gazoductului germano-rus Nord Stream 2. Gazoductul a costat circa 10 miliarde de euro și este finalizat. Mai așteaptă doar certificările din partea autorităților de resort din Germania. Cu Verzii la guvernare, este de așteptat ca acest proces să fie prelungit sine die. Verzii vor deține și portofoliul Economiei, decisiv în procesul de certificare a Nord Stream 2.
Dar Rusia a găsit mereu prieteni puternici în Germania – fostul cancelar Gerhard Schroeder este artizanul proiectului Nord Stream 1, care operează de ani de zile, tot el este președintele companiei Nord Stream 2, deținută de Gazprom, tot el face parte din consiliul de administrație al celei mai puternice companii petroliere ruse, Rosneft. Apoi, președintele actual al Germaniei, fostul ministru de Externe Frank-Waltre Steinmeier, a fost mână dreapta a lui Schroeder în perioada în care a fost cancelar. Steinmeier a încercat și o soluționare a conflictului din Ucraina văzută de SUA și Kiev ca un serviciu făcut Kremlinului.
Va găsi Rusia lui Putin și de această dată prieteni la Berlin? Da și nu, spune Munchau. Nu, pentru că Scholz nu face parte din cercul de prieteni germani ai Rusiei. Iar asta s-a întâmplat pentru că Rusia (consiliată de Schroeder) nu s-a deranjat să-i facă oferte de colaborare, considerând că nu are șanse să devină cancelar.
Însă Scholz pare usor de manipulat, sugerează același Wolfgang Munchau. Dovada sunt două scandaluri financiare în care a fost implicat. Primul a avut loc în timp ce era primar al orașului-land Hamburg. Este vorba despre fraudarea statului de către Warburg Bank, printr-o schemă aplicată de mai multe bănci regionale germane, socotită ilegală de Curtea Federală de Justiție. Paguba a fost de miliarde de euro, iar Scholz s-a întâlnit de mai multe ori cu președintele băncii amintite. Când s-au descoperit aceste discuții, Scholz a spus ca nu-și amintește nimic. Apoi, în perioada în care a fost ministru de Finanțe în guvernul Angelei Merkel, Scholz a fost acuzat că nu a acordat atenție schemei frauduloase care a dus la falimentul și pierderea a miliarde de euro de către operatoru de carduri și servicii financiare Wirecard (scandal care s-a lăsat cu condamnarea la închisoare a mai multor oficiali ai companiei).
”Dacă Scholz nu a ținut piept unei bănci regionale din Germania și apoi a acționat când era prea târziu în cazul unei companii precum Wirecard, ne putem oare aștepta ca el să-i țină piept lui Putin, dacă Rusia va amenința că va tăia aprovizionarea cu gaz?”, se întreabă Munchau.
O altă ciocnire între partenerii coaliției va fi cea legată de NATO. Verzii își doresc ca SUA să-și retragă arsenalul nuclear din Germania și să nu ofere 2% din PIB pentru apărare, așa cum Germania s-a angajat față de NATO. Munchau consideră că Olaf Scholz se va opune și va avea câștig de cauza în ce privește rămânerea sub umbrela nucleară a SUA. În schimb, va fi nevoit să le facă o concesie Verzilor și să nu respecte clauza celor 2% din PIB pentru Apărare – un motiv de dispută cu Statele Unite.
O altă mare provocare pentru Scholz va fi politica față de China, pe care Angela Merkel a transformat-o în principalul partener comercial al Germaniei. Verzii din coaliție sunt foarte critici la adresa Chinei lui Xi Jinping, mergând până acolo încât unii eurodeputați germani din acest partid sunt supuși unor sancțiuni impuse de Beijing. Cancelarul Scholz va încerca să se coordoneze mai mult cu Washingtonul decât a făcut-o Angela Merkel, iar asta, împreună cu presiunile ce vor veni din coaliție, îi va face imposibilă menținerea unei relații la fel de profitabile cu China.
În cele din urmă, guvernul Scholz va avea de înfruntat problema banilor. Cum va reuși cancelarul să facă rost de banii pentru programul său de modernizare, când liberalii din coaliție se opun majorării taxelor și vor revenirea rapidă la regulile care interzic îndatorarea guvernului? Cum vor reuși Verzii din acest guvern să facă rost de cele 50 de miliarde de euro pentru tranziția la energia verde și să modernizeze infrastructura publică a Germaniei? O parte a soluției fostelor guverne Merkel a fost apropierea de Rusia, pentru gaze mai ieftine decât pentru restul statelor UE, care să ofere industriei germane un avantaj în plus față de restul statelor europene. Noul guvern pare să mizeze mai mult pe energia regenerabilă, însă pentru asta este nevoie de timp și o finanțarea uriașă.
Creștin democrații vor sta la pândă și își vor întări partidul. Perdantul Armin Laschet se va retrage, iar cursa pentru șefia partidului este condusă de Friedrich Merz, despre care este suficient să spunem că a fost șeful Black Rock Germania (Black Rock gestionează active care sunt de peste 30 de ori mai mari decât PIB-ul României, deține pachete însemnate de acțiuni la BASF, Linde, Bayer, iar presa a scris că, atunci când zbura peste Atlantic, șeful BlackRock l-a sunat brusc pe Merz pentru a-i aranja o întâlnire cu cancelara Angela Merkel în câteva ore).
Revigorarea CDU ar putea face ca Verzii și liberalii să-l părăsească pe Scholz și să schimbe coaliția, în contextul unei crize guvernamentale, spre exemplu. Prin urmare, Scholz va trebui să meargă pe sârmă, să-și mulțumească mereu partenerii de coaliție, iar asta ar putea însemna să intre în conflict cu propriul partid. În acest context complicat, este mai probabil ca guvernul Scholz să cadă decât să reușească, este opinia lui Munchau.
Germania va ajunge cu pași repezi România din urmă!