”Venezuela trece acum prin cea mai gravă catastrofă umanitară și economică din istoria recentă. După două decenii de politidci economice proaste, inflația a depășit un milion la sută, la finalul anului 2018, și peste trei milioane de venezueleni au fugit din țară, în încercarea de a scăpa de foametea care a condamnat un copil din trei la malnutriție”, scriu, pentru Al Jazeera, Roberto Valladares, consultant în Ciudad de Mexico, si Nicola Morfini, de la IPADE Business Scholl din capitala mexicană.
”Rata omuciderilor a trecut de 80 de victime la suta de mii de locuitori, făcând din Venezuela cea mai violentă țară din America Latină. Penele de curent de mare amploare, obișnuite în ultimii ani, au ajuns la un nivel de nesuportat. Situația este cu adevărat disperată și, din păcate, sunt motive să credem că va deveni și mai rea.
Totul a început ca o criză internă ce a escaladat în mod dramatic după alegerea de către Adunarea Națională a lui Juan Guaido ca președinte interimar, în ianuarie 2019. A fost o provocare directă la adresa guvernului președintelui Nicolas Maduro.
De atunci, Guaido a obținut sprijinul mai multor țări din Vest și din America Latină, precum și sprijinul unor organizații internaționale. Acum, el cere populației si armatei să se alăture revoltei împotriva conducerii chaviste.
Președintele Donald Trump a spus limpede că își dorește o intervenție militară pe teritoriul Venezuelei, pentru a da jos guvernul actual, în timp ce Rusia a desfășurat personal militar la Caracas, întărindu-și sprijinul petru Maduro.
În acest moment, orice intervenție militară străină va arunca țara într-un haos total și o va condamna la o soartă precum cea a Afganistanului după invazia americană din 2001.
Chavismul pare să-și fi pierdut susținerea populară, cota popularității lui Maduro a scăzut la circa 20%. Sfârșitul prosperității alimentate de prețul mare al petrolului a subminat capacitatea regimului de a-și aplica politica de redistribuire prin care i-a susținut pe cei mai săraci venezueleni timp de ani de zile.
Cu toate acestea, regimul chavist s-a dovedit a fi foarte rezistent în fața presiunilor internaționale. Aparenta contradicție poate fi explicată prin sistemul complex de interese corupte care s-a creat în Venezuela în ultimele două decenii. Fostul președinte Hugo Chavez și succesorul său, Maduro, au subminat instituțiile statului, transformâdu-le in fiefuri corupte unde aliații regimului au primit funcții și li s-a permis să se îmbogățească prin deturnări de fonduri publice. Cel mai relevant exemplu este cel al Armatei Naționale Bolivariene.
După o serie de exproprieri din urmă cu zece ani, Chavez le-a oferit comandanților armatei controlul asupra unora dintre cele mai importante active ale statului, inclusiv mine. Deși multe dintre aceste mine sunt acum închise, ofiteții profită de pe urma mineritului ilegal. Se pare că ofițerii sunt implicați și în traficul de droguri, în timp ce guvernul s-a făcut că nu vede. Conducerea armatei coninuă să-l susțină pe Maduro pentru că știe că niciun alt guvern nu îi va oferi niste privilegii atât de mari.
Armata nu este singura forță care asigură supraviețuirea regimului. La început, o serie de ofițeri nu au susținut acest regim și au încercat sa organizeze lovituri de stat împotriva lui Chavez. Atunci, președintele a decis să înarmeze grupuri de susținători loiali. Așa au apărut ”colectivos”. Deși scopul declarat al acestor grupări este să apere revoluția socialistă, ele au devenit bande criminale. În schimbul susținerii politice (inclusiv prin atacuri asupra criticilor guvernului), colectivos au primit permisiunea de a deține controlul asupra unor cartiere întregi și de a se implica în afaceri ilegale.
Aceste forțe diverse au acumulat multă putere în ultimele decenii și riscă să piardă totul dacă se prăbușește chavismul. Din acest motiv, ei continuă să-l susțină pe Maduro, în ciuda corupției și incompetenței crase și în ciuda faptului că Guaido le cere să sprijine opoziția.
Situația din Venezuela aduce aminte de cea a Afganistanului – o țară fragmentată și polarizată unde invazia SUA și încercările de stabilizare ulterioare au dus la o mulțime de esecuri. Afganistanul trebuie să fie un avertisment: dacă SUA invadează Venezuela, înlăturarea lui Maduro va fi partea ușoară. Va fi mult mai greu să depășească stadiul violențelor și al dezordinii care vor erupe după schimbarae regimului.
Dacă opoziția din Venezuela sau forțele străine vor recurge la o schimbare violentă a regimului, forțele armate venezuelene, care au circa un milion de militari, dar și colectivos, vor iniția o revoltă la scară uriașă, care ar putea duce la un război urban.
În cazul unui conflict, armata se poate scinda în facțiuni și unele dintre aceste facțiuni ar putea trece de partea opoziției. Deși personalul militar rus din Venezuela va evita să participe la rezistență, în cazul unei invazii militare americane, ar putea juca un rol decisiv în furnizarea de arme și sprijin logistic pentru colectivos și noile miliții care vor apărea.
Un conflict armat ar submina și mai mult instituțiile politice și sociale deja slăbite ale țării, la fel și instituțiile de forță. Asta ar permite infractorilor de tot felul să obțină și mai multă putere, iar colectiovos și-ar întări controlul în cartierele sărace. Criminalitatea și războiul de gherilă ar deveni o caracteristică a Venezuelei pentru anii și chiar deceniile ce vin.
Având în vedere aceste posibilități, comunitatea internațională și opoziția trebuie să recunoască complexitatea situației. Daca nu au o strategie bine pusă la punct pentru perioada de tranziție, violența ar putea atinge un nivel fără precedent. Opoziția nu poate ignora pe mai departe adevărata dinamică a puterii și nu poate spera ca o revoltă populara să fie suficientă pentru a înlătura un guvern nepopular. În acest moment, chestiunea cea mai importantă nu este cum să înlături guverul Maduro, ci cum să eviți o mare vărsare de sânge și să asiguri o tranziție pașnică.”
Venezuela, cea mai bogata tara in resurse din America de Sud a fost distrusa de proprii conducatori marxisti, nebuni si incompetenti chavez si maduro ca si de o mare parte a poporului care le-a fost complice! Ceea ce a facut chavez si a desavarsit maduro nu are nimic de a face cu lupta impotriva imperialusmmului, ci cu prostia liderilor venezueleni care in nebunia lor se cred mai presus de popor, de relatii diplomatice de orice, expresia el lider maximo este sud-americana! Tarile din Orient, Norvegia cand au dat de petrol, cetatenilor le-a crescut nivelul de viata de mii de ori, diferenta au facut-o liderii neindoctrinati de marxismul fanatico-criminal care au stiut cum sa negocieze pe plan international astfel incat de cea mai mare parte a resursei descoperite sa beneficieze tara respectiva, nu ceilalti. Noi, sa cascam ochii ca ajungem ca Venezuela, liderul PSD e interesat doar sa scape de puscarie, daca o putere ii garanteaza libertatea Dragnea vinde si ultimele resurse care ne-au mai ramas, de ce Fondul National de Investitii va fi administrat de straini?!
@mihnea: ho, turbatule! Venezuela nu-i „distrusa”, casca-ti ochii la imaginile care vin din Caracas, cauta, naibilor, si tu pe net, în loc sa faci propaganda CIA. Daca nu cumva chiar tu oi fi agent. Si mai lasa-ma si cu „marxismul” despre care habar n-ai! si incult, si cu pretentii, si antisemit, si extrem de periculos!