Încă nu ştim dacă vom avea, spre vârful contaminării, sute de decese pe zi ca în Italia, Franţa, Spania, Marea Britanie, SUA. Atunci va fi scrâşnirea dinţilor. Am copiat Germania la introducerea restricţiilor, dar şi acolo, la nemţi, încă există riscul unei agravări a situaţiei spre vârf.
După trecerea graficelor dincolo de vârf, îndrăzneala disidentului Noam Chomsky ar putea să se generalizeze: oare n-ar fi fost mai eficientă închiderea tuturor activităţilor non-vitale (non-strategice) deodată cu autoizolarea şi cu izolarea impusă?
Critica ordinii neoliberale locale şi globale nu are a începe înainte de formatarea vârfurilor crizei. E clar de ce. Dar când are să înceapă, nu are cum să ocolească regândirea ideii de marfă, azi generalizată în mod fundamentalist. Aici, la noi, tocmai încercau liberalii noştri să treacă o parte din banii pentru sănătatea publică în beneficiul clinicilor private când a venit SARS-CoV 2.
Experţii UE în stările de urgenţă ale sănătăţii publice au avut rezultatele unei simulări de pandemie şi un plan de măsuri de precauţie. Nicăieri politrucii nu le-au în luat în serios, spune Raed Arafat, care a fost parte a elaborării acestui plan. Nu a vorbit o vreme despre această simulare UE ca să nu dea apă la moara ipotezelor conspiraţioniste, dar a început deja să spună ce obtuzitate a întâlnit la politruci cu privire la formarea unor stocuri cu echipamentele necesare. Liberalii noştri i-au pus gând rău lui Arafat. Încercau să-i facă dosar penal ca să scape de argumentele sale în contra privatizării banilor din sănătatea publică.
Cârpeala cu această privatizare ce urmărea? Să ridice calitatea intervenţiilor medicale fără să crească finanţarea sănătăţii publice. Care, zice neoliberalismul, are a fi mai bună când va fi măritată cu profitul.
În ultimele decenii, comerţul cu produse culturale fusese măritat cu profitul şi aşa au început să apară mărfuri culturale de folosinţă strict sezonieră şi o stare a discernământului public care numai cult nu mai putea fi considerat. Corelat acest fapt cu prăbuşirea calităţii învăţământului, avem, iată, imaginea unei infecţii grave a spiritului critic în societăţile contemporane. Politicienii de azi? Produse ale acestei epidemii a subculturalizării.
Pasul următor? Şi sufletul este o marfă. Ar fi apărut, desigur, muzee ale idealismelor din trecut. Iar în prezent ar fi proliferat sufletele cele mai vandabile. Cele mai puţin vandabile (fără rating) ar fi putut fi trecute în categoria handicapurilor şi ar fi primit ajutoare de stat.
Virusul neoliberal? Da. Un intelectualism fundamentalist care a infectat sănătatea publică a minţilor. Poate că şocul SARS-CoV 2 ne va conduce la conştientizarea cancerului care a metastazat ideea neoliberală de marfă.
Alte exemple de extindere nelegitimă a ideii de marfă: munca, pământul, banii. Doar în privinţa banilor, avem o contribuţie de inspiraţie neoliberală. În 1998, SUA au permis băncilor comerciale să funcţioneze ca bănci de investiţii. Banul depus de mine la o bancă de tip comercial ajunge, acum, unde vrea banca să investească spre a face banii săi din banul meu. Toate băncile joacă acum în jocul riscului. Apar bănci care garantează contra riscurilor, apoi apar bănci care le supergarantează pe cele care garantează. Şi aşa mai departe. Când pică un greu din sistem, pică tot lanţul. Atunci, guvernele iau de la contribuabilul de mâine şi recapitalizează sistemul bancar. Neoliberali la profit, dar socialişti la pagubă.
Am copiat de la Germania şi sistemul de asigurări de sănătate dar timp de peste două decenii l-am ţinut subfinanţat – inclusiv prin subsalarizare cu exodul care a decurs de aici – în numele aceleaşi politici lacome neoliberal reacţionare şi intens populiste. Şi acum ne mirăm că acolo funcţionează iar la noi sistemul de sănătate nu este pregătit pentru pandemie?
PS Iar acum îl loc să plătim bine forţa de muncă din agricultură o lăsăm să plece??? Mi se pare mie dar în lăcomia neoliberală vieţile nu au aceeaşi valoare. Ce mizerie!