E uluitor pentru mine cât de puțin semnificative sunt protocoalele secrete dintre SRI și sistemul judiciar pentru intelighenția noastră.
Uluiala mea vine din prejudecata că, atunci când s-a manifestat în contra lui Ceaușescu, această intelighenție ar fi militat implicit și pentru drepturile omului. E clar, acum, că atunci n-a fost așa, devreme ce acum nu este așa. Nu poți milita pentru aceste drepturi universale cu juma’ de normă: sub comunism, da; sub capitalism, nu…
Dreptul la un proces corect (echitabil) nu este considerat azi un element relevant pentru democrație. În comentariile și în faptele intelighenției noastre care și-a luat, în 1989, curajul unei oarecari disidențe anticeaușiste, acest drept nu merită aproape nici o atenție.
S-ar prea putea să fie și altceva.
Prea multă atenție acordă acestui drept tabăra politică pe care o disprețuim ca să mai avem noi chef să participăm la dezbaterea din jur.
Și încă ceva: semnalul din UE este să nu ne scandalizăm… totul a fost în regulă, totul a rămas în regulă…
Mult mai puțin uluitor, pentru mine, este faptul că noua generație (nenăscută încă în 1990) nu dă doi bani pe importanța respectării drepturilor omului. Această generație n-a fost nevoită să facă experiența dispariției treptate a drepturilor sale fundamentale. Ea vede că în lume nu există o dezbatere aprinsă despre aceste drepturi și se miră că, în 1989, exista așa ceva.
Lumea de azi dă exemple de indiferență față de încălcarea drepturilor. În China, de pildă. Și nici nu explică nimeni că dacă ar fi încurajată democrația integrală în China, acest stat s-ar putea anarhiza.
Noua generație este instruită mai degrabă prin media decât prin școală și, prin urmare, nu are reperele culturale pentru a înțelege infrastructurile de drept ale democrației. Instrucția venită prin media a creat percepția că politizarea Justiției nu e rea dacă este făcută de ai noștri.
La fel lucrează ai noștri și la vârful UE (pe față): numai noi știm cum trebuie călărită Justiția prin politizare… să nu vină partidele celorlalți să susțină că și ei știu…
Criza în care ne aflăm în acest fel anunță o tranziție spre forme post-democrație care sunt testate ici-acolo mai abitir, dar par a fi intenționate în plan general.
Dovada a venit din SUA, după 2016, când Justiția cea mai democratică de pe planetă s-a apucat să-și politizeze suspiciunile în cel mai fățiș mod cu putință. Fenomenul a căpătat un nume conceptual: juridicizarea vieții politice.
Cum să înțeleagă o generație instruită mai ales prin forme de propagandă că sub acest nume (concept) se ascunde o tentativă de a transform una din cele trei puteri ale statului democratic într-o supraputere și, totodată, o încercare de a pune această supraputere la dispoziția unor interese suprastatale?!
Foarte corect spus, domnule Buduca! Omule de la Mancha/ de ce-ți dai în cap cu lancea/de vorbești de idiot/s-ar putea să cazi în bot! Friday for Future? Trăiască chiuleala vinerea de la școală! Eu pot să fac un pariu cu matale că ai ci e vorba de o mânărie, chipurile subțire, a Ocultei! Nu s-a demonstrat că chestia cu Green Peace s-a cam uzat și că trebuia o infuzie sentimentală?: Și atunci, hopa, vin ăștia șmecheri cu o școlăriță! Ce înduioșător, nene? Așa cum zisa Green Peace a fost și mai este subvenționată din banii Ocultei, aproape bag mâna în foc, că treaba e încropită, din nou! Păi de ce se întrebe tineretul dacă va avea sau nu loc de muncă? Nimic de zis, mediul e esențial pentru viață! Dar, mă întreb, de ce nu au cerut și nu cer tinerii ăștia ca cheltuielile enorme pentru înarmare, mai ales/bules în SUA, să fie dirijate spre tehnologii Zeiss de contracarare a poluării, așa încât să putem avea energie fără (așa mare) poluare? Ca să nu capitulăm în fața legii entropiei universale, ne trebuie totuși surse permanente de energie, pricepi? Altfel, adio supraviețuire!