Veștea bună pentru Simion. Partidul AUR, strategia din umbră – ANALIZĂ

„Pe mine nu mă interesează ce se întâmplă la București și luptele lor. Oricum, eu mă duc și o să candidez la AUR”, spune un primar liberal de comună. Nu este o declarație răzleață, este o realitate mai ales a satului românesc, decuplat total de marile centre urbane. În comunitățile rurale cine are mai multe procente câștigă. Pentru că mai multe procente înseamnă șansa de a guverna, deci accesul la bani. Iar primarii miros banul și merg după el. 

Am colindat cândva comunele din jurul Bucureștiului. Un primar îmi spunea așa, parafrazând: Doamnă, eu mă duc după partidul de la guvernare. Am fost și la PDL, și la PSD, și la PNL. Niciodată nu am dat greș. Am simțit cine ia puterea și m-am mutat la timp. Și cu mine i-am luat și pe primarii din jur. Mergem toți, în gașcă. Ce e ăla traseism?! Eu fără bani nu am ce să le ofer oamenilor. Punct! 

De ce ar alege primarul din povestea noastră AUR? Pentru că acum AUR are 38% în sondaje. E detașat principalul partid. Iar primarii simt că peste trei ani, nu acum, AUR ar putea fi la guvernare. Dacă ia peste 40%, nu mai poate fi ignorat. 

În timp ce partidele se bat și se ceartă acum pe cine să pună la guvernare, AUR își vede de treabă. Nu se bagă în luptă, stă pe margine și mănâncă popcorn, vorba lui Ponta. Nici nu se bagă la guvernare, ca să-și tocească procentele. Alege opoziția, unde defilează singur și se poate urca nestingherit pe valul popular de nemulțumire profundă. Dar nu stă degeaba, contrar aparențelor. 

Ieri, centrul vechi era împânzit de susținători AUR cu veste galbene. Împărțeau niște pliante. Unul dintre ei mi-a întins o cărticică. Am zâmbit politicos și am dat din cap că nu mă interesează. „Mai tare doamnă, ziceți cu voce tare!”, m-a apostrofat cu vocea ridicată individul. Mai că mi s-a făcut teamă. Mi se cam urcase sângele la cap de nervi, dar m-am abținut. Sunt jurnalist, nu îmi permit să intru în dispute care țin de cei șapte ani de acasă. 

Peste un minut dau de alt bărbat cu vestă galbenă și brațul plin de cărticele. Mă decid să iau una. Ce este?, îl întreb. Părea cam resemnat, în sensul că împărțim și noi, om vedea dacă are succes. Nu a zis ceva coerent, dar nici nu contează. Cărticelele acestea ajung la oameni și poate chiar prind. Pe fondul disperării de acum, mă îndoiesc că judecata celor înfometați, hăituiți, neîndreptățiți sau scârbiți mai e limpede. 

În timp ce Veștea se plimba prin Parlament cerșind voturi chiar de la autointitulații suveraniști, la braț cu Marian Neacșu, negociatorul PSD, AUR le împărțea oamenilor în stradă programul său de guvernare, alternativa la circul de acum. Iar promisiunile … Sună așa de bine pe hârtie! 

Le-am extras din fotografii și le-am făcut un rezumat cu ajutorul AI. 

1. Fondul Moldova și reunirea
   AUR propune înlocuirea ajutorului financiar necondiționat către R. Moldova cu un „Fond Moldova”.
2. Oprirea decarbonizării
   Suspendarea procesului de decarbonizare „până la atingerea suficienței energetice”, plus fuziunea CE Oltenia–Hidroelectrica–Nuclearelectrica. 
3. „Tăierea” statului
   Parlament redus la 300 de parlamentari, guvern cu doar 10 ministere și 50 de secretari de stat, comasarea agențiilor până la 20, tăierea cu 50% a funcțiilor de conducere, reducerea cheltuielilor administrative cu 1% din PIB pe an. 
4. Naționalism economic
   Programul SAFE acceptat „doar dacă minim 80% din fonduri” merg în industria românească; împrumuturi externe doar dacă banii rămân în țară; renegocierea cotelor UE (agricultură); controlul produselor din Mercosur și Ucraina. 
5. Promisiuni fiscale 
   Promisiunea de „a nu mai crește nicio taxă” și revenirea treptată la TVA 19% / TVA redus 9% / dividende 8%, simultan cu reducerea deficitului — combinație pe care criticii o consideră greu de susținut aritmetic. Plus motorina scutită de TVA și accize pentru agricultori și vouchere de vacanță pentru toți angajații (privat și stat).
6. Cadou pentru micile afaceri
   Reintroducerea impozitului forfetar / pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi și limitarea controalelor statului la unul pe an. 
7. „Statul nu vinde”
   Excluderea vânzării acțiunilor la companiile strategice, cu exemplul concret al emiterii de acțiuni Romgaz pentru preluarea Azomureș. 

Cu alte cuvinte, un stat în care curge lapte și miere. Un stat minimal, care taie taxe și impozite, dar dă cu nemiluita vouchere de vacanță și scutiri. Un stat închis, care nu privatizează, nu externalizează, dar care teoretic ar trebui să fie capabil să eficientizeze companiile. Un stat cu puțini demnitari. O utopie, ar zice mulți economiști. Dar sună bine, tare bine pe hârtie!

Strategia din umbră a AUR

O să spuneți că AUR nu va ajunge la guvernare nici cu 40%. Corect, pe hârtie. O să-mi spuneți despre cordonul sanitar creat de UE pentru a ține partidele populiste și ultraconservatoare deoparte. Think again! Ce e valabil acum, nu va mai fi peste trei ani. Ideologul AUR, Dan Dungaciu, o spune de câteva zile pe la toate televizoarele. Dar, în zgomotul gâlcevei de acum între partidele proeuropene, nu se aude. 

Prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu, transmite că izolarea partidelor suveraniste prin așa-numitul „cordon sanitar” este pe cale să se prăbușească, pe măsură ce la nivel european partidele mainstream colaborează cu formațiunile de dreapta. Este titlul unui articol de pe site-ul AUR. 

Ce spune Dungaciu, pe scurt? Spune că acum AUR nu e considerat frecventabil la București, pentru că Bruxelles-ul încearcă să creeze „un cordon sanitar” împotriva partidelor de extremă-dreapta. Astfel, oricât ar fi de puternice, ele sunt ținute departe de guvernare. 

„În ceea ce privește blocajul aplicat partidelor suveraniste, sunt, de fapt, două paliere. La nivel general politic există „decretat”, la nivel de Bruxelles, dar și național, un așa zis „cordon sanitar” care s-a construit în jurul partidelor suveraniste. Nu se coalizează nimeni cu partidele suveraniste, trebuie izolate. Asta și la nivel european, dar și la nivel național. Chiar dacă aceste partide au 49%, și nu au 50%, ele nu trebuie acceptate la guvernare”, spune Dungaciu. 

Ce așteaptă AUR? Așteaptă „normalizarea” acestor partide, intrarea lor în mainstream. Când la Paris sau Berlin vor fi acceptabile, vor deveni și la București. Acesta este planul AUR. Să crească până în 2028 la maximum posibil și, odată cu victoriile unor partide naționaliste și radicale din Europa, să pretindă guvernarea. 

„Dar încep să se întâmple lucruri interesante. Mai ieri, la Paris, partidul cel mai mare din Franța, „Adunarea Națională” (fostul Frontul Național), a cerut un cordon sanitar împotriva partidului de extrema stângă, a domnului Mélenchon. De ce? Pentru că un militant de dreapta a fost asasinat de către extremiști de stângă! Faptul că apare această discuție, izolarea stângii și nu izolarea dreptei, este deja un semnal că lucrurile se schimbă la nivel european.

La București, un guvern „european” a fost dat jos de un partid de „mainstream” și unul suveranist, care au votat împreună debarcarea acestuia. Iarăși un semnal important, dincolo de politica românească.

Lucrurile se petrec cu rapiditate, evoluțiile sunt greu de prevăzut. Și în momentul în care partidele de mainstream de dreapta vor vota cu așa-numita „extremă dreaptă”, probabil că acest cordon sanitar se va prăbuși. Atunci se va prăbuși și la București, pentru că la București actuala clasă politică va asculta și va face ceea ce se întâmplă la Bruxelles.”

Cele mai importante partide naționaliste și ultraconservatoare din UE, care au o ascensiune fulminantă în ultimii ani

Oricare dintre aceste partide poate ajunge la putere mai devreme sau mai târziu, iar AUR asta așteaptă. Să spună: Uitați, în Franța se poate, la Berlin se poate. La noi de ce nu?!

• Rassemblement National (Franța)  

Partidul condus de Marine Le Pen, cu Jordan Bardella ca figură în ascensiune, este în prezent una dintre cele mai puternice forțe politice din Franța. Există discuții tot mai intense în spațiul politic și economic francez privind scenariul în care RN ar putea câștiga viitoare alegeri prezidențiale sau legislative. În acest context, o parte a mediului de afaceri francez a început să adopte o poziție pragmatică, discutând cu liderii partidului despre stabilitate și predictibilitate politică, semn că RN nu mai este tratat exclusiv ca o forță marginală.

Marine Le Pen s-a văzut cu cel mai bogat om din Franța. Mediul de afaceri, gata de scenariul în care extrema dreaptă câștigă

• Freedom Party of Austria (FPÖ) 

FPÖ a revenit puternic în preferințele electoratului, atingând în jur de 29% în alegerile recente. Partidul are o platformă axată pe imigrație restricționată, securitate internă și euroscepticism.

• Brothers of Italy (Fratelli d’Italia) 

Partidul condus de Giorgia Meloni este în prezent la guvernare în Italia și reprezintă un exemplu de integrare a unei formațiuni național-conservatoare în mainstream-ul european. Meloni este prim-ministru și a reușit să obțină acceptarea și cooperarea principalelor cancelarii europene, în ciuda originii ideologice mai radicale a partidului. Formațiunea combină conservatorism social, naționalism moderat și o abordare pro-UE pragmatică.

• Party for Freedom (PVV, Olanda)

Partidul lui Geert Wilders a obținut aproximativ 23,5% din voturi la alegerile parlamentare din noiembrie 2023, devenind cea mai mare forță politică din Țările de Jos, cu 37 din 150 de mandate. PVV este cunoscut pentru poziții anti-imigrație, eurosceptice și pentru accentul pus pe identitatea națională și securitatea internă.

• Alternative für Deutschland (AfD, Germania)

AfD este principalul partid de opoziție de dreapta radicală din Germania și a crescut semnificativ în ultimii ani, ajungând la 27% în alegerile recente. Este un partid puternic în special în estul Germaniei și promovează politici stricte privind imigrația, critică UE și se poziționează împotriva establishmentului politic german.

• Sweden Democrats (Suedia) 

Sweden Democrats au devenit una dintre forțele politice majore din Suedia, cu aproximativ 20% din voturi. Partidul este cunoscut pentru pozițiile sale ferme privind migrația și criminalitatea, și a trecut treptat de la statutul de partid marginal la unul influent în formarea majorităților parlamentare, sprijinind guverne de dreapta fără a intra întotdeauna formal la guvernare.

• Fidesz (Ungaria) 

Partidul lui Viktor Orbán rămâne un partid puternic în Europa Centrală și de Est, chiar dacă a pierdut alegerile. Deși în unele cicluri electorale a pierdut teren sau a întâmpinat presiune internă și europeană, Fidesz continuă să aibă un scor foarte mare. Este un partid conservator, naționalist, cu accent pe suveranitate, controlul imigrației și conflict frecvent cu instituțiile UE.

Dacă nu vor exista partide proeuropene și prooccidentale puternice în opoziție, AUR ar putea defila peste trei ani.