Vestul trebuie să se maturizeze

În timpul Războiului Civil din Anglia, regatul s-a umplut de zeci de secte radicale cu viziuni utopice – ranterii, quackerii, seekers, diggers, etc. Pentru acești sectanți, dărâmarea monarhiei și decapitarea regelui era doar un prim pas pe drumul către utopiile lor. Majoritatea acestor mișcări au fost efemere și nu au rezistat decât câțiva ani. Altele exista și astăzi în câteva colțuri ale lumii, in special in Statele Unite, acolo unde au fost alungate în secolul 17.

”Traduse în limba engleză modernă, nu puține dintre pamfletele scrise de liderii acestor secte radicale par a fi din anii 1960, nu din Anglia secolului 17, când, deși ideile lor nu au fost puse în practică, au speriat o bună parte a societății. «Lumea veche arde precum o hârtie aruncată în foc», spunea atunci liderul sectei Diggers”, scrie Paul Kingsnorth, într-un eseu inspirat de o analiza tăioasă făcută în anii 1990 de poetul Robert Bly, care vorbea despre decăderea Occidentului ca urmare a ”auto-colonizării” la care se supune.

”După aproape patru sute de ani, Anglia și Vestul sunt întoarse din nou cu fundul în sus. Trăim din nou momentele de după dispariția unui sistem. Atunci dispărea monarhia medievală, iar acum dispare Imperiul Anglo-American și poate însăși modernitatea. Trăim o perioadă de schimbări tehnologice radicale. Atunci apăruse tiparnița și se încheia cenzura, iar asta a ajutat la apariția pamfletelor radicale. Acum avem internetul care permite răspândirea globală a nemulțumirilor și haosului. Din nou, trăim o perioadă în care cultura secolelor anterioare este distrusă. Atunci era vorba despre principiile feudale care guvernau totul, de la proprietate și până la semnificația căsătoriei. Astăzi avem parte de disputele supărătoare ale unui război cultural fără sfârșit”, scrie Kingsnorth, pentru UnHerd.

”În actuala Mare Britanie post-imperială, pierderea credinței se manifestă pretutindeni. Dacă vrei să reușești, adică să fii aprobat de elita care conduce țara, regula este să nu sprijini vreunul dintre stâlpii vechii ortodoxii, car a fost distrusă de contracultura anilor 1960. Patriotismul, creștinismul, conservatorismul cultural, decența sexuală și chiar nostalgia după Anglia rurală care piere sau pentru vechile romane de dragoste sunt interzise într-un fel sau altul. Aceste viziuni tradiționaliste erau persiflate până de curând, însă acum îmbrățișarea lor îți poate aduce acuzații de supremație a albilor sau limbaj al urii. Din nou, lumea veche arde ca o hârtie aruncată în foc și nimeni nu vrea să o mai apere.

Am înțeles însă că oamenii nu iubesc lucrurile noi, ci pur și simplu le disprețuiesc pe cele vechi. Nu vor să construiască o nouă cultura, ci să-i dea lovitura de grație celei vechi. Cei care controlează pârghiile puterii în Vestul post-occidental reiau parcă una și aceeași declarație: «Suntem opusul a ceea ce eram odată. Ne lepădăm de strămoși și de istoria noastră. Suntem ceva cu totul nou, chiar dacă habar nu avem ce anume»”.

”Oamenii nu mai depun efortul de a se maturiza, suntem cu toții niște pești care înoată într-un acvariu plin de semi-adulți. Regula este: unde înainte era represiune, acum este visare… Adulții regresează către adolescență; iar adolescenții, văzând asta, nu-și mai doresc să devină adulți. Foarte puțini se mai complică cu religia, tradiția și devotamentul”, este citat poetul britanic Robert Bly, care punea acest diagnostic societății occidentale în urmă cu aproape 30 de ani.

”Puține mai rezistă in deșertul creat de capitalismul american de la finalul secolului 20, care a decimat comunități și familii, care le-a furat tinerelor generații semnificația existentei lor și a înlocuit-o cu cumpărăturile la mall. Rezultatul este ca adulții rămân adolescenți, niște neinițiați cărora le este frică să se maturizeze.

Societatea noastră nu este distrusă doar de capitalismul lacom, ci și de neîncrederea prostească în toate ideile, religiile și literatura generațiilor anterioare. Mulți oameni sunt convinși că nu au moștenit nimic de valoare. Înainte exista credința că fiecare individ este dator altor persoane, viilor și morților, este dator naturii și zeilor”, mai scria Robert Bly, în 1996.

Cea mai puternică observație făcuta atunci de Bly este că întreg Occidentul se supune procesului la care supusese anterior lumea – colonizarea. Vestul a început să plice asupra lui însuși procesul de a demola și înlocui alte culturi – rescrierea istoriei, înlocuirea limbii, a normelor sociale, interzicerea și demonizarea religiilor, demantelarea vechiului sistem și a tradițiilor.

”Suntem învățați că regii europeni au fost niște criminali care se îmbrăcau în haine scumpe, că Renașterea anunța triumful falsei conștiințe, că Magna Carta nu a însemnat nimic, că Maica Tereza avea probleme de identitate sexuală, că Beethoven a scris o muzică imperialistă, că Roosevelt a încurajat atacul de la Pearl Harbour, că Freud a susținut abuzarea copiilor și că toate ideile vechi sunt proaste”.

”Rezultatul acestui proces al auto-colonizării Vestului sunt războaiele culturale din acest moment. Nimeni nu știe încotro va duce deconstrucția promovată acum de elite, însă rezultatul este furia. În societatea noastră – a consumerismului patologic, a ochilor obosiți de telefoane și monitoare, confuză, în derivă și fără Dumnezeu – am uitat cum să ne comportăm ca niște adulți și am uitat și cum arată adulții. Rezultatul este că ne certăm și ne batem în noroi pentru niște jucării.

Care este antidotul? Trebuie să ne uităm la fundamentele societății noastre pentru a începe reparația. Trebuie să învățăm să fim din nou adulți; să revenim cu picioarele pe pământ, să refacem familiile și comunitățile, să învățăm înțelesul credinței și al devotamentului, să învățăm despre năzuințe și limitele lor. Pe scurt, trebuie să ne maturizăm. Este o muncă grea și de mai multe generații. Nu vrem cu adevărat să o începem și nici nu știm cum să o începem. Ce copil își dorește să se maturizeze? Însă nu există alternativă”, încheie Paul Kingsnorth.