Victor Kernbach: Navă mi-e partidul, Lenin mi-e busolă!

„(…) Uzina e departe şi viscolu-n avânt/ Nici fumul nu cutează să iasă din hogeacuri/ şi-ai mers în două ore pe-un drumd e două veacuri/ Lungit de nerăbdarea de-a merge, şi de vânt.

Dar cine eşti tu, oare, drumeţ, necunoscut,/ Că furia naturii în faţa ta se pleacă/ şi săbiei de viscol că-i afli lesne teacă?/ Eşti comunist. Aşa e? Te văd. Te-am cunsocut.

Şi iată-ne, din viscol, la poartă pogorât/ Ai gheaţă printre gene şi-n acele musteţii/ Tovarăşii te-ntreabă: E rău? Sânt înalţi nămeţii?

Iar tu le răspunzi vesel: E iarnă. … şi atât” (Victor Kernbach, „Crivăţ”, „Flacăra”, nr. 4(77), 15.02.1956, p. 13).

„Trec lumini prin mine, raza lor deschide/ Drumurile vieţii-n câmpuri, ieri aride./ Sala mă înalţă pe gând călare/ Către vaste pajişti de lumini solare./ ochii adânci şi limpezi (greve şi victorii)/ Văd din ţărmul zările şi zorii./ Navă mi-e partidul, Lenin mi-e busolă,/ Flamurile roşii – pentru zări, parolă.

Unic trup e sala, unic trup e ţara./ Frazele rostite, mărmuri de Carrara./ Sună clar cuvântul, inima-l reţine./ Cresc păduri de ore-n clipele puţine” (Victor Kernbach, „Sună clar cuvântul”, „Gazeta Literară”, anul 7, nr. 46, 10 noiembrie 1960, p. 3).

(Victor Kernbach, 1923-1995, născut la Chişinău şi decedat la Bucureşti, este printre altele autorul Dicţionarului de mitologie generală, altfel un cunoscut autor de lucrări science fiction).