Viitorul la București

Românul din diasporă care se întoarce în România vine cu inima îndoită întrebându-se ce va găsi anul acesta, deoarece din mesajele schimbate cu prietenii constată o profundă stare de lehamite și dezinteres general.

Apoi, informațiile din massmedia sunt mai mult sub formă de opinii,așa încât trebuiesc trecute prin filtrul personal pentru a se putea realiza un tablou cât de cât mai apropiat de realitate.

Dar, cu ajutorul și altor informații decât cele locale românești, își face un tablou mai larg al realităților pe care se pregătește să le întâlnească

Partidele au tot felul de preocupări în vederea alegerilor decâtplanificări economice sau sociale de substanță.

Fac analize cum și cu cine să se combine ca să intre în parlament sau la europarlamentare.

AUR le dă multora frisoane în sondaje.

Iarna care se apropie, urmând ciclul natural, vară caldă-iarnă friguroasă, va fi probabil deosebit de grea.

Iar energia costă, deci va trebui strânsă cureaua. Și cea personală și cea guvernamentală.

Războiul care-i la graniță îi sperie pe oameni, dar și pe investitorii străini.

Europa este neliniștită din cauza costurilor militare care cresc, și
cresc, și cresc.

Apar disensiuni legate de apropierea unora de Rusia, cu pericolul unor scindări.

Marile modificări demografice în Europa cauzate de o politică imigraționistă impusă aberant și scăpată de sub control, conduc la o slăbire a coeziunii social-naționale și implicit a coeziunii continentale, dar și la o alterare a bazelor culturii europene.

Economia Germaniei nu merge bine și, ca urmare, mașina europeană merge greu cu motorul gripat.

În Statele Unite se apropie alegerile care pot schimba direcția politicii externe dacă vine un președinte republican izolaționist.

O Administrație republicană va fi în favoarea reducerii susținerii pentru Ucraina și realizarea unei păci sau armistițiu „așa cum este”, deci o stare de incertitudine, cu fitilul mocnind la o bombă europeană care ticăie.

Ce va face Europa lăsată singură să dezamorseze bomba?

Nu trebuie pierdut din vedere că marea grijă a oricărui președinte american va fi împiedicarea expansiunii unei Chine în întreg bazinul Pacificului, după modelul Japoniei militariste a secolului trecut.

Cum se prefigurează viitorul la București?

Sincer, nu prea cred că sunt vremuri pentru a face planuri de viitor.

Probabil, se va merge pe politica „văzând și făcând” și „cum o da Dumnezeu”.

Oricum, bună-rea apartenența la UE și mai ales NATO este colacul de salvare al României în asemenea vremuri tulburi.

 Mircea Popescu