Vladimir Bulat: Iubesc Chişinăul şi pentru că are parte de astfel de personaje

În primele zile ale lui martie, în 2007, la Chişinău s-a dezvelit un ansamblu sculptural care comemora jertfa ostaşilor moldoveni (sovietici) din Afganistan – cu focul veşnic inclus. Multe zile după inaugurare locul a devenit foarte animat. Cetăţenii oraşului au venit să vadă Memorialul. Aici, în mulţime, am întâlnit-o pe această doamnă, o apariţie absolut inedită. S-a lăsat uşor fotografiată, cu condiţia „să mă pozeze şi ea”. A zis: pentru neuitare. Doamna fotografia cu un aparat sovietic, cu film.

A fost un model serios şi răbdător. Luciul marmorei, din care s-au făcut finisajele complexului, îşi găsea graţios locul în albul emolient al rochiei, în accentul definitiv al roşului de la baza pieptului. Roşul era o declaraţie. A nedezminţitei nostalgii pentru trecut, patrie, eroismul înaintaşilor, a imperiului, care nu mai e… decât în suflet.

Glorie şi respect celor morţi in Afganistan, Transnistria, pe întregul întins al fostei URSS.

Vladimir Bulat