„Vom rezolva asta”: SUA, Houthi și lecția din Golf pentru Europa

De la unipolaritatea din 1991 la limitele Americii de astăzi

Capriciile și stilul haotic al președintelui Trump pot duce la ideea ca o schimbare de administrație la Washington și o gestionare mai buna a complexului militar-industrial ar consolida rolul Americii de superputere. Poate că episodul recent de criză dintre SUA și Arabia Saudită, aflată sub loviturile Iranului și a ceea ce a rămas din ”axa de rezistență” a Republicii Islamice, nu ar fi existat, dacă la Casa Albă ar fi fost un alt președinte, care să nu se răzgândească de două ori în decurs de câteva zile și să decidă să nu-și ajute cei mai importanți aliați din Golf, cei care reciclează datoria SUA de peste patru decenii și care dictează prețul petrolului în lume.

Distanța față de momentul februarie 1991 pare enormă. Acum, SUA ezită să lovească o armată de circa 80.000 de oameni din Yemen, aflată oricum sub atacuri saudite și ale Emiratelor Arabe Unite de mai bine de zece ani. În urmă cu 35 de ani, SUA au desfășurat pentru Primul Război din Golf, împotriva Irakului lui Saddam Hussein, nu mai puțin de jumătate de milion de militari. Iar SUA și coaliția strânsă în jurul lor au acționat și în virtutea unei rezoluții ONU, pentru eliberarea Kuweitului. La finalul războiului, în monarhiile arabe din Golf au rămas trupe americane la un nivel de neconceput până atunci – zeci de mii de militari – și au fost construite multe baze militare, acum parțial distruse de loviturile iraniene.

Criză de securitate în Arabia Saudită. Trump: ”Vom rezolva asta”

Diferența majoră dintre cele doua momente este că, în 1991, începea momentul unipolar american, iar acum acesta ia sfârșit. Acțiunea din 1991 era de neconceput la apogeul războiului rece. Acum, după decenii de unipolaritate, un asemenea război (împotriva Iranului, al rebelilor Houthi, milițiilor șiite irakiene, a Hezbollahului din Liban) pare dezirabil la Washington, însă SUA nu mai pot acționa la fel de liber. Iar sitiuația din Golf este o lecție pentru ceea ce se întâmplă în Europa.

Pe 12 septembrie, președintele Donald Trump a fost întrebat despre reacția SUA la războiul din Peninsula Arabică în care este implicată gruparea Ansarullah sin Yemen, a rebelilor houthi. Despre houthi, Trump a spus: „Ne-au sunat și nu vor să lupte cu noi” și „lasă să treacă majoritatea navelor”. Trump a adăugat că există „o singură țară” cu care aceștia nu sunt mulțumiți și că „vom rezolva asta”, referindu-se la Arabia Saudită.

Potrivit Axios, prințul Mohammed bin Salman îl sunase de două ori pe 10 septembrie, cerând lovituri aeriene americane împotriva houthilor, în timp ce Arabia Saudită era atacată cu rachete și drone. Washingtonul a refuzat intervenția militară directă, oferind în schimb sprijin de informații.

Arabia Saudită traversează cea mai gravă criză de securitate de la invazia irakiană a Kuweitului din 1990. Este în război prin procură de mai bine de zece ani împotriva rebelilor houthi, miliția susținută de Iran își extinde acum rapid controlul de-a lungul coastei yemenite la Marea Roșie.

Houthi cuceresc coasta Mării Roșii

Pe 10 septembrie, houthii au cucerit orașul-port Mocha, pe 11 septembrie insula Perim, aflată pe una dintre principalele rute maritime. Apii au ajuns să controleze întreaga coastă yemenită și una dintre cele mai importante rute maritime ale lumii. Asta le permite și să controleze exporturile saudite de petrol. Petrolul saudit este prins în cleștele Iranului, în est, și în cel al houthi, în vest, la Marea Roșie. Acolo ajunge prin conducta Est-Vest, ocolind stramtoarea Hormuz. Apoi au intervenit milițiile irakiene, pentru a căror dezarmare noul premier al Irakului a prelungit, prudent, termenul până în vara anului viitor.

Pe 10 și 11 septembrie, drone lansate de pe teritoriul Irakului au lovit stații de pompare ale conductei petroliere Est-Vest, în regiunile Riyadh și Medina. Întrebat dacă Iranul s-a aflat în spatele atacurilor, Donald Trump a răspuns: „Cred că da, probabil.” A adăugat că, în cele din urmă, situația se va rezolva, scrie Reuters.

Pe 16 septembrie, autoritățile saudite au interceptat o dronă care se îndrepta spre Mecca, cel mai sfânt oraș al islamului. Rebelii din Yemen au negat ca ar fi comis un asemenea sacrilegiu. Sar au spus că au lovit „ținte sensibile” în Riyadh. Situația a devenit atât de gravă încât prințul Mohammed bin Salman l-a sunat din nou pe Trump, pe 17 septembrie, iar președintele american a promis să intervină, relatează Axios. Trump avea motive. De peste 40 de ani, Arabia Saudita finanțează deficitul american prin sistemul petrodolarilor. Apoi, Arabia Saudită este un partener esențial în confruntarea cu Iranul. Nu în ultimul rând, în noiembrie 2025, Trump însuși întărise cooperarea militara cu Arabia Saudita. Prințul bin Salman promisese investiții de un trilion de dolari în SUA. În plus, criza din Golf se resimte și în SUA, la pompă, înaintea alegerilor pentru Congres din noiembrie.

Trump promite intervenția, apoi se răzgândește

După convorbirea cu prințul moștenitor saudit, Trump a ordonat Pentagonului să pregătească lovituri aeriene. Duminică, listele de ținte au fost aprobate, iar muniția era deja încărcată, însă operațiunea a fost anulată. Trump s-a răzgândit, după ce principalii săi consilieri s-au opus deschiderii unui nou front, a scrsi The New York Times. Prioritatea Washingtonului rămâne războiul cu Iranul și protejarea libertății de navigație în Marea Roșie; aliații trebuie să gestioneze singuri problemele regionale. SUA par să nu aibă capacitatea de a-i sprijini pe saudiți fără a pune în pericol războiul cu Iranul. Un raport al Pentagonului confirmă că utilizarea masivă a muniției a creat „goluri strategice” în stocuri. Potrivit estimărilor, SUA au consumat aproape două treimi din rachetele Patriot, aproape jumătate din stocurile THAAD și peste 1.000 de rachete Tomahawk.

SUA și Houthi: negocieri în Oman

În același timp, Al Jazeera a relatat că oficiali americani s-au întâlnit la ambasada SUA din Oman (țara prin al cărei desert rebelii din Yemen sunt aprovizionați cu arme din Iran) cu reprezentanți ai Houthi, după ce gruparea aliată Iranului a cucerit rapid mii de kilometri pătrați în Yemen. În discuții, Houthi au promis că nu vor ataca navele americane, susținând că restricțiile lor vizează doar navele legate de Arabia Saudită.

Alianța cu SUA nu era singura la care putea apela Arabia Saudită. Bin Salman și-a luat măsuri de precauție. Pe 7 august, Arabia Saudită, Turcia și Pakistan au semnat la Mecca un acord de apărare Un atac asupra uneia dintre cele trei țări este considerat atac asupra tuturor, prevederea fiind comparată cu Articolul 5 al NATO. A fost momentul alăturării Turciei. Pactul cu Pakistanul data din 2025.

Cât valorează Pactul de la Mecca?

Criza actuală este primul test al acordului, iar limitele sale devin evidente, chiar când saudiții spun că urma să fie bombardat orașul sfânt în care a fost semnat. Pakistanul încearcă să joace rol de mediator între SUA și Iran și evită să atace un aliat al Teheranului la cererea Riadului. Declarațiile oficialilor pakistanezi au fost contradictorii. Ministrul Apărării a spus că acordul va intra în vigoare doar dacă războiul se extinde. Ministerul de Externe de la Islamabad a exclus ulterior o intervenție militară. Islamabad a preferat să ceară Iranului să tempereze Houthi.

Iar poziția Turciei a fost limpede de la început – nu va interveni. Ankara s-a folosit și de detaliul că pactul cu saudiții nu a fost încă ratificat în Turcia. Președintele Recep Tayyip Erdogan a prezentat reținerea Turciei drept o dovadă a maturității politicii sale de securitate. La întoarcerea de la Adunarea Generală ONU de la New York, el a declarat că Turcia este suficient de experimentată „pentru a nu fi provocată sau atrasă într-o capcană”.

În lumina acestor informații, convorbirile dintre bin Salman și Trump par a fi cronica unei trădări americane. Dar Arabia Saudita nu este doar o victimă. S-a izolat prin războiul prin procură chiar împotriva Emiratelor Arabe Unite, în Yemen. Saudiții si-au îndepărtând singurul partener care obținuse succese importante împotriva Houthi. Apoi, saudiții nu au putut sa se alieze cu Israelul, pentru ar fi pierdut statutul de lider al lumii arabe și musulmane. S-a aliat în schimb cu două state musulmane care nu au interesul sau capacitatea Israelului de a interveni.

Lecția Golfului pentru Europa

Dar cea mai importanta este reacția Washingtonului. Trump a promis sprijin, a ordonat pregătirea atacurilor, dar a renunțat cu doar câteva ore înainte de lansare. SUA au vrut să ajute, dar nu mai dispun de capacitatea necesară fără a-și pune în pericol propriile obiective militare. Impactul asupra încrederii aliaților, inclusiv în Europa, ar putea fi de durată. Lipsa armelor necesare este o rațiune, însă mult mai puțin importantă decât echilibrul de putere de care, spre deosebire de 1991, SUA trebuie să țină cont. Cu câteva zile înainte de a-l primi în vizită de stat pe președintele Xi Jinping, Donald Trump a minimalizat informațiile despre presupusul ajutor satelitar acordat de China Iranului pentru lovirea bazelor SUA în Golf, însă aceasta este doar o strategie de comunicare publică.

China a dat o are lovitură diplomatică în martie 2023. A intermediat un acord pentru restabilirea legăturilor diplomatice între Iran și Arabia Saudita, întrerupte în 2016. Atacul Hamas și războiul din Gaza, început in octombrie 2023, au anulat orice progres. Acum, Reuters relatează că, pe canale discrete, Beijingul pune presiune asupra rebelilor Houthi să înceteze războiul care poate închide Marea Roșie. Pe de altă parte, The Wall Street Journal arată că Houthi sunt aprovizionați în special cu produse din China. Până când China, nu-și va asuma deplin rolul de superputere (fie forțată de evoluția economiei mondiale în urma războaielor din Golf și Ucraina, fie forțată de rivalii strategici) caracterul aparent haotic al politicii americane (între războaie pornite deliberat, tipice lumii unipolare, și retrageri ce indică trecerea la multipolaritate) are șanse mici de a se modifica. Iar efectul de contagiune asupra politicii aliaților europeni rămâne ridicat.