Capul de afiş al ştirilor din sportul mondial îl deţine, fără doar şi poate, uriaşul scandal provocat de spargerea bazei secrete de date a WADA. Dar nu pot fi trecute cu vederea alte două evenimente, alegerea unui nou preşedinte al UEFA, slovenul Aleksander Ceferin, şi excepţionalul rezultat obţinut de patru sportivi paralimpici în proba de1.500 mla Jocurile Paralimpice de la Rio.
Le luăm pe rând şi notăm că, la Atena, unde s-au desfăşurat lucrările celui de-al 12-lea Congres Extraordinar al fotbalului continental, avocatul Aleksander Ceferin a fost ales, cu 42 de voturi, în fruntea UEFA, în timp ce contracandidatul său, olandezul Michael van Praag, a obţinut doar 12 voturi. De precizat că din partea FRF au participat Răzvan Burleanu şi secretarul general al FRF, Radu Vişan, care au votat pentru noul preşedinte. Alegerea lui Aleksander Ceferin vine într-un moment de mari frământări privind cea mai mare şi mai bogată competiţie fotbalistică a lumii, la nivel de cluburi, Champions League. Se tot vorbeşte de o bună bucată de vreme, de un nou format al acestei fabuloase competiţii, unul care să cuprindă doar marile echipe ale Europei, un fel de Super League. Motivul ar fi suma prea mică (!!!) pe care o încasează echipa câştigătoare, aproximativ 94 de milioane de euro, faţă de cele 113 milioane încasate din drepturile tv de ultima clasată în Premier League, un campionat în care drepturile tv se ridică la 10,5 miliarde de euro. Cifrele de mai sus sunt, fireşte, cu totul şi cu totul ameţitoare, dar nici pe departe îndestulătoare pentru staff-urile marilor echipe ale Europei, staff-uri care vor o Super League. Ce va face Aleksander Ceferin pus sub presiune de marile cluburi? Va căuta, cum s-a şi pronunţat înainte de-a fi ales, noi soluţii pentru ca Champions League, pe care vrea să o menţină în actuala formulă, să fie mai bogată. Numai că de la vorbă la faptă drumul este deopotrivă de lung şi de scurt, iar ceea ce e valabil azi nu e la fel şi mâine. O Superligă ar bloca accesul micilor echipe la masa bogaţilor. Vom trăi şi vom vedea.
Dinspre Rio de Janeiro, unde Jocurile Olimpice sunt continuate de Jocurile Paralimpice, vine o veste care ne lasă fără aer: patru atleţi cu deficienţe de vedere au realizat pe distanţa de1500 mun timp mai bun decât cel obţinut la JO de medaliatul cu aur pe această distanţă, americanul Mathew Centrowicz. Cei patru magnifici sunt algerienii Abdellatif şi Faud Baka (nu ştim dacă sunt fraţi sau rude apropiate), etiopianul Tamiru Demisse şi kenyanul Henry Kirwa. Timpul lor,3’48’’ 29, timpul lui Centrowicz3’50’’. Cei patru l-au depăşit pe american cu aproape două secunde, ceea ce într-o probă de semifond este imens.
Adevăratul cap de afiş al ştirilor sportive este deţinut, aşa cum am spus deja, de spargerea bazei de date secrete a WADA şi dezvăluirea că sportivi de prim rang, precum surorile Serena şi Venus Williams, dar şi fenomenala gimnastă Simone Bails au beneficiat de aportul substanţelor dopante. Scandalul este în plină desfşurare, WADA a confirmat spargerea bazei de date şi apreciază că hackerii sunt o grupare rusă, Fancy Bear (ceea ce pare să fie din capul locului condamnabil – n.n.), şi că este vorba de un acces ilegal (!) în sistemul ADAMS al bazei de date secrete. Mult mai categoric este Olivier Niggli, directorul general al WADA, care regretă profund (nu e prea clar ce anume regretă) şi consideră că atacul este unul criminal şi condamnă categoric astfel de atacuri cibernetice întrucât ele subminează autoritatea sistemului antidoping, bla-bla-bla. Nimic despre dopajul, cu voie de la WADA, pentru că despre asta e vorba în acest scandal în care naţionalitatea hackerilor n-are nicio importanţă, dar se bate monedă pe acest aspect. Nimic despre punerea la zid a meldoniumului fabricat în ţările baltice şi folosit cu precădere de atleţii din ţările estice. Nimic despre implicarea politicului în sport. În ce ne priveşte, acum câţiva ani, la Sydney, unde Andreea Răducan cucerise medalia de aur la individual, a fost inventată acuza că gimnasta noastră s-a dopat cu… nurofen. Ai noştri au depus tot felul de contestaţii, dar degeaba, WADA nu poate greşi. Nici acum n-a greşit, doar că le-a permis unor sportivi să concureze, chiar dacă se dopau. Spatele lor şi al sportivilor era asigurat de nişte certificate medicale care dovedeau că sportivii şi sportivele suferă de oareşce afecţiuni şi au dreptul, ca medicamentaţie, chiar şi la substanţe ce intră în categoria celor aflate pe lista neagră a dopingului. Cu alte cuvinte, dopaj cu voie de la WADA, iar darea în vileag a acestui monstruos şi diabolic mod de-a face dreptate în lumea sportului este considerat un act criminal. De partea cui e actul criminal şi discriminatoriu, domnule Olivier Niggli? Pe la noi, pe la românii Andreei Răducan, se spune că un astfel de discurs aparţine celor care umblă cioara vopsită.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.