Zece ani de la răpirea jurnaliştilor români în Irak

“Noi credem că este destul de clar că Statele Unite ale Americii nu vor înceta niciodată efortul de a-i prinde pe cei responsabili de acte de teroare”, afirma secretarul de stat al SUA, John Kerry, în 6.10.2013.

La sfârşitul lunii martie se împlineşte un deceniu de la cea mai mare diversiune din istoria României, Răpirea din Irak, nimic altceva decât o operaţiune a serviciilor speciale. Secretizate abuziv pentru următoarea jumătate de secol de Traian Băsescu preşedintele ţării din acea perioadă, documentele afacerii ascund personaje din lumea politică, de afaceri şi din comunitatea informativă. Încet, dar sigur, cu complicitatea străinătăţii sau din dorinţa de răzbunare a unor participanţi direcţi la evenimente, misterele afacerii au ieşit la iveală.

Publicarea volumului Îngropat de viu scris de fostul ostatic american Roy Hallums avea să aducă la lumină dimensiunea internaţională a Răpirii din Irak, Roy fiind singurul care recunoştea că a stat cu românii în beciul de la 29 de kilometri sud de Bagdad. Au urmat mai multe filme şi emisiuni documentare ale unor posturi importante de televiziune din SUA care au prezentat amănunţit locul în care românii, alături de alţi ostatici, au fost ţinuţi captivi aproape două luni.

Mai grav este faptul că, la 10 ani de la Răpirea din Irak, unul dintre teroriştii implicaţi, cetăţeanul american Mohammad Munaf, condamnat la moarte în Irak, condamnat definitiv în România pentru fapte de terrorism şi dat în urmărire prin Interpol, este protejat de SUA.

Deşi autorul acestui articol a notificat şi renotificat Ambasada SUA la Bucureşti, Interpolul şi autorităţile române cu privire la dispariţia misterioasă a teroristului american Mohammad Munaf din custodia forţelor militare americane din Bagdad, nici astăzi o anchetă oficială serioasă nu a fost demarată. O chestiune care pune la îndoială determinarea reală a aliaţilor de a lupta împotriva terorismului internaţional.

Dacă administraţia americană reprezentată de secretarul de Stat, John Kerry, vorbea serios în octombrie 2013, este de neînţeles cum de l-au tocmai pe teroristul american Mohammad Munaf, vinovat de nenumărate fapte de crimă organizată internaţională (evaziune fiscală, spălare de bani, trafic ilegal de armament), alături de partenerul său de afaceri, teroristul sirian Omar Hayssam, de membrii familiei sale din Irak, dar mai ales vinovat de răpirea celor trei jurnalişti români din martie 2005 şi cel puţin complice la răpirea şi torturarea altora străini Florence Aubenas – franţuzoaică, Robert Tarangoy – filipinez, Hussein Hanoun – irakian. Acelaşi Munaf este cel puţin complice la răpirea şi torturarea concetăţeanului său, ofiţerul american Roy Hallums, acţiune ce a durat 311 zile!

În mod ciudat, deşi teroristul american Mohammad Munaf a fost preluat de la ofiţerii SIE din cadrul Ambasadei României în Irak în 25 mai 2005, de către oficiali militari americani din cadrul Forţele de Comandă 134, închis şi interogat la Abu Ghraib sub numărul de deţinut US91Z200175 (vezi foto), condamnat în două state (România şi Irak) pentru acte de terorism, dispare inexplicabil şi este dat în urmărire internaţională prin Interpol, fiind de negăsit în 2014.

Vă prezentăm în continuare câteva documente din dosarul irakian de anchetă. Este vorba despre hotărârea de condamnare la moarte a grupului Munaf, executanţii din teren ai răpirii jurnaliştilor români. Documentele au fost traduse din limba arabă de Al Sudani Diana Suha, fata unui medic irakian şcolit pe la noi în urmă cu 30 de ani. Diana este traducător autorizat de Ministerului Justiţiei cu autorizaţia nr. 3599/2000.

Amănunte şi documente suplimentare puteţi găsi pe www.avertisment.net.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Eduard O. Ohanesian 148 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.