Având în vedere situația presei scrise de la noi și de peste tot, probabil ca întrebarea ar fi trebuit pusă la timpul trecut: unde a greșit presa scrisă? Ce anume nu a înțeles presa scrisă atunci când internetul a început să fie utilizat pe scară largă? Desigur că dezastrul nu s-a întâmplat așa deodată. A fost gradat, a fost “up-gradat” cu fiecare avans tehnologic (internet, comunicații de bandă largă, device-urile mobile de la smartphone-uri până la tablete și la ce mai vreți dv.), a fost cumva “avertizat”, așa ca la meteo, de valul de bloguri, de răspândirea rețelelor sociale, de schimbarea ierarhiilor în topul companiilor de IT, de toate aplicațiile mobile care îți “dau” știri așa cum vrei, pe scurt, am trăit și trăim în bună măsură cronica unui dezastru dinainte anunțat.
Una dintre greșeli a fost folosirea precedentului, așa ca în jurisprudența anglo-saxonă. Ziarele au fost cert sursa unică de informare încă din secolul al XIX-lea. Avem cu toții imaginea (din filme, firește) cu răsfoitul ziarului de dimineață în timp ce se bea cafeaua ca amănunt secundar al micului dejun. Și a apărut radioul. Cutia cu miracole, cu vocea de neunde care strângea familii care se uitau fizic la radio în timp ce ascultau emisiuni sau concerte cu fețe transfigurate. Și? Au încetat ziarele să apară? Nici vorbă! Și-au consolidat poziția, au continuat să monetizeze atât numărul de cititori (abonamente + vânzări), cât și reclamele displayed sau de mica publcitate. Deci? Totul este bine! Radioul nu este o concurenta pentru presa scrisă. A apărut apoi televiziunea care, după cum s-a dovedit, nu a reprezentat o primejdie prea mare nici pentru radio, nici pentru presa scrisă. Desigur că a mai așezat lucrurile, a mai schimbat polii de interes, dar, una peste alta, presa scrisă (cu schimbări de conținut, de aspect, de politici de distribuție etc.) a mers înainte. Și a apărut internetul. Încă de la răspândirea televiziunii și a radioului Marshall MacLuhan a decretat o zicere celebră: vom ajunge toți să trăim într-un sat global. Ei bine, intuiția lui a fost formidabilă, dar puțin înaintea vremii sale. Ea se aplică perfect acum. Chiar trăim într-un sat global. Și ce a făcut presa scrisă, inclusiv cea cotidiană? A folosit precendentul (am mai trăit noi astfel de schimbări!), și-au făcut cite un site de web care replica sută la sută conținutul editorial și a mers mai departe. Acest “mai departe”, din păcate, s-a dovedit fatal, pentru că în acest caz precedentul nu a mai funcționat. Și când acest lucru s-a realizat, era prea târziu pentru monetizarea conținului on-line pentru ca tehnologia, internetul, toate cele de mai sus, o luaseră mult înainte.
Și aici s-a petrecut a doua greșeală majoră: lipsa unui model adecvat de business care să fie compatibil cu tehnologiile, cu noii consumatori de știri, cu noua noastră viață a tuturor. Peste această greșeală s-a suprapus, firește, și criza economică, criza care a “forțat” dacă pot spune așa, noile tehnologii să apară cu tot ceea ce presupun ele: reducere de costuri, acces la date, știri, imagini, e-mail etc. de oriunde și de pe orice tip de device, un consumator devenit utilizator și nu cititor complet diferit de ceea ce a fost el odată și care are acum posibilitatea să își selecteze singur știrile care îl interesează, site-urile la ale căror e-newslettere se abonează, rețelele sociale din care dorește să facă parte, blogurile pe care le citește sau pe care chiar le scrie, pe scurt, o schimbare radicală care în bună măsură chiar înseamnă dispariția ziarelor.
Tot din această schimbare radicală face parte și modul în care consumăm știrile on-line. Poate mai superficial, mai grăbiți, mai distrași și de alte aspecte atunci când suntem cu laptopul sau tableta în față (mai navigăm pe vreun site, ne mai citim și e-mail-urile etc.). Jack Shafer de la Slate Magazine încearcă să echilibreze puțin balanța: “Consumul de știri on-line tinde să devină foarte liniar pentru că cititorul are impulsul să citească și să acceseze numai ce îl interesează, câtă vreme un cotidian fie el răsfoit pe diagonal îți aduce în fața ochilor o paletă mult mai largă de subiecte; în egală măsură, ziarul tipărit sau revista îți impune un anume tip de respect, atenție și focus”.
Un raport recent dedicat schimbărilor majore din media intitulat chiar “State of the News Media” arată foarte bine clivajul sever care s-a creat. Presa cotidiană tipărită câștigă 1$ din on-line la fiecare 10$ pe care îi pierde în print. Dur, nu? Dar aceasta este realitatea. Mai grav însă decât pierderea de venituri (cele 3 surse majore pe care le-am enumerate mai sus în ceea ce privește presa scrisă: distribuție și abonamente, reclamă mare și mică publicitate) este costul ridicat de a menține în viață o publicație cotidiană cu tot ceea ce presupune acest cost. Nu le mai enumăr aici pentru că le știm cu toții. Acest model de business și-a consumat practic existența. Este vechi, depășit, cu reporteri veșnic amenințați de concediere, care aleargă după aceleași știri (de altfel acest fapt se vede cu ochiul liber și la noi, atât în ziarele care mai apar sau în site-urile lor, cât și la televiziunile de știri sau la buletinele de știri care greu se deosebesc între ele din aceste puncte de vedere). Tranziția nu este de fapt de la print la online, ci de la a face de toate la a face un anume lucru. Vrei informații despre vreme? Te duci pe un site de vreme. Și exemplele pot să continue.
Iată, de pildă, Google news care poate oferi o singură sursă de știri pentru fiecare dintre topicile de interes. Mai adăugăm aici și o tabletă cu un ecran de înaltă rezoluție care garantează calitatea superioară a textului și a imaginii comparativ și chiar superior față de orice ziar sau revistă tipărită și avem la îndemână gratis și fără reclame orice material sau document.
Ce ar fi de făcut? Un truism vechi de când lumea spune că nu te poți opune schimbării! Și, mai ales, că nu poți adresa o problemă de la nivelul care a creat-o, ci de la un nivel superior (Albert Einstein). Cred că acesta este marele moment. Presa scrisă (cotidiană sau periodică) trebuie să își schimbe radical modelul de business. Până acum, cea care a mai rezistat cât de cât a făcut-o doar pe seama tăierii costurilor, ceea ce s-a dovedit profund greșit. Da, costurile trebuie tăiate, dar nu pentru a supraviețui în aceeași paradigmă, ci pentru a te reașeza pe noi direcții. Una dintre soluțiile de care se vorbește tot mai mult în zonele evoluate ale planetei este de a crea un sindicat al reporterilor independent (atenție, “sindicat” în acest caz nu are conotația de la noi, ci mai degrabă de asociație profesională, pentru că ceea ce înțelegem noi prin sindicat acolo se numește “union”) care să fie free lanceri și care să își vândă articolele către ziare, reviste diferite organizații media. Așa ca un fel de bursă. Aceasta ar asigura și un conținut mult mai variat, mult mai profesionist și, desigur, ar schimba radical modul de a face presă. Poate că era Gutenberg este încheiată. Dar, în mod cert, tăvălugul schimbării a venit și tot ceea ce este învechit ca mod de abordare trebuie schimbat. Nici măcar nu are rost să comentăm dacă schimbarea este sau nu bună.
P.S.: Desigur că vă întrebați, retoric, unde se pun astfel de probleme. La “ei” firește și nu la noi. Nu cred sincer că în ființa noastră există ideea reală asociativă, și cea mai bună dovadă o reprezenta numărul covârșitor de mare de asociații de IT&C, în loc de una mare și bună care să reprezinte într-adevăr industria. Credeți că breasla jurnalistică va face excepție? În mod cert nu, deși cred că ar fi de mare succes și folos. Între timp, încă tabloidizarea se vinde bine, se citește rapid și scurt în metrou, se consumă pe la diferite tv-uri și iată cum ne iluzionăm că încă nu suntem acolo. Câteva cotidiene rămase pe baricade în format print se amăgesc că dacă mai dau câte o carte sau un dvd vor trece de furtună. Voi reveni cu un comentariu viitor pe tema presei românești ca o continuare la cel pe care l-am scris la sfârșitul verii trecute “Recviem pentru presa de IT” (poate fi citit la link-ul http://www.computerworld.ro/bloguri/daca-tot-e-moarta-presa-de-it-macar-sa-o-punem-de-un-requiem-recviem-in-romaneste-ca-totusi-merita-2/). Cauzele căderii presei românești sunt și unele particulare (în afara celor generale) care țin de un anume specific, în multe cazuri, profund nefericit.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.