Froome l-a bătut măr pe Alberto Contador

Deşi mai sunt 13 etape, mulţi comentatori consideră că Turul Franţei s-a „încheiat” deja după prima etapă montană. Mai mulţi mari favoriţi sunt deja scoşi definitiv din lupta pentru podium. Chris Froome îmbracă pentru prima oară în carieră un tricou galben şi are şanse să-l păstreze până la Paris.

Dublă Sky şi Contador bine distanţat

Am avut o etapă fabuloasă în „Marea buclă”, care sâmbătă, 6 iulie, a urcat în Pirinei. Etapa a debutat furtunos cu o evadare spectaculoasă a patru rutieri: Johnny Hoogerland (Vacansoleil-DCM), Christophe Riblon (AG2R-La Mondiale), Jean-Marc Marino (Sojasun) şi Rudy Molard (Cofidis). Evadaţii au condus ostilităţile pe plat, având la un moment dat chiar şi 10 minute în faţa plutonului. Evadarea a „durat” cca 60 de km, după care a urmat o căţărare din categoria celor „speciale” şi am înregistrat primele atacuri. Trei rutieri, Thomas Voeckler (Team Europcar), Robert Gesink (Belkin-Pro Cycling) şi Nairo Quintana (Team Movistar), se desprind de pluton; primul atacă pe primele pante, dar nu rezistă, al doilea se dă bătut şi columbianul Quintana pleacă solitar spre cel mai înalt punct din acest tur. Quintana câştigă căţărarea specială de o manieră categorică, având un avans de 1 minut şi 5 secunde faţă de pluton, unde se aflau majoritatea favoriţilor şi marilor favoriţi. Pe această căţărare specială am înregistrat „meci nul” între cei doi mari favoriţi: Chris Froome şi Alberto Contador. Ceea ce a urmat însă întrece orice închipuire. Pe coborâre, liderul cursei, Nairo Quintana nu primeşte „verde” de la şefii echipei sale să încerce să câştige etapa în momentul în care plutonul este în spatele lui la 24 de secunde, şi se decide ca el să îl „aştepte” şi să-l susţină pe colegul său, Alejandro Valverde, primul om de clasament general al celor de la Movistar. În acest timp, Team Sky cu Froome şi Porte la trenă impun un ritm infernal cursei şi cei doi atacă pe căţărarea de categoria I-a din finalul curse, cu 8 km înainte de linia de sosire. Alberto Contador încearcă să răspundă atacului, dar nu are decât un coechipier (Roman Kreuziger) care să îl ajute, şi… răspunsul este destul de palid. Cuplul Froome-Porte se distanţează de urmăritori, iar cu 3 km înainte de finish, Froome pleacă de unul singur către victoria de etapă. O victorie pe care o obţine de o manieră strălucită şi îmbracă tricoul galben pentru prima oară în cariera sa. Team Sky prinde şi locul 2 în etapă prin Richie Porte, iar Alberto Contador vine după 1 minut şi 45 de secunde. Cum el era deja la 6 secunde în spatele lui Froome, 1 minut şi 51 de secunde îi despart pe cei doi. Un timp foarte greu de surmontat, mai ales dacă liderul este un rutier complet şi mai în formă decât Contador. Chiar dacă mai sunt 13 etape, mulţi comentatori cred că s-a încheiat bătălia pentru câştigarea Turului Franţei. Doar ceva neprevăzut şi o minune îi mai pot răpi lui Froome tricoul galben. Pentru Andy Schleck (RadioShack-Leopard), Cadel Evans (BMC Racing Tour), Thibaut Pineau (FDJ.Fr), Sylvian Chavanel (Omega Pharma-Quick Step), Ryder Hezjedal (Garmin-Sharp) sau Philippe Gilbert (BMC Racing Tour), Turul Franţei este deja istorie. Sunt şanse minime ca aceşti turieri, favoriţi apriori, să prindă măcar „top 10”.

Clasament etapa a VIII-a: Castres – Ax 3 Domaines (195 km)

1. Chris Froome (Team Sky) – 5h, 03’, 18”
2. Richie Porte (Team Skay) + 00’, 51”
3. Alejandro Valverde (Movistar Team) + 01’, 08

Clasament general – „tricoul galben”

1. Chris Froome (Team Sky) – 32h, 15’, 55”

2. Richie Porte (Team Skay) + 00’, 51”

3. Alejandro Valverde (Movistar Team) + 01’, 25”

….

7. Alberto Contador (Team Saxo-Tinkoff) + 01’, 51”

…

9. Joaquin Rodriguez (Katusha Team) + 02’, 31”

…

13. Daniel Martin (Garmin-Sharp) + 02’, 48”

…

15. Igor Anton (Esukatel-Euskadi) + 03’, 06”

Clasamentul pe puncte – „tricoul verde”

1. Peter Sagan (Cannondale) – 234 puncte
2. Andre Greipel (Lotto – Belisol) – 141 puncte
3. Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) – 128 puncte

Clasament căţărători – „tricoul alb cu buline roşii”

1. Chris Froome (Team Sky) – 31 puncte
2. Pierre Rolland (Team Europcar) – 31 puncte
3. Richie Porte (Team Sky) – 28 puncte

Clasamentul rutierilor tineri – „tricoul alb”

1. Nairo Quintana (Team Movistar) – 32h, 17’, 57”
2. Andrey Talansky (Garmin-Sharp) +46”
3. Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quicl Step) + 01’ 23”

Clasament pe echipe

1. Movistar Team – 96h, 01’, 20”
2. Team Saxo-Tinkhoff + 00’, 37”
3. Ag2r La Mondiale + 04’, 33”

Trivia – Tour de France

• Clubul „tricoului galben”

Din 1903 şi până sâmbătă 6 iulie 2013, inclusiv, în Turul Franţei s-au desfăşurat 2.017 etape. Din 1919, liderul la „zi” în clasamentul general poartă distinctiv de ceilalţi rutieri tricoul galben. Prin victoria din Pirinei de sâmbătă 6 iulie 2013, şi preluarea locului 1 în clasamentul general, Chris Froome (Team Sky) este al 272-lea rutier care îmbracă tricoul galben. Doar 4 ciclişti, în întreaga istorie a Turului, au reuşit să poarte tricoul galben timp de 50 de etape şi peste:

1. Eddy Merckx (Belgia) – 96 de tricouri galbene (1969, 1970, 1971, 1972, 1974 şi 1975)

2. Bernard Hinault (Franţa) – 75 t.g. (1978, 1979, 1980, 1981, 1982, 1984, 1985 şi 1986)

3. Miguel Indurian (Spania) – 60 t.g. (1991, 1992, 1993, 1994 şi 1995)

4. Jacques Anquetil (Franţa) – 50 t.g. (1957, 1961, 1962, 1963 şi 1964)

14 „tricouri galbene” sunt acum în cursă

Dintre rutierii care se află angrenaţi în Turul Franţei 2013, un număr de 14 au îmbrăcat în diferite perioade tricoul galben. Îi prezentăm care sunt şi locurile pe care le ocupă în selectul club al „Tricoului galben”. (anii subliniaţi cu portocaliu sunt cei în care respectivii ciclişti au câştigat Turul Franţei – n.a.).

20. Thomas Voeckler (Team Europcar) – 20 t.g. (2004 şi 2011)

43. Andy Schleck (RadioShack-Leopard) – 13 t.g. (2010 şi 2011)

52. Alberto Contador (Team Saxo-Tinkoff) – 11 t.g. (2007 şi 2009)

60. Stuart O’Grady (Orica-GreenEDGE) – 9 t.g. (1998 şi 2001)

68. Cadel Evens (BMC Racing Tour) – 8 t.g. (2008, 2009 şi 2011)

139. David Millar (Garmin-Sharp) – 3 t.g. (2000)

173. Jens Voigt(RadioShack-Leopard) – 2 t.g. (2001 şi 2005)

177. Sylvain Chavanel (Omega Pharma-Quick Step) – 2 t.g. (2010)

178. Jan Bakelants (RadioShack-Leopard) – 2 t.g. (2013)

179. Simon Gerrans (Orica-GreenEDGE) – 2 t.g. (2013)

180. Saryl Impey (Orica-GreenEDGE) – 2 t.g (2013)

210. Chris Froome (Team Sky) – 1 t.g. (2013)

214. Marcel Kittel (Argos-Shimano) – 1 t.g. (2013)

215. Philppe Gilbert (BMC Racing Tour) – 1 t.g. (2011)

10 rutieri au mai fost în „galben”

În afara participanţilor la competiţia din acest an, dintre cei aflaţi în activitate, au mai îmbrăcat tricoul galben în Turul Franţei alţi 10 rutieri: Fabian Cancellara (RadioShack-Leopard) – 20 t.g., Bradley Wiggins (Team Sky) – 14 t.g., Thor Hushovd (BMC Racing Tour) – 10 t.g., Tom Boonen (Omega Pharma-Quick Step) – 4 t.g., Hugo Pena (Columbia) – 3 t.g., David Zabriskie (Garmin-Sharp) – 3 t.g., Rubens Bertogliati (Team Novo Nordisk) – 2 t.g., Frank Schleck (concediat pe 5 iulie 2013 de la (RadioShack-Leopard) – 2 t.g., Rmain Feillu (Vacansoleil-DCM) – 1 t.g., Linus Gerdemann (fără angajament) – 1 t.g.

Top 5 naţiuni

Un număr de 23 de ţări au dat rutieri care au îmbrăcat tricoul galben în întreaga istorie a Turului Franţei. Evident, ţara gazdă are cele mai multe „tricouri galbene”. Ultima ţară intrată în acest club select este Africa de Sud, acum, în 2013, prin rutierul lui Daryl Impey (Orica-GreenEDGE), care a stat două zile îmbrăcat în preţiosul tricou. Teoretic, ultimul, ultimul intrat în club este Chris Froome, care este născut în Kenya, dar el este acum cetăţean britanic şi rezident în Anglia.

Africa de Sud este de altfel singura ţară de pe continentul „negru” care are un „tricou galben”. În continuare, niciun rutier din Asia şi Oceania nu a îmbrăcat vreodată tricoul galben. Pe primele cinci poziţii, la nivel de ţări avem:

1. Franţa – 708 tricouri galbene (ultimul în 2011)
2. Belgia – 423 t.g. (2013)
3. Italia – 189 t.g. (2009)
4. Spania – 135 t.g. (2009)
5. Luxemburg – 96 t.g. (2011)

Poveştile Turului Franţei (III)

Şi totuşi, Jan Bakelants a mai câştigat ceva în Franţa

În cronica etapei a II-a din „Le Tour” încheiată cu o surpriză uriaşă, victoria lui Jan Bekelants (RadioShack – Leopard), spuneam că învingătorul este la prima sa victorie de etapă în cei 5 ani de activitate ca rutier profesionist. Şi totuşi, cine caută palmaresul (foarte modest) al ciclistului belgian îi mai găseşte o victorie de etapă într-un tur al… Franţei. Este vorba de Tour de L’Avenir ediţia 2008, unde a câştigat etapa a VI-a şi chiar competiţia. Numai că atunci Bakelants era ciclist amator. Ce este însă Tour de L’Avenir?

Tour de L’Avenir – o competiţie semi-comunistă, dar şi anticomunistă

Între 1930 şi 1961, în Turul Franţei au concurat doar echipe naţionale plus echipe regionale din Franţa. Din 1962 s-a revenit la situaţia existentă înainte de anul 1930 şi în cursă au participat din nou echipele sponsorizate. De ce s-a operat această schimbare? Răspunsul trebuie căutat în ce s-a întâmplat în 1961. În acest an a debutat o competiţie paralelă, dar pentru amatori şi echipe naţionale, competiţie denumită Tour de L’Avenir.

Competiţia a fost înfiinţată din iniţiativa editorului publicaţiei „L’Equipe”, Jacques Marchand, scopul principal (şi oficial) fiind atragerea rutierilor din URSS (în special), dar şi a celor din celelalte state din blocul comunist. Se ştie, la începutul deceniului 6 al secolului trecut, în Franţa exista un fel de stare de simpatie faţă de sistemul comunist.

Totuşi, la o analiză mai atentă se poate spune că de fapt Tour de L’Avenir a fost şi o competiţie anticomunistă. Concret, s-a vrut atunci să se estompeze din anvergura unei alte mari competiţii cicliste pentru amatori, Cursa Păcii, competiţie înfiinţată în 1948. Cursa Păcii s-a desfăşurat până în 1951 între Praga şi Varşovia, iar din 1952, foarte mulţi ani între Varşovia şi Berlin (partea de est); un an se pleca de la Varşovia şi se sosea la Berlin, iar în anul următor se pleca de la Berlin şi se sosea la Varşovia.

Nume uriaşe au în palmares Tour de L’Avenir

Între 1961 şi 1980, acest tur paralel a fost destinat exclusiv amatorilor şi cicliştilor semi-profesionişti independenţi grupaţi în echipele lor naţionale. Din 1981, competiţia a fost deschisă şi pentru profesionişti (inclusiv echipe sponsorizate), iar din 1992, vârsta maximă pentru participanţi a fost limitată la 25 de ani, iar începând cu acest an, vârsta limită este de 23 de ani. Din 2008 s-a revenit la un sistem de participare cu echipe naţionale.

De-a lungul anilor nume (ulterior) uriaşe din ciclismul mondial au participat la Tour de L’Avenir, competiţie care a devenit o adevărată rampă de lansare pentru foarte mulţi rutieri care au trecut la profesionism. Vă prezentăm câteva dintre ele:

• Felice Gimondi – învingător în 1964; trece la profesionism în 1965 şi câştigă Turul Franţei; mai are la activ 3 Tururi ale Italiei şi un Tur al Spaniei.
• Joop Zoetemelk – învingător în 1969, trece la profesionism în 1970, câştigă Turul Franţei în 1980 şi se clasează de şase ori pe locul 2
• Greg LeMond – învingător în 1982; ulterior câştigă de trei ori Turul Franţei, în 1986, 1989 şi 1990 şi Turul Italiai în 1986.
• Miguel Indurain – învingător în 1986; între 1991 şi 1995 câştigă consecutiv 5 Tururi ale Franţei.
• Laurent Fignon – învingător în 1988; aici sunt în faţa unui caz atipic. Fignon a venit în această competiţie secundară după ce a câştigat de două ori, în 1983 şi 1884, Turul Franţei.
• Dintre învingătorii de dată recentă, în afară de Jan Bekelants, Bauke Mollema (Belkin ProCyclin), învingător în 2007 şi Nairo Quintana (Movistar), învingător în 2010, participă în actualul tur al Franţei.
• Tejai Van Gerderen (BMC Racing Team), Rui Costa (Movistar), Andrew Talansky (Garmin-Sharp) şi Romain Bardet (Ag2r-La Mondiale) sunt rutieri care între 2008 şi 2010 s-au clasat în top 10 în Tour de L’Avenir şi care de asemenea sunt acum în cursă în Le Tour 2013. Estimativ, mai sunt în jur de 40 – 50 de rutieri acum în competiţie care au rulat în Tour de L’Avenir în ultimii 10 ani.

Români atacaţi cu pietre

În anii ’70, naţionala României de ciclism a participat la câteva ediţii ale Tour de L’Avenir. Rutierii români nu au reuşit performanţe notabile, pentru că totuşi competiţia era una foarte puternică, deşi era rezervată în acei ani doar amatorilor. Cu toate acestea, cicliştii români au fost eroii unor evenimente nedorite. Iată ce a povestit la Eurosport Alex Ciocan (rutier în activitate şi colaborator al postului tv amintit): „Au fost situaţii în care spectatorii au aruncat cu pietre de pavaj după băieţii noştri. Cei de pe marginea drumului nu aveau nimic cu românii. Dar cum steagul României semăna cu cel al Belgiei, semănau şi tricourile, oamenii i-au confundat pe români cu rutierii belgieni. În vremea respectivă exista o rivalitate foarte mare între rutierii francezi şi belgieni, iar spectatorii reacţionau mai puţin sportiv. Ei aruncau cu pietre în români crezând că aruncă în belgieni”. Alex Ciocan are aceste informaţii de la tatăl său, Constantin Ciocan, fost rutier de naţională, participant în Tour de L’Avenir şi… încasatorul câtorva pietre de pavaj în spate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.