2014: Brăţări dacice la tot poporul

Nu ştim cine conduce România, dar ne este foarte clar că este condusă execrabil. Asta în cazul în care efectiv o conduce cineva. („Este vreun pilot în avion?”) Unii, mulţi, ne sugerează că o conduce Securitatea (veche şi nouă, chestiune de nuanţă – aproape nici o diferenţă, de multe ori sînt aceiaşi sau, dacă nu ei, copiii lor). Alţii preferă conspiraţia, şi deci ne spun că o conduc americanii, prin ambasador (care lipseşte de cam multă vreme), diplomaţi, consilieri nevăzuţi. Mai sînt destui care încă mai cred că România chiar e condusă de Traian Băsescu, Victor Ponta şi, dintr-o opoziţie sui-generis, de Crin Antonescu, şi, mai mult, că siglele USL, PSD, PNL, PDL, PPDD, UNPR, UDMR chiar mai au vreun sens. Alţii zic că noul imperiu de tip bizantin, cu capitala la Bruxelles (imperiul de la est faţă de cel american, care e Noua Romă la vest), ajutat de Monica Macovei, Alina Mungiu-Pippidi, Laura Codruţa Kövesi, Daniel Morar şi alţi consilieri români mai puţin cunoscuţi, ar fi luat deja în mînă afacerile politice şi economice de la Bucureşti.

Toate sună puţintel comic, astfel încît întrebarea „dacă există un adevărat pilot în avion” se poate pune cu toată seriozitatea. Pentru că, pînă la urmă, rămîne faptul că toată lumea, indiferent de orientarea politică, e de acord că România e condusă prost cu bătaie spre catastrofal. Iar faptul că avem un Parlament supraponderal, de aproape 600 de deputaţi şi senatori, cu personalul aferent, nu face decît să sporească panica – sporirea aleşilor şi a liderilor ţine de-a dreptul de nebunie în vreme de criză. Pe deputaţi şi pe senatori îi plătim tot cu bani împrumutaţi de la FMI, la fel ca pe pensionari, funcţionari şi pe guvernul tot atît de obez? Să ne amintim că majoritatea legilor sînt scrise după dictare de la Bruxelles, deci 300 sau chiar 200 de deputaţi ar fi fost prea destui. UE, deşi ne strînge de gît şi ne dă sistematic picioare în fund, nu ne primeşte în Schengen. Atacurile românilor tocmiţi de Bruxelles (mai nou li s-ar fi cerut să organizeze şi proteste) sînt de toată jena. Şi asta chiar dacă nu vorbim despre corupţia pe care o adăposteşte UE în ţările ei cele mai dezvoltate – e suficient să citim analizele americane pe această temă. Dar asta nu ne priveşte pe noi, românii, pentru că sîntem prea mici.

În România începe un an spectaculos, cam al şaselea al unei crize economice nemaiîntîlnite din 1929, criză care ne vine în cea mai mare parte din exterior, din SUA şi din UE în principal. Traian Băsescu, de nouă ani în funcţie, îşi joacă ultimele cărţi ale carierei lui, altfel prodigioase. Socoteala e simplă: dacă justiţia din România (cu a sa eternă şi fascinantă Laura Codruţa Kövesi, cu instrumentul politizat care este Curtea Constituţională, cu DNA, cu ANI, cu CSM, cu ministrul Cazanciuc, cu Dănileţ şi Ghica, cu eternul şi fascinantul Daniel Morar, dar şi cu CNSAS), bineînţeles, fără nici un amestec al preşedintelui şi al oamenilor săi din servicii, cu Florian Coldea şi George Maior în frunte, va reuşi să aresteze masiv, în draci, la dreapta şi la stînga, atunci cariera ieşită din comun a lui Traian Băsescu şi a camarilei sale, cu inegalabila şi irepetabila Elena Udrea, poate să dureze încă zece ani, adică încă două mandate prezidenţiale. Dacă, dimpotrivă, vor aresta insuficient, numai vreo 10-20 de crăpceni importanţi, atunci, da, va fi foarte rău pentru actualul preşedinte şi pentru echipa sa. Pentru că vor rămîne liberi destui care, cu aceleaşi argumente, reţele şi metode, să-i aresteze în 2015 pe ei, pe băsişti. Scenariul „Tom şi Jerry” merită studiat temeinic. Socoteala e băbească: ori actualul regim arestează tot ce se poate aresta, ori îşi face bagajele în timp util şi fuga-fuguţa o ia spre exil pe vreo insulă care nu extrădează.

Iată o listă orientativă (nici exhaustivă, nici în ordine alfabetică, dar compusă din dosarele grele prezentate deja în presă) a politicienilor din toate partidele şi a oamenilor publici care fie se găsesc deja în închisoare sau au fost, fie sînt la o oarecare distanţă de o condamnare definitivă (sau de o achitare): Decebal Traian Remeş, Cătălin Voicu, Antonie Solomon, Constantin Nicolescu, Monica Iacob Ridzi, Radu Mazăre, Nicuşor Constantinescu, Constantin Boşcodeală, Dan Voiculescu, Cristian Poteraş, Tudor Chiuariu, Adrian Severin, Sorin Blejnar, Liviu Dragnea, Miron Mitrea, Codruţ Sereş, Zsolt Nagy, Adrian Năstase, Sebastian Ghiţă, George Copos, Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vîntu, Varujan Vosganian, Adriean Videanu, Şerban Brădişteanu, Relu Fenechiu, Nicolae Mischie, Cristian Anghel, Marian Oprişan, Valentin Preda, Ioan Oltean, Sorin Apostu etc., etc., etc. Miniştri, deputaţi şi senatori, unii încă în Parlament, preşedinţi de consilii judeţene, primari, consilieri, directori, miliardari de tranziţie, cei mai mulţi din această listă au fost votaţi. Cum să privim votul acordat unor asemenea personaje? Mai merită să votăm după asemenea experienţe?

Sfîrşitul lui 2013 ne-a adus, cu o întîrziere de cîţiva ani, confirmarea în justiţie că brăţările dacice şi o mare cantitate de cosoni sînt falsuri recente. „Fostul ministru al Culturii Adrian Iorgulescu a plătit peste şase milioane de euro din banii statului pentru brăţări dacice false” (Ziua News). S-a deschis deja un dosar pe acest subiect sau mai aşteptăm încă vreo cinci-zece ani? Şi cum rămîne cu zecile, sutele de mii de vizitatori de muzeu păcăliţi cu ştifturi penale? Rămîne ca şi cu voturile pe care le-am acordat celor din lista de mai sus?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.