Incredibil. Pentru Patapievici doar USL înseamnă politizare, nu şi PDL. Petiţiile pro ICR sunt în acelaşi timp împotriva poporului. Svastica şi poneiul roz, episod uitat de contestatari.
Patapievici reia teoria „mogulului cel rău”
Miercuri dimineaţă, H.-R. Patapievici a fost invitatul „matinalului” de la RFI (Radio France International – secţiunea din România), unde, sprijinit puternic de către realizator şi reporter, şi-a expus incredibilele judecăţi de valoare. Tema emisiuni, „scandalul politizării ICR” (Laurenţiu Colentineanu – realizator). Foarte interesant este de ce crede H.-R. Patapievici că se politizează ICR prin trecerea în subordinea Senatului. „Dacă vă uitaţi la structura politică a Biroului Permanent al Senatului, o să vedeţi că ea este dominată de USL şi o să vedeţi că omul care domină acolo este Dan Voiculescu. De fapt, cel care va face numirile pentru vicepreşedinţi şi pentru preşedinte şi care va decide care sunt cei şapte membri în consiliul de conducere, care sunt numiţi de Senat, veţi vedea că acest om este Dan Voiculescu”. Deci, primul element al politizării (care nu-i place lui Patapievici) este că USL domină Biroul Permanent al Senatului. Per a contrario, când PDL deţinea majoritatea în respectivul organism, nu exista pericolul politizării în viziunea domnului Patapievici. Mai departe, Patapievici ştie el, sigur, că Dan Voiculescu este cel care va decide numirea membrilor în consiliul de conducere al ICR. De unde ştie nu ne spune. Şi, evident, şeful ICR nu vine cu nici un argument din care să rezulte că Dan Voiculescu este „tartorul” de la Senat. În această situaţie, exact poziţia adoptată de H.-R. Patapievici înseamnă politizare, adică ceea ce critică el.
Patapievici şi Mihăieş au atitudini politice
Întrebat de reporter cum le-ar „răspunde celor de la putere care, aţi văzut cu siguranţă, susţin sus şi tare că ICR este deja politizat?”, H.-R. Patapievici scapă porumbelul din care rezultă că s-a implicat în zona politicului. „Ei n-au argumente, ei doar invocă convingerile lor personale, dar nu au argumente. Ei invocă faptul că Mircea Mihăieş şi cu mine – eu, până în 2010, Mircea în continuare – am scris articole de atitudine politică în ziare, dar această atitudine a noastră nu a fost niciodată sau nu a influenţat niciodată selecţia programelor, ori a oamenilor, ori a actorilor culturali. Este de domeniul evidenţei. Pentru asta trebuie produse probe. Probe nu au fost aduse, decât atitudinile politice ale lui Mircea şi ale mele. Atât. Dar, de aici, nu se deduce politizarea instituţiei”. Prin aceste afirmaţii, H.-R. Patapievici recunoaşte explicit că el şi adjunctul său au făcut, fac, politică. Pentru că „articole de atitudine politică” nu înseamnă altceva decât exprimarea unei poziţii politice. Că aceasta a fost într-o singură direcţie, pro fosta Putere şi contra fosta Opoziţie, actuala Putere, nu contează. Este vorba de politică, iar Patapievici şi Mihăieş, ca slujbaşi la stat, nu aveau dreptul să o practice.
H.-R. Patapievici nu este corect când spune că ICR nu este politizat. Din contră. Numirea de către el a fruntaşului PDL Valeriu Stoica în consiliul de conducere, sau a „civicilor” cu orientări politice, Paul Cornea şi Sorin Ioniţă, precum şi numirea de către preşedintele Traian Băsescu a fruntaşului PDL, Daniel Funeriu, sunt semne clare de politizare a instituţiei.
„Poporul” nu reacţionează la petiţiile lansate în „apărarea” ICR
În aceste zile plouă cu petiţii şi scrisori deschise adresate guvernului, Avocatului Poporului, Curţii Constituţionale (o aiureală de zile mari, nici că se putea, şi care dovedeşte incompetenţa autorilor – n.a.) prin care se cere renunţarea la OUG prin care ICR trece din subordinea Administraţiei Prezidenţiale în subordinea Senatului.
Toate aceste petiţii şi scrisori deschise nu reprezintă altceva decât acţiuni de şicanare a noii Puteri de către partizanii lui Traian Băsescu şi ai fostei puteri. Ceea ce este însă foarte interesant este ecoul firav în rândul societăţii civile al demersurilor autorilor petiţiilor.
Concret. Pe 15 iunie se lansează pe internet petiţia „Contestarea OUG cu privire la funcţionarea Institutului Cultural Român”, autorii fiind „reprezentanţi ai comunităţi culturale din România şi din străinătate”. Printre semnatari îl remarcăm şi pe celebrul Mihai Bumbeş, unul dintre propagatorii sloganului (lansat în Piaţa Universităţii de agenţi acoperiţi ai serviciilor secrete) „USL – PDL = aceeaşi mizerie”. Această petiţie a înregistrat sub 4.000 de adeziuni, adică nici jumătate câte a înregistrat – 8.281 – petiţia „Votaţi împotriva euthanasierii câinilor fără stăpân”.
O altă petiţie, „Apel către Guvernul României de a renunţa la OG prin care ICR trece în subordinea Senatului”, lansată pe 14 iunie de „Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România”, a strâns impresionantul număr de 227 de semnături. Şi mai puţine semnături, 137, a strâns petiţia „Pentru salvarea ICR” lansată de ziarul „Monitorul de Cluj”. Probabil ziariştii clujeni nu au învăţat nimic din eşecul colegilor de la „Evenimentul Zilei”, care acum o lună au lansat o petiţie online, „Scrisoare de protest împotriva demiterii profesorului Vladimir Tismăneanu”, dar care nu a adunat decât 1.521 de semnături.
Ca titlu imformativ, în topul petiţiilor online pe primul loc se află cea prin care se cere ca „Indemnizaţia pentru creşterea copilului să rămână 85%”, ea fiind semnată de 59.832 de petenţi.
Petiţionarii nu ştiu împotriva cui protestează
Toţi semnatarii diverselor petiţii şi scrisori deschise susţin că trecerea ICR în subordinea Senatului înseamnă automat politizare. Din păcate, protestul acestora este şi un protest împotriva poporului român. Pentru că iată ce spune art. 61 (alin1.) din Constituţie: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.
Petiţionarii uită că Parlamentul este cel care votează bugetul ICR şi că, fiind vorba de bani publici, modul în care aceştia sunt cheltuiţi trebuie verificat anual. Ceea ce sub Administraţia Prezidenţială nu se întâmpla, din cauză că nu există aici atribuţii în acest sens. Şi se impune o întrebare: de ce petiţionarii, protestatarii şi toţi cei care consideră că nu trebuie ca ICR să intre în subordinea Senatului nu protestează şi pentru faptul că membrii de la CNVM, Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, BNR etc. sunt numiţi de către Parlament?
Un episod uitat: svastica şi poneiul roz
Toţi cei care plâng pe umărul lui Patapievici şi Mihăieş uită, (sau dacă nu, înseamnă că au fost de acord) de jenantul episod al acţiunii ICR din SUA, când la o expoziţie (printre falusuri şi kitsch-uri) a fost expus un ponei roz cu o svastică explicită pictată pe el. Numai după intervenţia unui lider al comunităţii evreieşti din zonă, poneiul cu svastică a fost retras, dar scandalul a fost unul monstru. Nici Patapievici, nici Mihăieş şi nici şefa ICR din SUA nu au fost nici măcar urecheaţi pentru acest scandal, care putea fi unul monstru cu consecinţe internaţionale grave.
Polivalenţii bugetari, Patapievici şi Mihăieş
Numărul 1 şi numărul 2 de la ICR sunt nişte oameni de excepţie. H.-R. Patapievici şi Mircea Mihăieş sunt printre cei mai polivalenţi bugetari din România, ei reuşind pe lângă coordonarea ICR să se ocupe şi de alte multe lucruri. Iată ce am găsit în declaraţia de avere a celor doi din iunie 2011 în care sunt prezentate veniturile realizate în 2010.
Horia Roman Patapievici
– 64.038 lei/an – salariu de la ICR (un salariu peste cel al unui ministru sau parlamentar)
– 95.736 lei/an – drepturi de autor de la TVR, Evenimentul Zilei, Art, Eradio, Humanitas
Mircea Mihăieş
– 64.597 lei/an salariu de la ICR
– 58.626 lei/an salariu de la Universitatea de Vest Timişoara (instituţie de stat)
– 20.164 lei/an salariu de redactor şef Revista Orizont Timişoara (de stat)
– 46.135 lei/an drepturi de autor de la : Revista România Literară (de stat), Editura Polirom, Evenimentul zilei, Societatea Română de Radio (de stat), CDM Orizont.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.