În stilul său cunoscut de acum, Traian Băsescu face mereu declaraţii delirante, care, într-un stat normal, ar trebui să provoace uragane sau cutremure politice: astfel, aflat la Chişinău, el se mândrea că nu are „ochi oblici”, fapt catalogat „contraproductiv” de comentatoarea şi analista Anneli Ute Gabanyi; apoi mărturisea că, la încheierea mandatului prezidenţial, ar vrea să se stabilească peste Prut; revenit în ţară, s-a dus la un ţap şi-o halbă la Costeşti şi pe Muntele Găina, unde a mai dat un brânci PDL-ului; în final ni l-a readus cu tam-tam pe Hayssam, spunându-ne că totul s-a făcut în urma unei operaţiuni „neautorizate pe teritoriul altui stat”. În toată această atmosferă orwelliană, românul nu ştia ce să comenteze mai întâi, dat fiind că amintita cascadă de evenimente ar fi trebuit eclipsată de transformarea în partid politic a Fundaţiei Mişcarea Populară, însă nu oricum, ci prin demolarea Partidului Democrat Liberal, partid de care, până mai ieri, chiar şi când era pe cea mai de jos treaptă a simpatiei electoratului, cel ce i-a fost adevăratul „padre padrino” – adică incontestabilul şi inconfundabilul naş – nu s-a dezis niciodată.
A fost suficient însă acel declic provocat de alegerile din decembrie pentru conducerea acestui partid, câştigate „după lupte seculare” de Vasile Blaga împotriva „blondei de România”, Elena Udrea (spun asta întrucât există şi o „blondă de Cehia”, iar nou apărutul PMP nu s-a lăsat nici el mai prejos, aducându-şi imediat o blondă, şi ea fostă salariată a Administraţiei Prezidenţiale, decorată de preşedinte), ca „padre padrino” să declanşeze o luptă deschisă împotriva rezultatului obţinut pe cale democratică, prin vot la urne. Ultimul amănunt nu contează când e vorba de o demnă urmaşă a Elenei din Troia ori care completează glorios un trio istoric – Elena antebelică, carlista, Elena postbelică, ceauşista. Este o luptă care, în fond, vizează persoana lui Vasile Blaga şi postul său, dar, înainte de toate, are în vedere demolarea cărămidă cu cărămidă a acestui partid, cu care, relativ recent, Băsescu se mândrea că ajunsese pe culmile gloriei, pentru ca tot el să se fălească pentru că îl duce pe culmile disperării!
Cu alte cuvinte, asistăm în vremurile noastre la reeditarea „cazului Cronos”, zeul antic căsătorit cu sora sa Rhea, şi care îşi devora fiecare copil ce se năştea – Hestia, Demeter, Hera, Hades şi Poseidon, pentru ca pe al şaselea nevasta să-l înlocuiască cu o piatră pe care acesta a halit-o cu nesaţ! Sau poate Băsescu vrea să omologheze vorba potrivit căreia „eu te-am făcut, eu te omor!” adaptând-o din mers la realitatea politică românească. Evident, nu în urma unei operaţiuni neautorizate pe teritoriul altui stat, ci după un scenariu imaginat de nişte consilieri care, cel puţin până acum, nu ştiu să fi creat ceva viabil, solid şi, de ce nu?, democratic. Nu cunosc dacă noul partid estre Alba ca Zăpada, dar asta arată nivelul de educaţie politică al consilierului care l-a plăsmuit. Pe urmă, este în tradiţia băsesciană ca el să calce pe cadavre politice; a făcut cam la fel cu PNŢCD, a încercat să reediteze episodul cu PNL, când Stolojan, Flutur sau Radu F. Alexandru şi alţii i-au urmat ordinul. Acum face la fel chiar cu fostul său partid, fapt rar întâlnit în analele politice europene, care trădează de la şapte poşte ambiţiile sale dictatoriale.
Dar să nu o mai luăm pe la Sascut pentru a ajunge la Lugoj: în afară că Partidul Mişcarea Populară este un pariu riscant al lui Băsescu, observaţie de bun-simţ făcută de atâţia analişti, PMP este, înainte de toate, un surogat, căruia el vrea să-i dea viaţă hrănindu-l copios din trupul PDL! Procedeul a fost validat de acelaşi politician, care, în România postdecembristă, a cultivat ca nimeni altul traseismul politic, încurajând subiecţii ba cu o întrebare „benignă”, gen „cum mai stai cu dosarul X sau Y de la DNA?”, ba cu mierea şi laptele la care le promitea accesul nestingherit dacă i se alătură.
„L-am informat pe preşedinte, dar domnul preşedinte nu s-a implicat deloc în desemnarea membrilor Comitetului de iniţiativă naţională“, declara Marian Preda, liderul Fundaţiei Mişcarea Populară. Referitor la Băsescu, el spunea: „Fundaţia înfiinţează partidul, deci, metaforic, domnul preşedinte este bunicul spiritual al partidului”. Iată-l pe Băsescu bunic spiritual înainte de a deveni bunic fizic! Nici traseistul Eugen Tomac, ex-deputat PDL, desemnat preşedinte interimar al PMP, nu putea sări peste afirmarea ataşamentului faţă de Băsescu: „Suntem şi vom rămâne partenerii preşedintelui Traian Băsescu. Susţinem reformele pe care şeful statului român le-a demarat“. În timp ce Fundaţia Mişcarea Populară îi refuzase pe traseişti, partidului a anulat-o: „Veţi regăsi în rândurile noastre şi oameni care poate au renunţat la alte partide. Acea interdicţie era pentru Fundaţie, nicidecum pentru partid“, a adăugat el. Limpede ca bună ziua! Andreea Paul, prim-vicepreşedinte al PDL, al cărei partid s-a înfruptat copios din traseism, condamnă acum faptul că PMP s-a construit prin atragerea unor democrat-liberali. „PDL merge mai departe, are spirit de echipă, nu se bizuie pe un singur om. Este clar pentru toată lumea că Mişcarea Populară este în incapacitatea de a atrage oameni noi şi se bazează pe principiul traseismului politic. Dar dezertorii devin primii dezertori!” Aş mai adăuga că noii lideri ai PMP – Baconschi, Papahagi şi cei ca ei – nu sunt decât nişte inşi politici de mâna a doua, expiraţi înainte de a-şi începe cariera! În fine, dar nu în ultimul rând, un fapt ce va face istorie în acest autentic joc politic alba-neagra: 22 de primari PDL din Argeş au fost excluşi din partid de liderul judeţean pedelist, care, după câteva ore, şi-a dat demisia din partid, creând un precedent greu de anticipat. Ulterior, la o halbă, unul dintre primarii „excluşi”, nu ştiu dacă era cel aflat în concediu (!?), spunea că, de Sfântul Ilie, a băut o bere la Costeşti cu Băsescu, care i-a luminat viitorul! N-au lipsit micii şi nici manelele. Caragiale să trăiască!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.