Alternativa democrației curate

Nu este domeniu al vieții în România actuală care să nu aibă nevoie de reconstrucție. Improvizații, randament scăzut, corupție, abuzuri sunt cam pretutindeni.

În mod evident, devizele cele mai recente – „să trăiți bine“, „punct și de la capăt“, „să vină tinerii“, „să vină cei de afară“, „schimbarea clasei politice“, „ vin tehnocrații“, „fără penali“ – au eșuat. Prima a dus la cea mai gravă criză a statului român în era modernă. A doua a ales drept capăt ceea ce a fost mai retrograd. A treia a adus în față tineri diletanți și avari. A patra a eșuat, deoarece nu revin în țară valori maturizate, a cincea, întrucât selecția pentru funcții este tot eronată, a șasea, fiindcă ceea ce s-a dat drept „tehnocrație“ a fost doar mască pentru nepotism. A șaptea, întrucât justiția este lacunară, iar cei care au vorbit de „penali“ sunt și mai penali! Cine ia în serios asemenea lozinci își pierde timpul și induce în eroare. Avem însă datoria, ca cetățeni și intelectuali, să explicăm eșecul și să găsim ieșirea.

Explicația eșecului nu este dificilă. Fiind evident că soluțiile nu sunt în trecutul ei, România a pus, fie și chinuit, bazele unei economii de piață, ale unui pluralism democratic și ale unei culturi a diversității opiniilor. După 2004, acestea au fost desfigurate. Economia de piață a devenit dezindustrializare prin devalizarea bunurilor. Pluralismul democratic a fost subminat prin transformarea tacită a președintelui în „șef de stat“ și extinderea puterii instituțiilor de forță. Diversificarea opiniilor a ratat schimbarea opticilor și dezbaterea argumentativă.

Deturnată astfel, democrația de pe aceste meleaguri a dat mai întâi un „stat clientelar“, apoi „statul mafiot“, cum îl numea creatorul său, iar acum sforțarea este pentru „stat disciplinar“. Acum se dezvăluie cu toată limpezimea ceea ce s-a petrecut ca nicăieri în țările comparabile: intervenția serviciilor secrete în diverse domenii de activitate – justiție, partide, media, universități, societate civilă – în stabilirea personalului și orientarea deciziilor. De aceea, România s-a plasat, cu cele mai multe probleme nerezolvate, la coada unei Europe care, între timp, nu a stat pe loc, chiar dacă se frământă.

Cauza principală a eșecului fiind instituțională, ieșirea din situație nu are cum să fie decât instituțională. În opinia mea, democratizarea – „democrația curată“, cum s-a cerut acum un secol la Alba Iulia și București – este și astăzi alternativa mai bună. Nici conducătorul providențial, nici presiunea străină, nici conjuncturile, nici pronia cerească nu pot face ceea ce revine cetățenilor României să facă până la capăt. Aceștia au a-și lua soarta în mâini. Doar „democrația curată“ va face ca ieșirea să nu fie o altă peticire a unei funcționări compromise.

„Democrația curată“ nu este metaforă. Privită în raport cu degradarea actuală a instituțiilor, se poate spune că „democrația curată“ presupune schimbări precise. Evoc aici câteva urgențe.

Orice s-ar spune, aducerea la normal a serviciilor secrete este prima urgență a democratizării. Din nefericire, România s-a umplut din nou de securism. Nu este sector unde să nu fie plantați servitori ai serviciilor, marginalizând oameni merituoși. Nu este domeniu fără diversiune organizată. Nu este activitate în care profesionismul să nu fie amputat. Mai nou și cu totul „original“, serviciile controlează federația de fotbal și trec la scrierea istoriei – o scriere iarăși propagandistică, care amestecă lirismul cu flatarea rămânerii în urmă.

Nu este reformă a serviciilor secrete ocuparea instituțiilor și controlarea cetățenilor de către acestea. O asemenea „reformă“ nu impresionează decât naivii, iar cine își face merite din ea este de la început în afara democrației. Se cuvine repetat adevărul simplu că, înainte de a aplica mijloacele specifice, statul trebuie să se sprijine pe atașamentul cetățenilor, nu pe instituții de forță umflate, pe patriotism, nu pe remunerări și privilegii pe care nicio țară dezvoltată nu și le permite. Iar dacă funcțiile în instituții se păstrează nu cu merite, ci cu mituiri în toate direcțiile, democrația s-a încheiat!

Nu se poate opri degradarea instituțiilor fără curmarea ingerințelor – ale politicii în justiție, dar și ale „justiției“ în politică, în guvernare și în adoptarea legislației – prin restabilirea puterilor Parlamentului ca singur organ ce întruchipează suveranitatea poporului și revenirea la tripartiția puterilor în stat. Nu are de-a face cu democrația transferarea suveranității spre persoane și servicii, cu care țara s-a împotmolit din nou! Nu țin de democrație nici proclamarea procurorilor ca magistrați, nici năravul mai nou al elaborării legilor de către procurori. Este însă democratic ca vârfurile justiției să fie stabilite de adunările magistraților, în cazul judecătorilor, de ministerul de Resort și Parlament, în cazul procurorilor, în urma unor competiții serioase. Democrația presupune controlul public asupra instituțiilor – asupra oricăreia!
Scoaterea ocupării funcțiilor publice de sub mecanismul primitiv al desemnărilor unipersonale și repunerea lor în concursuri supravegheate public este o altă urgență. România are nevoie de oprirea prin legi precise a celei mai vaste corupții a epocii ei moderne – nepotism, cleptocrație, mai nou favoritism, în vederea asigurării de mandate în alegeri, oricum falsificate, parte organizatoric, parte electronic. Nu este cale de a combate corupția fără legi în interes public și magistrați pregătiți și integri. Calificarea juriștilor condiționează acum democrația.

Experiența deceniilor ultime obligă la a se lua act de diferențierea democrației înseși. De la pluralism politic, la democrație ca „putere a poporului“ este distanță. Fără alegeri nu este democrație, dar alegerile libere nu înseamnă încă democrație. Cel ales nu mai este decât prea rar unul dintre cetățenii vrednici. Nici democrația controlată, nici democrația dirijată, nici democrația amânată nu sunt „democrația curată“ de care România are nevoie. Un întreg pachet de schimbări instituționale sunt necesare pentru a da cetățeanului șansa să controleze ceea ce a ales (vezi detaliat A. Marga, Democracy in Central and Eastern Europe. Accomplishments and Open Problems, conferință susținută la Woodrow Wilson Center, Washington DC, 2009).

Democrație fără educație nu este posibilă, dar nu orice educație duce la democrație. Educația poate fi operaționalizată. Pot abunda găselnițele. Dar nicio schimbare nu dă rezultate fără chestionarea valorii și valorificarea persoanei. A celui care îi învață pe alții și, respectiv, a celui care învață! De aceea, cognitivismul și aplicările eronate ale programelor Pisa și Bologna, care inspiră găselnițele carpatice, nu sunt nici ultimul cuvânt și nici rezolvare profundă. Cognitivismul făcea odinioară corp comun, deja la Hegel sau Dewey, cu interacționismul („patriotismul civic“, inclusiv) și personalismul (formarea civică, de asemenea). Elevarea lui de astăzi în doctrină cu care se induc în ispită nepreveniții, ține de o cultură rudimentară și nu duce la democrație. „Educația sănătoasă“ din proiectele începute cu aproape un secol în urmă rămâne inspiratoare pentru o „democrație curată“.

Democrația nu are de a face cu aducerea vieții publice sub controlul unui centru, fie și în forma benignă a unui proiect de țară unic. România a mai avut asemenea proiecte – se știe prea bine deznodământul lor. România actuală are de fapt nevoie de multiple proiecte de țară, fructe ale unui pluralism viguros, în virtutea căruia cetățenii își pot etala vederile marcate de interese, afinități și concepții variate. Din orice loc al societății trebuie să vină observații, critici, propuneri de orice anvergură, iar diferitelor curente culturale le revine articularea și promovarea argumentativă de proiecte integrative în dezbaterea publică. Nevoile electorale ale unor persoane și clici nu sunt soluții pentru o democrație. Dacă este însă ca un obiectiv să poată aduce acum la acord, pe scară mare, opțiunile din societate, atunci acesta este democrația curată.
Calitatea argumentării publice condiționează calitatea deciziilor, care, la rândul ei, condiționează funcționarea instituțiilor. Obișnuința de astăzi cu sofisme – ad hominem („acela nu are dreptate căci uite ce istorie și ce frizură are“), ad populum („acum eu am dreptate, căci populația m-a votat“), ad verecundiam („dacă o spune șeful, atunci este adevărat“) – defavorizează democrația. În argumentare contează, pe lângă adevăr, simetria rolurilor. Nu este democrație unde cineva are apriori dreptate și doar se aprobă, nici acolo unde unii sunt fixați în roluri de vorbitor, iar alții de ascultător, sau acolo unde unii descriu situații, iar alții trebuie să accepte descrierea. „Democrația curată“ este cea în care oricine are acces la rolul de vorbitor, iar argumentul mai bun are câștig de cauză. Nu funcțiile creează adevărurile, ci adevărurile ce însoțesc priceperea se cuvine să ducă la funcții în societate.

Cu decidenți cu pregătirea de acum și selecția eronată ce se face nu iese nici democrație și nici dezvoltare competitivă. Nu este vorba de pregătire numai „etică“ sau doar „tehnică“. Nu este destul studiul în universități prestigioase. Din capul locului, nu este vorba doar de diplome. România este, oricum, după compromiterea fără precedent a „băiatului brav“, dar și a diplomelor – prin pregătirea slabă a celor de la vârf, plagiat la nivel înalt, instituționalizarea nepotismului și a falsificărilor.

Peste toate, este fatală ocolirea continuă a meritocrației. Cum se vede prea bine, democrația fără meritocrație se descompune. „Democrația curată“ este egalitate pe orizontală, dar și diferențierea persoanelor pe bază de competențe certe (nu de „competențe“ exaltate de mulții agenți ai diversiunii), luate împreună. Tot mai evident, soarta României este legată, astăzi mai mult ca altădată, de reunirea democrației și meritocrației și de angajarea încă o dată a democrației curate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Andrei Marga 581 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.