– Ajutooor, ajutooor, ne calcă presa în picioare! Râde ţara de noi şi nu ştim cum să îi astupăm gura!
Cam aşa strigă Curtea Constituţională a României invocând prejudiciile de imagine produse în aceste zile. Adică invocând răul pe care chiar cele câteva personaje funeste aciuate în instituţie l-au produs. Ce vor bombănitul de Zegrean şi coana Aspazia? Să-i respectăm, să-i admirăm şi să-i credem, indiferent ce le sare dintre oasele parietale, oneşti, deştepţi competenţi. Asta exact după ce ei s-au dat în stambă şi s-au purtat ca nişte amărâţi de muncitori în construcţii. Eu ştiu electricieni şi zugravi care vorbesc mai frumos decât coana Aspazia şi mai inteligent şi cu respect faţă de ascultător decât bietul jurisconsult Zegrean, cel săltat peste nivelul înţelegerii sale.
Ce vrea acest grup sângeriu? Să sară celelalte instituţii ale statului şi să ne lobotomizeze. Să nu mai vedem cum vorbesc (şi din asta rezultă şi cum gândesc madam Aspazia şi amărâtul de domn Zegrean, sau rapacele Lăzăroiu, fost Ceauşescu şi pus pe valorificat scaunele pe care a şezut).
Cu fiecare zi care trece ar trebui să gemem dureros sub penibilul afirmaţiilor făcute pe seama CCR. Adică să ne ruşinăm de frecvenţa propoziţiei „noi respectăm Curtea şi deciziile sale”. Pentru a demonstra cât de europeni, cât de civilizaţi suntem, ne-am întrecut în garanţii peste garanţii. Că noi, democraţii democraţilor din pădurea cu pretenţii de stat de drept, ne vom supune deciziilor CRR, că o respectăm, că ne vom conforma, că nu vom comenta! Adică nu vom zice nici mâc, indiferent ce capodoperă juridică sau constituţională va ţâşni din materia cenuşie a celor în cauză. Ca o babă adormită, am pierdut toate amintirile noastre despre Curtea Constituţională. Şi pe cea cu respingerea unui ministru o singură dată, şi pe cea legată de votul uninominal, şi biografiile celor desemnaţi să judece constituţionalitatea legilor adoptate de Parlament. Ne-am dat cu inconştienţă pe mâna lui Augustin Zegrean, a Aspaziei Cojocaru, a preţioasei madam Motoc sau a strângăreţului Petre Lăzăroiu. Greşeala mi se pare de neiertat. Ea vine şi din frica noastră faţă de Comisia Europeană, dar şi din tăcerea mormântală a celor 9 judecători. Câtă vreme madam Aspazia a rămas la zacuscă şi la constituţionalitatea legilor, a părut o mămăică de treabă, cu serioase amintiri din Facultatea de Drept, devotată profesiei şi parlamentului care a trimis-o în locul cu pricina. Când a început să vorbească, ne-am îngrozit. Biata femeie nu putea nici măcar să lege câteva propoziţii coerente. Dădea din mâini şi scotea interjecţii. Un tremurici de cucoană agasată, căreia îi bolborosesc silabele în gâtlej, ţinea locul de discurs. Sigur, mă doare sufletul să ajung la asemenea concluzii despre o doamnă binişor trecută de prima tinereţe. Dacă ea n-ar fi băgat în sperieţi telespectatorii, cu siguranţă că la umbra salcâmului bătrân din marginea Colentinei sau la uşa blocului de garsoniere din Lacul Tei n-ar fi supărat-o nimeni. Dacă ar fi scăpat cineva o impoliteţe, aş fi apărat-o. Dar cu aşa sărăcie de cuvinte, cu aşa exprimare chinuită, cu aşa tupeu de cucoană ieşită cu făcăleţul la pârleaz, şi asta de pe postul de judecătoare la CCR, eu unul, cu toată jena de rigoare, nu mai am ce adăuga. Acesta este portretul oferit electoratului român şi el aşa rămâne în mintea oamenilor. Acelaşi lucru despre Augustin Zegrean. Ştiu prin Ardeal nenumăraţi paznici şi portari de primărie care vorbesc mai frumos, articulează cu adevărat îngrijit şi respectă pe toată lumea, semn că înţeleg că îşi încasează lefurile din banii contribuabililor.
Şi pentru că este vorba de un comunicat şi despre un apel, nu-mi rămâne decât să răspund. Stimabililor, v-aţi făcut de râs (căci cacao vă ofensează!) prin felul în care v-aţi exprimat. Şi v-aţi trădat singuri şi nivelul de cultură, şi pe cel de gândire. Şi astea ne-au dus şi la deducţia logică asupra felului în care înţelegeţi Constituţia şi democraţia. Fără nici un dubiu că faceţi parte dintre aceia care atunci când judecă un paragraf de lege se întreabă mai întâi cui foloseşte. Adică al cui este câinele pe care îl ţin de coadă şi cine îi dă să mănânce? Ca om cu o experienţă de atâţia ani în presă, vă mai pot împărtăşi o concluzie. Reţineţi că ea nu se referă la legi şi la Constituţie. Nu vă mai spală nimeni de bălăcăreala pe care v-aţi tras-o singuri, dând-o la întors şi bâlbâind cuvintele în faţa poporului român. Nu cred că instituţiile statului vă mai pot ajuta. Şi nici păzi.
Singura soluţie care ar scoate toate petele rămase de pe urma ridicolului de care v-aţi acoperit singuri în aceste zile se numeşte „Clean revocarea intensive”!
P.S. Cam aceleaşi portrete ne-au izbit privirea şi printre magistraţii din CSM.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.