Băgaţi cartuş pe ţeavă, domnule preşedinte!

Acum 8 luni, când aveau loc alegerile prezidenţiale, ca tot românul, priveam la televizor campania electorală, văzând, a câta oară în ultimii 20 de ani, numai lovituri pe la spate, promisiuni electorale, atacuri la persoană, jocuri murdare, copii bătuţi, jurăminte strâmbe, vizite ciudate, arestări „suspecte”, şantaje abjecte, declaraţii fără acoperire, tot ceea ce face un politician român ca să pună mâna pe ciolan.

Mi-am spus, nimic deosebit, asta e societatea româneasca, asta e politica de Dâmboviţa, ăştia ne sunt candidaţii, sunt şi ei români, nu au cum să aibă educaţie atâta vreme cât au copilărit printre lubeniţe şi hamali. S-au făcut comentarii, înţelegeri, alianţe, analize, sinteze, talk show-uri, melodii, manele, clipuri publicitare, care mai de care mai fanteziste, nerealiste, idealiste, PSD-iste, PDL-iste, zeflemiste, care au costat bani, bani luaţi din buzunarul meu, dar şi din al celor care în urma unor calcule şi „contracte” urmau să fie răsplatiţi, dar tot din buzunarul meu. Priveam la televizor şi vedeam cum îmi iese pensia din buzunar şi se opreşte în buzunarul unor copii minune care încercau să mă înveţe pe mine, ofiţer nesimţit, fără multă carte, pe cine trebuie să aleg.

Priveam şi mă întrebam de ce domnul Băsescu spunea că avem nevoie de chelneri, de şcoli pentru picoliţe şi de ce România trebuie să fie plină de manelişti. Şi apoi am înţeles că ăsta e universul dumneavoastră, domnule Băsescu, asta e ţara pe care o doriţi, aceştia sunt oamenii care vreţi să vă aleagă. Ce nevoie e de filozofi, ce nevoie e de profesori, ce nevoie aveţi de armată, atâta vreme cât aţi rezolvat problema apărării patriei cu nişte avioane luate din cimitirul SUA?

Şi a venit clipa „adevărului”, clipa în care domnul Turcescu, cel care pozase până atunci în apărătorul democraţiei, a întors biblia şi a făcut gestul pe care o ţară întreagă îl aştepta, marea surpriză mare, marele eveniment, clipa memorabilă în care v-a pus să juraţi că nu l-aţi lovit pe copilul acela, iar dumneavoastră, domnule preşedinte, aţi dovedit nu numai că priviţi strâmb, ci şi că juraţi strâmb, jurând în faţa unei ţări întregi că „nu l-aţi lovit cu pumnul”. Stupoare, toată lumea aştepta ca domnul Turcescu să insiste, aşa cum insistase şi la celălalt candidat să fie specific şi să dea nume, şi să vă ceară să juraţi că nu l-aţi lovit deloc. Dar brusc, marele luptător a abandonat lupta şi s-a declarat mulţumit cu răspunsul, pentru că ăsta era răspunsul pe care voia să îl dea Băsescu şi gata. Frumoasă carte aţi jucat, frumos aranjament! Şi uite aşa, aţi mai păcălit nişte alegători.

Şi a venit şi noaptea rezultatelor, când l-aţi lăsat pe Geoană să creadă că a câştigat, ca apoi să veniţi pe ultima sută cu… lozul. Magnific, aproape că v-am aplaudat. Teatral, ca într-o piesă de teatru din Grecia antică. Şi într-un final apoteotic, aţi apărut, domnule preşedinte, ca un actor pe pantomimă, anunţând „i-am ciuruit”. Dar nu aveaţi kalaşnikovul la dumneavoastră.

Între timp, aţi pus mâna pe armă şi aţi stabilit „ţintele”: inamicul numărul 1, ARMATA. De ce? Păi nu sunt manelişti. Şi aţi început. Aţi făcut avansări pe ochi frumoşi, avansând fără discernământ, creând zăzanie între cadre militare active sau în rezervă. Şi apoi, aţi început să loviţi în militari sistematic, luându-le banii, sporurile, drepturile, banii de ţigări, salariile, neuitând însă să îi scoateţi la muncă, să se lupte cu apele, cu soarele, arătând lumii că armata, militarii sunt gata să facă orice li se cere, nu au curajul să se plângă, execută ordinele „comandantului lor”. Ambiţie de om mărunt, măcinat de complexe, de neputinţe şi de ură ca la un moment dat, când vă simţeaţi mai protejat şi mai ferit de atacuri privind dosarul de colaborator, armata a scos afară dosarul dumneavoastră de pe vremea când lucraţi şi pentru cei din CI. Acest afront trebuia pedepsit şi aţi jurat că vă veţi răzbuna. Şi a venit timpul răzbunării. După ce i-aţi adormit cu promisiuni şi jurăminte, că „nu voi promulga o lege care va scădea pensiile militarilor”, aţi început să îi tocaţi sistematic.

Aţi numit în fruntea Ministerului Apărării un trădător. Nimeni nu a sesizat ironia şi mojicia gestului, umilirea la care armata era supusă. SĂ PUI ÎN FRUNTEA ARMATEI UN TRĂDĂTOR, CARE, CULMEA, PRECUM IUDA, URMA SĂ ÎŞI TRĂDEZE PROPRIII SUBORDONAŢI, PROPRIUL JURĂMÂNT, CĂCI A JURAT SĂ APERE ARMATA ROMÂNĂ ŞI INTERESELE ARMATEI. ESTE UN GEST DE UMILINŢĂ ŞI DEZONORARE SUPREMĂ A ARMATEI. Comis de comandantul suprem al armatei.

Au urmat alte umilinţe, declaraţii, încercări de a lovi în pensionari, în armată, în toţi cei care, prin demnitatea lor şi trecutul curat, vp aminteau cât de jos sunteţi. Şi tot jos eraţi şi în simpatiile oamenilor, pe când armata se găsea pe locul doi în preferinţele populaţiei. Şi pentru că nu aveaţi cum să urcaţi mai sus de ea, aţi hotărât să o aduceţi pe ea mai jos. Şi aşa a început o campanie murdară, josnică, lansând prin lacheii dumneavoastră afirmaţii şi injurii abjecte, făcându-i pe pensionari nesimţiţi iar pe activi posesori ai unor salarii de lux. Şi uite aşa armata a coborât pe locul 6 în preferinţele românilor. Acum era momentul să le daţi şi lovitura finală. Şi a apărut metodologia recalculării pensiilor. Un biet act acolo, printre alte metodologii, dar într-un gest de umilire finală, aţi decis să îi faceţi pe bieţii oameni nu numai să vă dea banii, ci chiar să vă roage ei în scris să îi luaţi şi mai mult, ca tacâmul să fie complet, să şi alerge singuri să îşi obţina datele, ca să fiţi sigur că mor încet încet, cu fiecare zi, cu fiecare pas făcut către Centrele Militare, către unităţi, către Casa de pensii. Probabil o să vă trimiteţi „specialiştii „să filmeze cum bieţii pensionari se vor îmbrânci pe la porţi să obţină datele necesare amputării pensiilor şi vă veţi delecta privind înregistrările şi cerându-i „chelnerului” să mai toarne un păhărel şi să mai pună o dată melodia aia a copilului minune cu preşedintele.

DE ACEEA, DOMNULE PREŞEDINTE, EU NEMAIPUTAND SUPORTA ACEASTĂ UMILINŢĂ, ACEASTĂ UMILIRE DIN PARTEA CELUI CE AR FI TREBUIT SĂ MĂ APERE ÎMPOTRIVA ORICĂROR UMILINŢE, VĂ CER SĂ BĂGAŢI CARTUŞ PE ŢEAVĂ ŞI SĂ APĂSAŢI PE TRĂGACI CĂ TOT AŢI FĂCUT ANTRENAMENT LA MIŞCAREA ASTA, DUPĂ ALEGERI.

CU DEMNITATE,

Col. (r) NEACŞU MARIN

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.