Trimiterea în judecată a lui Mircea Băsescu şi a lui Marian Căpăţână poate fi socotită ultima farsă nebună a lui Traian Băsescu. Dirijată de el şi executată de subordonaţii (aflaţi, după cum ştiţi, prin mai multe instituţii), anchetarea lui Mircea Băsescu se rezumă la o ofensatoare şi grosolană jonglerie. Ceac-pac şi înşelătoria lui Mircea Băsescu dispare din atenţia publicului şi a televiziunilor. După alte zeci şi sute de farse, la fel de grosolane, pe care le-am înghiţit pe post de manevre politice, de descurcăreli, de şmecherii marinăreşti şi de idei năstruşnice scornite de un Păcală sadic, Traian Băsescu încearcă să ne mai fraierească o dată. Rocambolescul nostru personaj prezidenţial vrea să ne învârtă pe degetele sale lungi de la mâna dreaptă. În timp ce el îşi ţine un ochi îndreptat spre lună iar celălalt întors înspre subconştientul său întunecat, el ne mai spune două baliverne iar procurorii zic că au terminat investigaţia şi gata cu circul, mucles cu fratello, şi valea la tribunal. Asta în vreme ce aproape toţi Bucureştii ştiu că mai există filme din producţia familiei Bercea (refuzate deja ca probe de Parchet) şi că următoarele secvenţe, la premiera lor nu prea îndepărtată, ne vor arăta cum fratello Mircea Băsescu le spune Mondialilor din oraşul Drăgăneşti Olt că nu le mai poate restitui banii pentru că el, săracul şi devotatul de naş, a trebuit să plătească şi la Laura Codruţa Kovesi, şi la Livia Stanciu. Păi cum să afle România europeană o asemenea mărturisire care ne arată ce anturaj trage sforile în jurul preşedintelui României. Adică o liotă de tâlhari care alcătuiesc un mecanism corupt, iar printre aceştia se află şi un şarlatan de Constanţa, protejat de rolul de fratello în familia prezidenţială şi specializat în comercializarea printre ţigani a puterii şi gloriei marinarului înscăunat în Palatul Cotroceni.
Ne-am păcăli de râsul curcilor dacă am crede că scoaterea lui Mircea Băsescu din mijlocul pieţei publice (unde tot românul să simte îndreptăţit să-l scuipe în alt stil) este un simplu exces de frate omnipotent făcut de nişte ţigani jumuliţi cu fulgi cu tot. E clar ca bună ziua că legăturile lui Traian Băsescu cu lumea ţigănească sunt mai complexe şi mai întunecate decât mahmudeaua şi geamparalele de la Costeşti şi ţin de banii pentru campania electorală şi pentru cine ştie ce altceva. Şi de voturile lumii ţigăneşti pentru alegerea preşedintelui, dar şi a primarilor PDL din vremea de putere a regimului Boc-Băsescu. La fel de limpede este că un neica nimeni care bea ca prostul la toate aniversările lui Bercea Mondial, adică Marian Căpăţână din Drăgăneşti Olt, nu este un pârlit de lipitor de afişe, ci om de înaintare şi de operaţiuni murdare. De ce l-o fi lăsat ca înlocuitor Mircea Băsescu în firma menită să facă afaceri cu echipamente militare şi armament? Are Mircea Băsescu o legătură cu acest gen de operaţiuni? Căci dacă are Mircea Băsescu, are şi Traian Băsescu.
De ce refuză DNA premiera filmelor ascunse la Drăgăneşti Olt? Doar pentru a evita terfelirea numelui celor două doamne? Sau pentru a evita o discuţie despre abuzurile Laurei Codruţa Kovesi?Putem închide ochii în scandalul Bercea şi Băsescu Mondial la felul în care s-a purtat Parchetul General cu procurorul Iacobescu? Nu cumva felul în care i-a fost luat dosarul şi dus la Craiova este o dovadă a justiţiei la comandă, instituită pe vremea lui Traian Băsescu? În fapt, tratarea fuşerită a dosarului o scuteşte pe şefa DNA de o răspundere care o descalifică iremediabil? Ne lipsesc doar investigaţia şi probele unui scandal în care actuala şefă a DNA a jucat rolul dirijorului în operaţiunea de îngropare a dosarului Bercea.
Nu cumva înmormântarea în mare grabă a dosarului Bercea-Băsescu este menită a îngropa în nisip ordonarea şi organizarea flagrantului cu Izaura şi minorul?
Nu cumva graba strigătoare la cer din acest dosar ne mai trimite cu gândul la implicarea serviciilor româneşti de informaţii? Aceleaşi servicii care i-au înregistrat pe Elena Udrea, pe Theodor Stolojan şi pe Dorin Cocoş la Cotroceni în scandalul ALRO, îngropat şi el şi cu înregistrările făcute pierdute, ca şi în cazul lui Bercea Mondial (cu înregistrări dosite încă din 2012). Când s-a mai încheiat un asemenea dosar într-o lună şi să fie trimis în instanţă şi în plină vară să aibă primul termen? La jumătatea lunii august, Traian Băsescu vrea să ne demonstreze că justiţia funcţionează şi pe seama fratelui său. Când s-a mai întâmplat asta dacă nu atunci când Traian Băsescu a intrat la mare înghesuială, când dacă nu atunci când Elena Udrea, Dorin Cocoş, Laura Codruţa Kovesi şi cei din SRI care le ascultă ordinele sunt speriaţi de moarte? Mai ales de ce s-ar mai putea afla şi de ce s-ar putea întâmpla?
Nu cumva graba disperată de a închide dosarul Bercea-Băsescu Mondial este o radiografie a felului în care preşedintele României se poartă în culisele politicii? Nu cumva redeschiderea dosarului EADS după 10 ani şi mai bine nu este decât o contra-propunere de scandal şi mai mare (nu întâmplător a fost lansat ca scandal de un miliard !), care să minimalizeze golăniile lui Mircea Băsescu şi ale fratelui său pentru care se pare că a lucrat mai multe speţe necurate. EADS ar avea menirea să acopere şi alte matrapazlâcuri ale preşedintelui, mai ales scandalul Nana, atât de prizat de populaţia României. Scandalul EADS, şi el o mostră cumplită de făcut politică pe şperţ în guvernul lui Adrian Năstase, este dezgropat pentru a ajunge la Vasile Blaga şi la Ioan Rus, pentru a cerceta urma banilor care au pornit spre Remus Truică, cel din anticamera lui Adrian Năstase. Şi aceiaşi Bucureşti năimiţi într-ale poveştilor zic că EADS-ul este un nou dosar penal menit a îngropa şi ultimul scandal al licenţelor Microsoft, luate de Ministerul Educaţiei, şi la care prelungire de contract, Elena Udrea şi Dorin Cocoş împreună cu Dinu Pescariu şi-ar fi tras şi ei câteva milioane de euro.
La final de mandate, Traian Băsescu devine responsabil de ultima etapă a decăderii statului român, cea în care făcutul de politică a însemnat mai ales hoţie pe banii cetăţenilor.
Ei bine, în ciuda unei asemenea nenorociri, autorul ei vine şi ne râde în nas, zicând că europenii îl apreciază. Adică: ”Lumea râde. Ce nu ţin cont oamenii ăştia e că eu îi cunosc de zece ani, au încredere în mine, sunt considerat artizanul funcţionării justiţiei în România. Mai ales când au înţeles că sunt aceleaşi partide de la suspendare lucrurile le-au devenit clare la toţi. Trebuie să ţii cont şi de prestigiul pe care îl are un politician când vrei să muţi politica internă în exterior”.
Or fi aşa de proşti politicienii Europei în 2014? Sau sunt cu adevărat partenerii acestui aventurier ajuns şi pe mările politicii? Sau pur şi simplu el mai încearcă să ne mai prostească o dată, în speranţa că europenii nu ştiu, nu citesc şi, la urma urmelor, nici că le pasă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.