Băsescu Traian versus Traian Băsescu

În luna ianuarie – asta ca să nu mergem şi mai departe -, Traian Băsescu avea o cu totul altă viziune în ceea ce priveşte desemnarea şefilor Parchetelor. A mers pe mâna „invenţiilor”la lege a CSM-ului. Pentru că îl ajuta. Acum s-a răsucit.

Eveniment (rarisim) – Băsescu respectă legea

Din toată declaraţia de presă susţinută joi la Palatul Cotroceni de Traian Băsescu, o singură frază, una singură, a fost corectă. Este vorba la refererirea la prevederile Legii statutului magistraţilor, 303/2004. „Cele 24 de funcţii se numesc conform legii, aşa cum v-am citit în Articolul 54, Aliniatul 1, la propunerea ministrului Justiţiei, cu aviz CSM şi cu decizie a preşedintelui, cu numirea de către preşedinte”. Şi tot corectă a fost precizarea că în baza respectivului articol de lege, Traian Băsescu a stabilit procedura „fără nicio abatere de la ea”. Cu alte cuvinte, preşedintele României ne-a informat că respectă legea în vigoare.

Cum „respecta” legea Traian Băsescu până mai ieri

Este foarte bine că Traian Băsescu respectă legea. Numai că Traian Băsescu trebuie tot timpul să respecte legea, nu doar atunci când conjunctura îi convine sau îi este favorabilă. Pentru că, până acum, Traian Băsescu nu a respectat legea. Iată alte două declaraţii ale lui Traian Băsescu pe tema numirii şefilor Parchetelor:

– 4 ianuarie 2013. Aş vrea să ştiu punctul de vedere al CSM-ului cu privire la cei doi procurori (cei desemnaţi după un concurs de ministrul Mona Pivniceru – n.a.). Până acum nu au reacţionat alte structuri sau chiar procurorii pe acest subiect. (…) Eu nu am în Constituţie o prevedere expresă ca ministrul Justiţiei face propunerea, prevederea este că CSM-ul o face”.

– 25 ianuarie 2013. „Soluţia pentru ieşirea din blocaj ar fi ca CSM să facă propunerile. Eu mă angajez să accept propunerile. CSM garantează neutralitatea procesului şi depolitizarea. Această variantă poate elimina orice suspiciune de politizare a numirilor”. (declaraţie făcută în avion, în drum spre Chile, ziariştilor acreditaţi la acţiune).

După cum se poate observa, nicio tangenţă cu legea în aceste două declaraţii. De ce în ianuarie – şi chiar mai târziu – Traian Băsescu nici în vis nu se gândea la formula „nicio abatere de la lege”, este simplu de explicat: în acel moment nu avea „niciun deal” cu premierul şi se baza pe oamenii săi din CSM. „Revolta” judecătorilor şi unele voci critice (este adevărat puţine) din zona procurorilor faţă de conducerea CSM, intransigenţa Monei Pivniceru l-au determinat pe preşedinte să îşi schimbe planurile.

Şi totuşi, nici acum legea nu o respectă 100%

Deci până pe 4 aprilie litera legii era una moartă pentru preşedintele României. Dar şi când s-a „decis” să aplice litera legii, Traian Băsescu nu o face 100%. Joi el a afirmat printre altele: „Nu (este) o responsabilitate nici a societăţii civile (…) nici a procurorilor” (desemnarea procurorilor – n.a.). Aici suntem în faţa unei dezinformări. Societatea civilă, prin membrii ei din CSM, procurorii membri ai CSM au o anumită responsabilitate atunci când CSM trebuie să dea un aviz. Că acest aviz este unul consultativ, este o altă problemă, dar o responsabilitate a tuturor membrilor CSM există.

Cu dosare, fără dosare

Dar – pe problema numirii şefilor Parchetelor – mai găsim şi alte „contradicţii” în discursul lui Traian Băsescu. Una este de-a dreptul terifiantă. Joi, Traian Băsescu a încercat să prostească românii pe faţă, susţinând – în contextul dezavuării unor criterii de selecţie impuse de Secţia de procurori a CSM – că pentru procurorii candidaţi la şefia Parchetelor nu este nevoie de criteriul „dosare”. În ianuarie spunea cu totul altceva.

– 4 aprilie 2013: „Vreau să ne înţelegem foarte bine: cei despre care vorbim (şefii Parchetelor – n.a.) nu sunt cei care lucrează dosarele. Cel mult şefii de secţii se mai implică atunci când trebuie ajutat un procuror. Cei care lucrează dosarele sunt procurorii fără funcţii (…) sunt procurorii obişnuiţi pe care nu-i numeşte preşedintele nici la DNA, nici la DIICOT, nici la Parchetul General”.

– 23 ianuarie 2013 (Cotroceni): „Criteriul ar fi să-l văd că omul acela a avut dosare consistente şi le-a rezolvat. Da? Dosare… Discutăm de corupţie, de spălare de bani, de crimă organizată. Să-l văd că a fost un procuror care are câteva dosare grele pe an, pe care le rezolvă, care sunt confirmate în instanţă şi asta ar fi pentru mine semnalul că respectivul procuror este şi apreciat în sistem, pentru că cei care au succese sunt şi apreciaţi, şi recunoscuţi ca fiind procurori valoroşi şi responsabili pentru munca lor. Eu nu-i pot judeca profesional, pentru că nu dă nimeni un extemporal cu mine, dar vreau să văd şi eu dosarele pe care cineva, care vrea să fie procuror general al României, procuror-şef DNA, procuror general adjunct la Parchetul General, procuror-şef adjunct la DNA, şef de secţie la Parchetul General sau la DNA. Vreau să văd că este un procuror care are performanţă”.

– 4 aprilie 2013: „Aceasta a fost motivaţia publică (pentru respingerea procurorilor propuşi de Mona Pivniceru – n.a.), lipsa de transparenţă a procedurii. Şi, dacă ai făcut o procedură netransparentă, nu a văzut nimeni dacă oamenii aceştia pot fi. Deranjant pentru mine a fost principiul: o procedură ascunsă, necunoscută public, în spatele căreia ne puteam ascunde în viitor pentru eşec”.

– 18 ianuarie 2013 (motivarea respingerii): „Transparenţă poate să însemne şi să ne întâlnim, cei trei factori implicaţi, unii mai mult, alţii mai puţin – ministrul Justiţiei, CSM şi Preşedinţie – şi să stabilim mecanismul sau omul”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.