Cât se fură în cultură? Din nou despre cazul Artex

Readuc în memoria cititorilor adresa pe care mi-a trimis-o Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Cluj (Cod operator date 4472, dosar nr. 111/P/2010) în ziua de 11 august 2011: „Urmare a memoriului formulat de dumneavoastră şi adresat Preşedintelui României, vă facem cunoscut că la Serviciul Teritorial Cluj al Direcţiei Naţionale Anticorupţie se efectuează cercetări penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial, asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. şi ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 coroborat cu art. 248 Cod penal raportat la art. 2481 Cod penal faţă de Crişan Viorica şi alţi funcţionari publici din cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din municipiul Cluj Napoca, privind modul de atribuire şi de executare a contractului nr. 2242/2009 din 25 noiembrie 2009, care a avut ca obiect prestarea de servicii (amenajarea muzeală) încheiat de muzeu cu SC Artex International SRL Bucureşti. Procuror şef serviciu, Elena Botezan”.

Reamintesc strictul necesar cu privire la contractul în cauză. În lipsa mea, pe când eram dat afară pentru a treia oară din funcţia de director, Viorica Crișan, directoarea interimară a muzeului din Cluj a încheiat un contract cu firma Artex Services International SRL în valoare de 13 milioane de euro pentru reamenajarea expoziţiilor. Aşa cum am arătat de nenumărate ori în presă, contractul a fost încheiat în mod fraudulos, în baza aşa ziselor „drepturi de autor”, iar în decurs de o lună, la fel de fraudulos, ministerul i-a plătit aceleiaşi firme, prin muzeu, suma de 1,7 mil. de euro (= 7 mil. RON) pentru un aşa zis „concept expoziţional”. De fapt era un album de 105 pagini, făcut la calculator în bătaie de joc. Statul român, adică noi toţi, am plătit câte 15.000 de euro pentru fiecare pagină de inepţii.

Din clipa în care am fost repus în funcţie, în martie 2010, am făcut tot ce am putut pentru a moderniza expoziţia în respectul legalităţii. I-am cerut, prin urmare, firmei Artex să detalieze atât operaţiunile pentru care au încasat 1,7 milioane de euro, cât şi pe cele viitoare. Dumnealor nu s-au conformat. Doreau să ne dea expoziţia la cheie şi să primească, în dispreţul legii, 13 milioane de euro, fără a-i mai întreba de ce le-a trebuit o asemenea sumă şi cum au cheltuit-o. Aşa ceva nu se întâmplă în niciun stat de drept. Am fost atunci silit să convoc, prin actul nr. 1232/6.07.2011, firma Artex la o „conciliere directă” pentru data de 27 iulie, solicitând restituirea sumei de 1,7 mil. de euro. Urmarea a fost, cu două zile mai târziu, ordinul nr. 203/8.07.2011 al dlui ministru Kelemen Hunor de demitere a mea din funcţia de director general.

Ca director al muzeului aveam tot interesul ca expoziţia să fie adusă la cel mai înalt nivel. Nu am primit niciodată fonduri, fiindcă se ştia că nu mă pretez la porcării. Hoţia a ajuns la noi la un asemenea nivel, încât băieţii deştepţi nu se mai mulţumesc să fure 10% şi să-ţi lase 90%, ci fură 90%, pentru a-ţi lăsa în cel mai bun caz 10%. Am fost de curând în Elveţia şi i-am întrebat pe câţiva dintre directorii de muzee de acolo cât ar costa la ei amenajarea expoziţiilor. Mi-au răspuns că între 100.000 şi 1.000.000 de franci. Le-am răspuns că asta nu-i nimic, că la muzeul din Cluj o asemenea operaţiune costă 13 milioane de euro. M-au întrebat: „Şi până la urmă ce s-a întâmplat?” Le-am răspuns: „M-au dat afară”.

Aş dori să fiu corect înţeles. Un act de cultură nu poate fi spurcat prin jaf. Nu poţi atinge un scop nobil prin mijloace necinstite. Am preferat să mă las dat afară, fără însă a părăsi arena. Indiferent ce ar spune unii dintre colegii mei, eu unul prefer ca muzeul din Cluj să aştepte vremuri mai bune decât să ajungă un instrument de îmbogăţire în mâna şmecherilor. Oare clujenii ar fi foarte fericiţi să ştie că cea mai mare parte a banilor destinaţi expoziţiei muzeului lor a fost furată? Oare câte monumente ar putea fi restaurate, câţi muzeografi ar putea primi salarii decente sau câţi pensionari ar putea fi ajutaţi din ceşti bani? Ni se cere la televizor să donăm câte 2 euro pentru ca 100.000 de copii analfabeţi să aibă parte de carte. S-au strâns prin generozitatea telespectatorilor 180.000 de euro. Nu ar fi mai corect ca statul să-şi asume alfabetizarea copiilor din banii pe care nu ar mai permite să se fure?

Îl consider pe dl ministru Kelemen Hunor principalul vinovat de acest jaf. I-a protejat tot timpul pe vinovaţii din muzeu, iar pe mine, care am decis recuperarea banilor, m-a dat afară. I-a declarat presei că nici un organ de cotrol nu a constatat vreo neregulă în legătură cu contractul, deşi ştia foarte bine de cercetările penale făcute de DNA. A numit-o director interimar, iar apoi director general pe Carmen Ciongradi tocmai pentru că aceasta îşi asumase „Certificatul în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii” şi semnase situaţiile de lucrări în valoare de 7 milioane de lei (= 1,7 milioane de euro). Prezenta, deci, garanţia că şi restul de 11 milioane de euro vor ajunge acolo unde trebuie. Că am dreptate este dovedit de două lucruri. Mai întâi, toate actele pe care le-am întocmit cu privire la recuperarea banilor furaţi au fost nesocotite de noua direcţiune. Apoi, în total dispreţ faţă de banul public şi de bunul simţ, o echipă a firmei Artex se află în aceste zile la muzeul din Cluj la invitaţia direcţiunii şi cu binecuvântarea ministrului şi-şi continuă nestingherită treaba. Ca să fiu mai clar, în vreme ce în Piaţa Unirii se protestează vehement împotriva hoţiei şi a corupţiei, cu două sute de metri mai încolo se trudeşte din greu pentru a se fura din banii publici restul de 11 milioane de euro.

Cine mai este vinovat în afară de dl Kelemen Hunor? Toate echipele de control, şi anume Corpul de control al primului ministru, Corpul de control al MCPN, Curtea de Conturi Cluj, ANMRMAP, care au semnalat neregulile, dar nu au propus nicio măsură, încălcând astfel legea. Datoria şi-a făcut-o numai Poliţia Judeţeană Cluj, care a înaintat DNA un dosar penal. Am citat mai sus răspunsul DNA din 11 august 2011 pentru fapte petrecute în decembrie 2009. Cât mai aşteaptă justiţia pentru a face lumină în acest caz? Nu-şi dă seama că printr-o întârziere nepermisă actul de corupţie se agravează, iar paguba statului creşte? Nu ştie că în anumite situaţii rolul ei este şi cel de prevenţie? Ar putea decide în două feluri: pedepsirea tuturor vinovaţilor, de jos până sus, sau neînceperea urmării penale. A doua soluţie ar putea constitui un precedent interesant. Ar însemna ca tot românul să aibă de-acum înainte dreptul de a fura din banul public 1, 7 milioane de euro. O fi şi asta o soluţie pentru ieşirea individuală din criză.

Lăsând acum gluma la o parte, toţi cei citaţi mai sus au avut un motiv foarte serios pentru favorizarea infractorilor şi muşamalizarea cazului. Presa (Cotidianul, 9 iulie 2011) sugerează că în afacerea Artex ar fi implicată însăşi Elena Udrea. Nu ar fi de mirare, căci aceleiaşi personae I se datorează, prin interpuşi, şi dezastrul din centrul istoric al Albei Iulia. Asta ar explica nu numai complicitatea dlui Kelemen Hunor, ci şi teama corpurilor de control şi lentoarea justiţiei.

În stradă s-a ieşit şi sper că se va mai ieşi nu atât pentru mizeria materială în care a fost scufundată cea mai mare parte a populaţiei României, cât împotriva hoţiei şi aroganţei. Sper că îşi vor primi pedeapsa şi cei care, prin necinstea lor, au spurcat instituţiile de cultură şi patrimoniul naţional.

Prof dr. Ioan Piso

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.