Cine este în fruntea misiunii UE în Ucraina: omul Budapestei, al lui Soros, al Bruxelles-ului?

Imediat ce UE a creat Misiunea de Consultanță pentru Reforma Sectorului de Civil de Securitate din Ucraina (EUAM), a fost găsit și un sef al acestei misiuni, o cunoștință buna a regimului Voronin și una nu într-atât de buna a Bucureștiului – ungurul Kalman Mizsei. Misiunea pe care o va conduce diplomatul ungur poate avea un impact deosebit asupra structurilor statului și a societății, dacă este sa ne uităm la misiunea EULEX din Kosovo sau la misiunea EUFOR din Bosnia și Herțegovina.

Decizia de numire a lui Mizsei a fost luata de Consiliul Politic si de Securitate al UE, o structură a Consiliului European ce monitorizează activitățile din sfera Politicii Externe și de Securitate Comune, păstorită în timpul Comisiei Barroso de baroneasa Catherine Ashton.

Iată care vor fi atribuțiile misiunii pe care o va conduce Kalman Mizsei: ”să ajute Ucraina în reforma sectorului civil de securitate, inclusiv în ce privește poliția și statul de drept. Va oferi consultanță strategică pentru dezvoltarea unor servicii de securitate eficiente și responsabile care să contribuie la întărirea statului de drept în Ucraina, în beneficiul cetățenilor ucraineni din întreaga țară”, dupa cum a declarat Ashton.

Un document al Consiliului European arată că misiunea va fi una civilă și se va ocupa de revizuirea si implementarea politicilor de securitate și implementarea rapidă a reformelor. Bugetul misiunii, pentru faza inițială, până pe 30 noiembrie, este de 2,68 milioane de euro. Mandatul este de doi ani, cu incepere de pe 22 iulie 2014.

Cine va conduce această misiune, care, dacă regimul de la Kiev va urma o linie pro-europeană, poate deveni o misiune de transformare societală? Kalman Mizsei este bancher, specializat în procesul de privatizare. A fost consilier al guvernatorului Băncii Naționale a Ungariei la începutul anilor 1990. Ajunge apoi la New York și lucrează la EastWest Institute și apoi la AIG, director pentru Europa Centrala si de Est.
Schimba macazul și devine secretar general adjunct al ONU, responsabil cu Progranul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Comunitatea Statelor Independente, calitate în care lucreaza o vreme la Moscova. Este perioada în care biografia sa începe să se păteze cu scandaluri sexuale și cheltuieli personale uriașe. Devine evident că este un apropiat al lui George Soros, al cărui avion personal îl folosea frecvent. Mizsei părăsește PNUD în 2006, pe fondul acestor scandaluri, însă dă din nou de bine. În Republica Moldova.

În 2007, Mizsei este numit reprezentant special al UE pentru Republi ca Moldovaun fel de Dumnezeu pentru regimul Voronin, care tocmai stârnise furia Moscovei refuzând Memorandumul Kozak, pentru federalizarea țării. Din acest moment și până la finalul mandatului, prelungit cu șase luni, în 2011, Mizsei a fost un susținător al regimului comunist si promotor al teoriei moldovenismului condus de Voronin.

Mizsei a acționat la Chisinau pentru a determina guvernul să ”angajeze” Ungaria pe post de avocet european al Republicii Moldova, necum România (intrată de curând in UE). A mers pana acolo incat a sustinut la Bruxelles că regimul communist este pregătit să semneze un Acord de Parteneriat si Cooperare UE-Moldova, în ciuda deficientelor si întârzierilor înregistrate la capitolele democratizare, reforma justitiei si libertatea mass-media. A fost susținut în acest demers de Austria și Suedia (Suedia, acea țară care, alături de Polonia, a inițiat falimentarul Parteneriat Estic). Consulatul Ungariei a devenit, în mandatul lui Mizsei, poarta moldovenilor catre UE, aici eliberându-se vizele Schengen.

Mizsei a susținut un regim Voronin care promova teoria moldovenismului, într-o perioada în care agenția Moldpres afișa un logo ce prezenta Moldova din Transnsitria și până la Bacău și Piatra Neamț și scotea Istoria Românilor din programele școlare. Mai susținea înaltul reprezentant UE că trebuie sprijinite ONG-urile dion Transnistria, desi se știa că acestea sunt controlate de ofițeri și agenți de influență ai serviciilor secrete ruse.

Ca o cireașă de pe tort, în 2011, Kalman Mizsei avea puterea să susțină, după violențele de la Chișinău din aprilie 2009, că fostul preşedinte comunist Voronin ar fi iniţiat procesul de integrare europeană a Republicii Moldova.

Kalman Mizsei devine, așadar, noul reprezentant al UE pentru Ucraina, o decizie care naste mirare, dacă este să ne gândim că atitudinea guvernului de la Budapesta față de conflictul din Ucraina este una fățis pro-rusă și cu accente revizioniste, premierul Viktor Orban radicand déjà problema minorității ungare din Transcarpatia (regiune unde locuiește și comunitatea românească din Maramureșul istoric).

Desigur, rămâne de luat în calcul posibilitarea ca Mizsei să acționeze ca un canal de comunicare nu numai între Kiev și Bruxelles, ci și Moscova, beneficiind de bunele relații Ungaria-Rusia. Cert este că omul lui Soros sau al lui Viktor Orban a punctat din nou în mod clar, așa cum niciun reprezentant al României nu a făcut-o până acum, în Ucraina vecină.

Kalman Mizsei, despre provocările la adresa Chișinăului, în contextul crizei din Ucraina

În martie 2014, Kalman Mizsei a publicat, pe ipn.md, un editorial în care expunea provocările cu care se confruntă Republica Moldova în contextul crizei din Ucraina.

Drept consecinţă a poziţiei agresive a Rusiei, este clar că situaţia regională se va schimba şi ea. În primul rând, toate ţările vor fi mai precaute să se antreneze în orice fel de proces integraţionist cu o astfel de mare vecină în care nu poţi avea încredere. Doi, ele vor încerca şi mai energic să se mute sub umbrela protectoare a Occidentului. Procesele de integrare europeană ale Moldovei, Ucrainei şi Georgiei potenţial vor accelera. În ceea ce priveşte Moldova, ţara a obţinut succese mari în domeniul politicii externe, care se vor fi în curând resimţite de cetăţeni când va intra în vigoare regimul liberalizat de vize. Acordul de Asociere va avea şi el un impact pozitiv. Însă, trebuie să se ţină minte că acesta nu e un proces automat. După cum am scris mai devreme în repetate rânduri, rămâne valabil faptul că ţara are multă nevoie de un climat economic mult mai competitiv şi, în special, mult mai puţin corupt. Promovarea reformelor este vital de necesară. După cum ne-o arată experienţa regională, inclusiv cea a Ucrainei, aliaţii fireşti locali – practic agenţii – amestecului rusesc sunt grupurile criminale organizate şi oficialii corupţi locali. Cea mai bună măsură geopolitică pentru Moldova ar fi să-şi curăţe serios aparatul de stat, inclusiv la nivel înalt.

Sunt absolut convins că integrarea europeană va fi extrem de benefică şi pentru regiunea transnistreană. Doar evoluţiile viitoare vor arăta dacă cei jumătate de milion de cetăţeni din Transnistria vor avea şansa să decidă în mod paşnic şi liber ce este mai bine pentru ei. Moldova trebuie să rămână deschisă spre a accepta regiunea dacă aceasta o vor permite atitudinile conducătorilor ei. În Găgăuzia, se poartă un dialog în privinţa consolidării autonomiei. Însă, liderii Găgăuziei trebuie să fie foarte prudenţi şi să nu depăşească limitele legislaţiei R. Moldova, în timp ce legea trebuie respectată în privinţa regiunii autonome. Liderii găgăuzi trebuie să înţeleagă, şi să demonstreze maturitate în această privinţă, că nu este în interesul găgăuzilor să se lase folosiţi drept instrumente de către anumite forţe externe cu scopul subminării stabilităţii în Moldova.

De obicei, pe timp de pericol extern, în ţările democratice partidele de guvernare şi cele de opoziţie se unesc pentru a para lovitura. Se impun anumite cerinţe în mod egal în privinţa opoziţiei şi guvernării şi în Moldova. Sprijinirea agresorului extern nu face decât să discrediteze partidele politice. Aprobarea unor astfel de acţiuni ca embargoul vădit arbitrar al Rusiei în privinţa vinurilor şi produselor agricole este un fapt foarte regretabil. Justificarea unei atare acţiuni arbitrare a fost la fel de convingătoare ca şi justificarea anexării Crimeei. În mod similar, credibilitatea morală a unei retorici care vede fascism la tot pasul ani de-a rândul, dar n-o recunoaşte atunci când se întâmplă cu adevărat, este foarte joasă. Înţeleg marea parte din indignarea îndreptată împotriva unor oligarhi şi a caracterului arbitrar al unor decizii prin care aceştia ş-au servit interesele mai devreme; cred că şi percepţia utilizării „dublelor standarde” în unele cazuri este îndreptăţită; însă, acum este timpul să se demonstreze solidaritatea cu propriul stat, fără a fi nevoie să se renunţe la identităţi şi interese partinice. La fel, este de datoria elitelor de la guvernare să încerce să se angajeze cu opoziţia într-un parteneriat constructiv. De asemenea, guvernul trebuie să întreprindă măsuri reale pentru a combate şi reduce, în special, corupţia la nivel înalt.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.