Precum Lupta de Noapte a lui Vlad Ţepeş de la Bucureşti, iunie 1462, cu armata otomană, aşa şi Parlamentul României a avut parte de o Noapte de pomină. Precum spahiii lui Mehmed al II-lea, parlamentarii noştri s-au înfundat în corturi numite birouri. Unde au zămislit o mascaradă de zile mari. Fără nici un fel de consultare sau dezbatere publică, parlamentarii, cu forfot şi clinchet de arginţi, au scos din jobenele roase de moliile corupţiei două proiecte legislative: Legea minelor şi Modificările la Codul Penal. Nu e vorbă, nu ştia stânga ce face dreapta, nu ştiau spahiii ce făceau ienicerii, aşa că la vot habar nu au avut cine, ce, pentru ce votează. Cert este că Legea minelor nu a primit votul parlamentarilor. Modificarea Codului Penal – da. A doua zi, ce mai freamăt, ce mai zumzet, pe la cancelariile Occidentului din Valahia. Câtă indignare, câtă îngrijorare. Pentru ce? Pentru statul de drept! Adică subit România a devenit un creuzet al statului de drept, un leagăn al civilizaţiei democratice, un piedestal pe care tronează statul de drept şi care nu e posibil a fi prihănit nici măcar cu un sărut de Iuda. Chiar am înnebunit de tot în prag de Crăciun? Era vorba că suntem mai buni, nu mai tâmpiţi!
În noaptea de pomină, în unele birouri ale Parlamentului unii îşi făceau lecţiile primite dinspre varii zări aurite: concepeau noua Lege a minelor şi introduceau în Legea Minelor articolul care prevede că în cazul unei investiţii majore, impactul şi potenţialul prejudiciu asupra mediului nu mai este un factor decisiv în ceea ce priveşte obţinerea licenţelor de explorare şi exploatare. În alte birouri, colegii, plictisiţi, au decis, dacă tot e noapte de pomină, să tragă oala şi sub focul lor, nu doar sub cel al Zărilor Aurite. Aşa că au pus-o de o modificare a Codului penal. O mică imunitate, un mic pumn în gură presei, o măslină, o atenţie… Numai că liberalii nu au înghiţit Legea minelor. Iar urecheala şi disperarea de a doua zi a ambasadelor s-au datorat nu Codului Penal, ci neaprobării Legii minelor. Parlamentarii au promis ceva. Şi în loc să se ţină de cuvânt ei au votat bonusul lor personal, propriul interes, şi nu „principalul” care interesa sfera occidentală şi care până la urmă permitea bonusul personal.
E vorba de interese economice. Nu de interese politice. E vorba de bani. Nu de statul de drept. Nu e vorba de SUA, Olanda, Finalnda, Marea Britanie, ci de cercurile influente de interese care gravitează în jurul acestor state. Şi, până la urmă, oare cum vă explicaţi că un colind editat pe CD-uri de trei ani, cântat de zeci de ani pe TV, stârneşte tocmai acum profunda îngrijorare a Ambasadei Israelului. Benny Steinmetz… Roşia Montană Gold Corporation…
Modificarea Codului Penal este până la urmă doar Un cal troian. În care nu se află soldaţi de elită ahei, ci Legea minelor, servirea pe tavă a resurselor României.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.