Contradicţiile lui Barroso

Prestaţia lui Barroso la conferinţa de presă de la VIP corner de la Comisia Europeană a fost cea a unui ins obosit, detaşat complet de subiectul despre care vorbea parcă din reflex. Felul în care comenta despre România şi despre subiectele legate de statul român era cel al unui maistru bătrân dintr-o uzină comunistă vorbind despre piesele de pe o bandă rulantă. A folosit aceleaşi sintagme redundante. Stilul este omul….

După întâlnirea cu premierul Ponta, la conferinţa comună de presă de la Bruxelles, Barroso a declamat aproape teatral: „Prinicipiul libertăţii presei este sacrosanct”. Mai mult, prin declaraţiile sale, preşedintele Comisiei Europene a contrazis recentele cimilituri moraliceşti ale lui Băsescu de la Bucureşti. Nu este necesar ca presă să fie reglmentată, a spus Barroso, nimeni nu are de gând să impună cu forţa norme şi legi referitoare la mass-media. „Nu avem nicio intenţie de a propune ca CE să reglementeze media şi vom fi primii care vom condamna orice impunere de reguli privind jurnaliştii.” Barroso ne-a asigurat că cei de la Comisia Europeană vor apăra întotdeauna o presă liberă şi pluralistă în România.

Dacă presa este liberă, ea trebuie să fie lăsată liberă până la capăt. Barroso însă nu s-a putut abţine să dea câştig de cauză acelor magistraţi înregimentraţi politic în grupul de interese al lui Băsescu, anulând afirmaţiile iniţiale. Preşedintele Comisiei a recunoscut că la Bruxelles au venit persoane de la CSM şi Curtea Constituţională a României care s-au plâns că există campanii media împotriva procurorilor şi judecătorilor. O generalizare cu iz manipulator. Nu toţi judecătorii şi nu toţi procurorii din România se simt „hărţuiţi” de presă, ci doar aceia care împart dreptatea aşa cum vrea complicele lor politic, Traian Băsescu. Dacă ar fi avut prezenţa de spirit, Ponta ar fi trebuit să afirma clar că breasla magistraţilor din România este prima care îi rejectează pe acei procurori sau judecători băsişti duşi cu jalba la Bruxelles. Iar dacă presa din România descoperă că o Iulia Motoc, o Aspazia Cojocaru sau o Oana Hăineală au abandonat impersonalitatea suverană şi echidistantă necesare unui magistrat, devenind pur şi simplu nişte agenţi electorali ai lui Băsescu, acest lucru nu înseamnă „hărţuire”, ci dezvăluirea de către jurnalişti a unui fenomen foarte grav: politizarea justiţiei de către instituţia prezidenţială şi în favoarea ei. Este suficient să inventariezi luările publice de poziţie ale unor figuri de magistraţi (Iulia Motoc, Cristi Dănileţ, Oana Hăineală, Aspazia Cojocaru), fie în media, fie pe reţele de socializare, ca să îţi dai seama că nu mai avem de a face nu adevăraţi oameni ai legii, ci cu militanţi de partid. Aceste reflexe de tip parti-pris politic se reflectă inadmisibil şi în activitatea lor profesională. Barroso le ia apărarea mai întâi lor, deşi în mod ipocrit afirmă că libertatea presei este sfântă

Dacă există unii magistraţi nemulţumiţi de cum apare imaginea lor în presa din România, aceştia nu au decât să se adreseze justiţiei. Din România până la CEDO. Există o legislaţie europeană la nivel internaţional şi sunt alte instanţe – altele decât Comisia Europeană – unde te poţi adresa individual, dacă te simţi lezat. Nu trebuie să te plângi ca magistrat la Comisia Europeană, prezentând comisarilor europeni frustrările  tale personale în fenomene negative de amploare naţională. Ca preşedinte de Comisie Europeană, Barroso ştia toate aceste lucruri. Altfel cum poţi interpreta afirmaţia sa că, totuşi, „campaniile media împotriva unor instituţii sunt o problemă”. Ca atare, el a permis într-un MCV nişte încondeieri care să le dea satisfacţie unor militanţi băsişti îmbrăcaţi în haine de magistraţi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.