Dacă nu trăim bine, am învăţat să citim bine

Atmosferă încinsă în plan politic. Un Consiliu European dezinformat grosolan de PDL, care se agaţă de putere, maculând imaginea externă a României şi ducând o politică antinaţională şi antidemocratică. Diversiunea conducătorilor europeni stă în deturnarea atenţiei din direcţia Spaniei şi a Greciei, unde există probleme economice de o gravitate extremă, spre România, ţară transformată în ţap ispăşitor – o falsă problemă în fond, căci mecanismele democratice au funcţionat fără reproş în România ori de câte ori s-a schimbat, după 1990, puterea, inclusiv atunci când aceasta a fost preluată de ipochimenii portocalii, care s-au dovedit, pe parcurs, faliţi din punct de vedere moral. De ce mă rog frumos să nu funcţioneze aceleaşi mecanisme democratice şi atunci când preia puterea USL-ul? Surâzând insidios, în lipsa altor argumente, Emil Hurezeanu susţine că a fost preluată prea… repede. Scrie undeva în Constituţia României că eficienţa şi rapiditatea sunt neconstituţionale? Sau că eficienţa şi rapiditatea sunt lovituri de stat? Da? Şi n-am aflat noi?

Capul multor rele din ultimii ani, Băsescu, devine tot mai agresiv, tot mai calomnios, minte de-ngheaţă apele pe căldurile astea de iad. Se vede limpede faptul că, da, controlând mai multe instituţii-cheie ale statului, preşedintele suspendat se consideră întruchiparea democraţiei. Odată înlăturat, prin vot democratic, din scaunul prezidenţial, te pomeneşti că peste România se va abate brusc dictatura. Marele „pericol” care este USL-ul? Răspunsul băsescian a fost vehiculat pe mai toate canalele TV: „USL vrea să preia controlul justiţiei”. Să-l preia? Dacă nu trăim bine, am învăţat să citim bine. Să-l preia de la cine?

În cazul procesului de plagiat denumit „Cazul Tolstoi. Plagiatul secolului”, autorii căruia sunt Ghenadi Strungar – Gheorghe Stanca şi Adevărul Holding, la o distanţă de circa o lună, instanţa a dat două verdicte care se băteau cap în cap. Să ni se vorbească mai prudent despre funcţionarea fără reproş a justiţiei, „reformată” de madame Macovei, care cere Parlamentului European, dintr-un spirit profund patriotic desigur, suspendarea dreptului de vot al României.

Dacă ar urmări toate aceste mişcări nimeni altul decât Ion Luca Caragiale, cred că s-ar lăsa, fără să ezite, de scris. Ceea ce se întâmplă în ultimele săptămâni demonstrează că, uneori, ficţiunea cedează în faţa realităţii. O realitate joasă, extrem de joasă, extinsă ca o pecingine peste tot. Aproape. O realitate ce aduce în prim-plan, nu rareori, feţele ei mahalageşti, hăhăiste.

Intelectualii lui Băsescu? Tot mai penibili, gds-iştii se înghesuie în jurul lui Băse. Agăţându-se de puterea care se rostogoleşte. Da, ei au ce pierde, desigur. Cine îi va mai plăti exorbitantele datorii către stat Editurii Humanitas, după cum se susţine, nu-i aşa? Humanitas, casa de edituri condusă de excelentul librar Gabriel Liiceanu, numit de nu puţini oportunişti filosof; e drept că e vorba de un fel de filosof al tranziţiei, unul fără sistem, fără operă, dar cine îşi mai aduce aminte în zgomotele asurzitoare ale zilei de asemenea lucruri, devenite, brusc, de circumstanţă? Cine o să-i mai asigure bugetul de 7 milioane de euro ICR-ului condus de ilustrul intelectual Horia-Roman Patapievici, pentru propagarea culturii naţiunii române, care, în opinia autorului “Omului recent”, are „o inimă ca un cur”? Ce fel de imagine a culturii române poate construi un intelectual care emite asemenea enormităţi despre o naţiune, în limba căreia scrie dl Patapievici?

Cine anume va câştiga în urma căderii preşedintelui suspendat? Evident, Editura Humantias şi Mircea Cărtărescu, inimitabilul stindard al vechii puteri portocalii, care va scrie, se pare, memoriile băsesciene, ce vor fi vândute cu succes la vreun târg de carte, nu-i aşa? Evident, Mircea Cărtărescu, un foarte bun scriitor, transformat în portdrapel al postmodernismului – căluşul îndesat în gura literaturii române majore, care astfel, răstimp de mai bine de două decenii, n-a fost, în chip reacţionar, lăsată să-şi consume, în timpi fireşti, modernitatea. Postmodernismul, transformat într-o bâlbâială, extinsă la scară naţională, aducând în faţă comentatori de mâna a treia spre a patra şi dând la o parte, cu neruşinare, creatorii de prim rang, care cred, mai cred, în naivitatea lor, în supremaţia Operei, în ultimii ani puse la colţ pe coji de nucă.

Fiecare cetăţean al României, care crede în viitorul acestei ţări foarte bogate, adusă în ultimii ani la sapă de lemn, va vota DA.

Fiecare român, care vrea să trăiască într-o ţară democratică, cu o justiţie liberă, o ţară unde să fie respectată Constituţia, va vota, fără îndoială, DA.

Fiecare scriitor, medic, profesor, inginer, jurnalist, student, agricultor, constructor, arhitect, care vrea să fie respectat în ţara lui, va vota DA.

Aura Christi

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.