Dan Braşoveanu: „Aş vrea ca, într-o zi, să se spună că i-am călcat pe urme lui Henri Coandă”

Graţie sprijinului acordat de scriitoarea Stela Elisaveta Nica din Toronto, o doamnă profund dedicată cauzelor româneşti, recent admisă într-un program de master la Azusa Pacific University, din California, l-am descoperit pe inginerul şi inventatorul Dan Braşoveanu, din Baltimore, Maryland, SUA – un as în aeronautică, creat la şcoala politehnică a Bucureştiului şi specializat în şcolile superioare de doctorat ale Americii. Emigrat în SUA în 1986, fiu al dizidentului anti-comunist Gheorghe Braşoveanu – la rândul său membru fondator, alături de părintele Calciu, al Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), inginerul Dan Braşoveanu a ţintit sus, la sferele spaţiale şi aviatice. Prin multitudinea de invenţii, el şi-a asigurat deja un loc în istoria aeronauticii şi a explorărilor spaţiale. O lectură a listei proiectelor mai mult sau mai puţin secrete, în care a fost implicat, singur sau împreună cu colegul Constantin Sandu, îţi dă ameţeli. Ar trebui să ocupăm jumătate din această pagină cu titlurile, instituţiile pentru care a lucrat, invenţiile, inovaţiile şi scrierile de specialitate semnate Dan Braşoveanu. După ce şi-a luat doctoratul în Chemical Physics la Universitatea din Maryland, a lucrat pentru NASA, pentru Goddard Space Flight Center, pentru sateliţii militari GPS, pentru detectoarele de radiaţii, pentru îmbunătăţirea performanţei motoarelor cu reacţie, pentru motoarele gravitaţionale, superluminice, ce vor fi folosite în viitor pe navele interstelare etc. etc. Potrivit inginerului Ion Nica, specialist la o companie de aviaţie din California, şi care în trecut i-a fost coleg la Turbomecanica din Bucureşti, Dan Braşoveanu este un geniu al fizicii.

„Tata, Gheorghe Braşoveanu, a fost membru fondator al sindicatului anticomunist SLOMR”

Cum aţi reuşit să emigraţi legal în SUA, în 1987?

Tata, Gheorghe Braşoveanu, a fost membru fondator, împreună cu Părintele Calciu şi doctrorul Cană, al Sindicatelor Libere ale Oamenilor Muncii din România (SLOMR), înfiinţate pe la sfârşitul anilor ’70. Deşi acest lucru nu e bine cunoscut, un grup de români, mânaţi de o adâncă dragoste de ţară şi de Dumnezeu, au luat-o înainte polonezilor conduşi de Lech Walesa. Dar, în timp ce mişcarea condusă de Walesa s-a bucurat de succes, Ceauşescu a zdrobit cu uşurinţă sindicatul român. Noroc că SLOMR au fost cunoscute în străinătate. Ca atare, SUA ne-a sprijinit când am făcut cerere de emigrare. Ce l-a determinat pe tata, fiu de ţăran, să lupte pe faţă contra comunismului? Mulţi ani el a fost inspector în Ministerul Industriei Constructoare de Maşini (MICM) şi a văzut îndeaproape risipa şi incompetenţa sistemului. De exemplu, în cursul unei inspecţii, a descoperit că la Reşiţa aruncau minereul de fier în cuptor, la topit, cu vagon cu tot. La urma urmei, de ce nu? Vagoanele sunt făcute tot din fier. În plus, în felul acesta nu mai pierdeau timpul cu descărcatul, deci puteau depăşi planul, aşa cum cerea morţiş partidul. La IPRS Băneasa, magaziile gemeau de chimicale scumpe, bune doar de aruncat la gunoi, fiindcă le expirase termenul de garanţie. „De ce cumpăraţi mai multe decât trebuie?” – s-a interesat tata. „Tovarăşe inspector, nu cumpărăm mai multe decât trebuie, ci exact cât scrie în documentaţia tehnică. Comparaţi bonurile de materiale cu documentaţia”. Şi tata a făcut acest lucru, dar, spre deosebire de inspectorii din anii precedenţi, nu s-a mulţumit să citească numai versiunea românească a documentaţiei, ci a cerut şi orginalul în limba franceză. Cu ocazia aceasta a descoperit că traducătorul adăugase un zero în coadă, deci, de ani de zile, cumpărau de 10 ori mai multe chimicale decât era nevoie. Directorul IPRS ar fi trebuit să afle singur acest lucru şi ar fi trebuit să-l corecteze de mult. Dar nici măcar după ce i s-a arătat clar cauza risipei, nu a vrut să îndrepte lucrurile. Pur şi simplu a refuzat să semneze procesul-verbal de inspecţie. La altă întreprindere, înlocuiau boghiuri aproape noi, numai şi numai ca să îndeplinească planul de reparaţii. Practic, toate întreprinderile degradau în fiecare an calitatea produselor, pentru că, prin lege, consumul de materiale trebuia redus cu 3% anual. Aş dori să mai spun ceva şi despre bunicul din partea tatei. Şi-a dat viaţa pentru ţară, a căzut pe front la Mărăşeşti.

V-a oferit regimul comunist şansa de a patenta invenţiile dv., cu condiţia să renunţaţi la emigrare?

Am fost îndemnat să patentez mai multe invenţii pe care le făcusem când am lucrat în ţară, la Turbomecanica. Iniţial, am dorit să o fac. Noroc însă că m-a avertizat un prieten că inventatorii sunt opriţi prin lege să părăsească ţara. Cu alte cuvinte, n-aş mai fi putut pleca în America.

Percepţia generală asupra SUA este că orice inventator are porţile deschise, mai ales dacă invenţiile sale au legătură cu tehnologiile moderne. De ce aţi întâmpinat piedici?

Percepţia generală e complet greşită. Conform statisticilor, cam 95% din patentele americane nu se aplică de loc. Iată câteva exemple clasice: tranzistorul, inventat în SUA, a fost produs pe scară largă în Japonia. Videocasetofonul, la fel. În ziua de azi, companiile americane sunt foarte conservatoare şi nu mai vor să-şi asume multe riscuri, iar cercetarea înseamnă risc.

„Împreună cu Constantin Sandu am pus bazele teoriei generalizate a câmpurilor – teorie la care a lucrat ani de zile Einstein, fără a reuşi să o finalizeze”

Vorbiţi-mi, vă rog, despre colegul dv., Sandu Constantin din Bucureşti. Nave cu propulsie gravitaţională există deja, cel puţin aşa am citit despre nava Voyager 2, care a părăsit deja sistemul nostru solar… Ce aduce nou invenţia dv.?

Nu, nu există nave cu propulsie gravitaţională. Navele la care vă referiţi au folosit câmpul gravitaţional natural al lui Jupiter, Saturn, Venus sau Mercur, pentru a accelera (manevra numită sling-shot sau gravity assist), nu au produs un câmp gravitaţional artificial la bord. Deci nu pot fi numite nave gravitaţionale. Constantin Sandu, de la firma bucureşteană COMOTI, a găsit mijlocul de a produce un câmp gravitaţional artificial la bord, orientat după dorinţă; a explicat mecanismul cuantic al gravitaţiei naturale; a explicat orginea masei şi a inerţiei şi cauza echivalenţei dintre masa gravitaţională şi inerţială. Împreună am pus apoi bazele teoriei generalizate a câmpurilor (teoria la care a lucrat ani de zile Einstein, fără a reuşi să o finalizeze). Sandu a dezvoltat apoi şi tehnologia necesară pentru a genera şi controla gravitaţia artificială.

Care ar fi avantajele navelor gravitaţionale?

Pot accelera cu sute sau mii de g (g = acceleraţia gravitaţională), fără ca echipajul să sufere cel mai mic disconfort. Dacă o navă rachetă clasică ar accelera cu 10g, echipajul ar muri în mai puţin de 20 de minute. (Notă: recordul mondial este de aproximativ 20g timp de câteva secunde. Pilotul care l-a stabilit a plătit cu un ochi care i-a zburat pur şi simplu din cap, din cauza acceleraţiei). Din această cauză, o rachetă clasică ar avea nevoie de un an sau mai mult ca să se apropie de viteza luminii. O navă gravitaţională ar putea face acelaşi lucru în câteva ore. Dacă o navă clasică ar pleca spre Alpha Centauri (cea mai apropiată stea, aflată la 4.3 ani lumină de Pământ), echipajul ar trebui să care la bord apă, hrană şi aer pentru mai mulţi ani, căci la bordul navei ar trece ani de zile până când nava ar ajunge la destinaţie. Nava ar avea nevoie cam de un an până a atinge o viteză suficientă pentru a beneficia de încetinirea timpului, observată la viteze cvasiluminie. Iar imediat după aceea, ar trebui să înceapă frânarea. În schimb, echipajul unei nave gravitaţionale ar putea pleca cu mâinile în buzunare. La bordul navei gravitaţionale ar trece numai câteva ore până când nava ar ajunge la destinaţie (deşi pe pământ ar trece cam 10 ani). Navele gravitaţionale pot schimba fulgerător direcţia şi viteza de zbor, de parcă ar fi obiecte fără inerţie (aşa după cum se zice că manevrează OZN-urile). În plus, câmpul gravitaţional artificial poate fi folosit şi ca scut care să anihilieze praful şi meteoriţii întâlniţi în calea navei. Dacă un meteorit apare în calea unei nave clasice, la viteză mare, nava nu poate nici să-l ocoleasă, nici să-l distrugă. Nava gravitaţională îl poate ocoli la orice viteză sau îl poate anihilia, după dorinţă. Sistemul gravitaţional de propulsie e mai eficient decât cea mai perfecţionată navă rachetă imaginabilă. Teoretic, sistemul de propulsie gravitaţional ar putea fi convertit într-un sistem de propulsie anti-gravitaţional. Dacă CERN, din Elveţia, va confirma că antimateria e respinsă de gravitaţia terestră, atunci această teorie va fi confirmată. Iată explicaţia pe scurt: bozonii produşi de materie generează gravitaţia prin interacţie cu fermionii – acesta e mecanismul cuantic responsabil pentru apariţia gravitaţiei naturale, pe care l-a explicat Constantin Sandu, arătând apoi în detaliu şi cum îl putem reproduce. Dacă materia respinge antimateria şi invers, atunci înseamnă că interacţia dintre anti-bosoni şi anti-fermioni produce anti-gravitaţie. Conform Teoriei Relativităţii Generalizate şi metricii Schwarzschild, un câmp anti-gravitaţional sferic permite zborul cu viteze supra-luminice, deci ne va permite să ajungem într-un timp scurt la orice stea din galaxia noastră; mai mult, ne va permite să zburăm spre alte galaxii. (Notă: lăsând la o parte Norii lui Magelan, consideraţi a fi sateliţi ai Căii Lactee, galaxia vecină este Nebuloasa din Andromeda, aflată la o depărtare de 2 milioane de ani lumină). Totuşi, o nava anti-gravitaţională va putea străbate asemena distanţe în numai câteva luni.

„Turbina răcită cu lichid, proiectată de noi la firma COMOTI, va putea spori cu 7-8% randamentul motoarelor turboreactoarelor şi va asigura supremaţia militară aeriană a forţelor armate care adoptă sistemul”

Ce alte invenţii v-au preocupat în ultimii ani? Vorbiţi-mi, vă rog, despre turbina cu răcire cu lichid şi importanţa ei pentru aviaţie.

Un sistem de atenuare a zgomotului avioanelor supersonice, un nou sistem de protecţie pentru tancuri, automobilul zburător bionic (SDFA), un sistem foarte simplu şi economic de detecţie a materialelor dense, ce ar putea fi folosite de terorişti pentru a masca bombe nucleare. Acestea sunt invenţiile şi inovaţiile la care am lucrat în ultimii ani. În plus, am găsit explicaţia fizică a fenomenului numit ”quantum entanglement” – fenomen pe care se bazează criptografia cuantică şi computerele cuantice. Turbina răcită cu lichid va putea spori cu 7-8% randamentul motoarelor turboreactoarelor (în Occident, se cheltuiesc miliarde pentru a-l spori cu o fracţiune de procent, folosind răcirea cu aer); va dubla raportul putere/greutate; va permite ca avioanele supersonice de pasageri să devină viabile, în timp ce avioanele de pasageri subsonice vor deveni cu 15-20% mai economice; va asigura supremaţia militară aeriană a forţelor armate care adoptă sistemul; va reduce simţitor cantitatea de bioxid de carbon emisă de avioane, încetinind astfel încălzirea globală; va spori fiabilitatea turbomotoarelor; va permite utilizarea mai largă a turbomotoarelor (vor deveni mai larg răspândite în marină, poate vor fi folosite şi pentru transportul terestru). În fine, e prea devreme pentru a anticipa toate beneficiile.

„Vom putea să depăşim păsările şi insectele, construind nave gravitaţionale care vor avea o agilitate absolut miraculoasă”

Ce este, ce va fi automobilul zburător bionic SDFA?

Va fi un aparat de zbor care va reproduce cu cea mai mare fidelitate zborul păsărilor şi al insectelor. Va avea o agilitate şi o siguranţă excepţionale. O pasăre sau o insectă schimbă imediat direcţia de zbor, accelerează şi frânează fulgerător. Avioanele moderne sunt foarte rapide, însă, din punctul de vedere al agilităţii, sunt un dezastru. De aceea, aterizarea avioanelor este o manevră foarte dificilă şi periculoasă. În consecinţă, un pilot trebuie să se pregătească ani îndelungaţi pentru a ateriza cu un avion mare. Şi, cu toată pregătirea, cu toate sistemele de radionavigaţie din dotarea aeroporturilor, 49% din accidente se produc în continuare la aterizare (vedeţi şi cazul recent din Rusia). Permiteţi-mi o paranteză. Când eram copil, îl sileam mereu pe tata să zburăm cu avionul, deşi costa foarte scump. După ce am terminat Facultatea de Aeronave, timp de cinci ani de zile, nici măcar nu m-am mai apropiat de un aeroport. Puteţi să ghiciţi de ce? Vă rog să folosiţi un simulator de zbor (vă recomand MSFS X) şi să simulaţi o aterizare cu un avion mic, şi apoi una cu un avion de pasageri. Atunci veţi înţelege cu adevărat ce importantă este agilitatea unui aparat de zbor (deoarece veţi simţi pe pielea dumneavoastră urmările nefaste ale lipsei de agilitate). Saltul calitativ în agilitate, de la SDFA la avion mic, este mai mare decât cel de la avion mic la avion mare. SDFA ne va permite să egalăm performanţele celor mai reuşite aparate de zbor create de natură, în decurs de sute de milioane de ani – mă refer la păsări şi insecte. Dar noi vom putea să le şi depăşim, construind nave gravitaţionale care vor avea o agilitate absolut miraculoasă.

Am citit despre firma bucureşteană COMOTI. Credeţi că ar avea capacitatea tehnică de a construi motorul cu răcire lichidă? În ce măsură ar trebui să intervină statul român, ţinând cont că este vorba de o invenţie de importanţă majoră, care ar aduce României miliarde de dolari?

Cred că are capacitatea tehnică. COMOTI are însă nevoie de fonduri de la stat pentru cercetare: 10-15 milioane de dolari, nu mai mult.

„Ţara nu duce lipsă de oameni inteligenţi. Dacă vor fi sprijiniţi, România se va plasa în elita mondială a cercetării şi inventivităţii”

Există legături între cercetătorii români din România şi cei din SUA? Are România suficiente atuuri care s-o plaseze în elita mondială a cercetării ştiinţifice şi a inventicii? Cum s-a comportat clasa politică postdecembristă faţă de forţa creatoare a românilor?

Nu pot să vorbesc în general. Personal, am colaborat cu Constantin Sandu de multe ori. Cred că ţara nu duce lipsă de oameni inteligenţi. Dacă vor fi sprijiniţi, România se va plasa în elita mondială a cercetării şi inventivităţii. De ce e important să fie sprijiniţi? Gândiţi-vă cine ne-a scos din peşteri şi ne-a permis să debarcăm pe Lună? Avocaţii? Politicienii? Miliţienii? Soldaţii? Comuniştii, care tot băteau câmpii cu „baza materială”? Nu şi iar nu! Progresul se datorează oamenilor de ştiinţă. Oferiţi-le condiţii prielnice şi veţi asista la uimitoare impliniri. Apropo: într-o zi, l-am încolţit pe profesorul de marxism cu o întrebare incomodă: „URSS are o populaţie de peste două ori mai mare ca cea a Japoniei, şi o suprafaţă de 90 de ori mai mare. URSS are bogăţii naturale nenumărate, Japonia e o insulă măturată de valuri. Deci, nici nu se compară ca bază materială. Conform materialismului dialectic, URSS ar fi trebuit deci să depăşească cu mult Japonia. Dar nu s-a întâmplat aşa. Japonia a întrecut URSS în tehnologie, ba chiar şi în produs naţional brut. Cum vă explicaţi acest lucru?”. Profesorul a dat din colţ în colţ. Ce era să zică?

Se spune că, la Microsoft, a doua limbă străină, după indiană, ar fi româna. Se spune că ar fi peste 400 de profesori universitari români de matematică în universităţile americane. Este adevărat?

Nu am cifre exacte. Ştiu însă, de exemplu, că echipa olimpică de matematică a Universităţii Princetown (unde a predat Einstein) era alcătuită, la un moment dat, numai din studenţi români (informaţie citită într-o revistă americană). Personal, am întâlnit un profesor român la Universitatea Columbia din New York, iar naşul meu, dr. Victor Velculescu, este directorul Centrului de oncologie de la Universitatea John Hopkins.

Datele din CV-ul dv. sunt impresionante. V-aţi „adâncit” în cele mai profunde cotloane ale fizicii şi matematicii aplicate, sunteţi un inventator clasic, de forţă, un singuratec copleşit de răspunderi, unul care „a văzut idei”, cum ar spune Camil Petrescu. Aveţi timp să vă gândiţi şi la calitatea dv. de român? Mai aveţi ceva românesc în suflet? Ce vă ţine legat de ţara mamă?

Ce mă atrage înapoi spre ţară? Chiar acum recitesc (a patra sau a cincea oară) ”Toate pânzele sus” de Radu Tudoran. Nu am mai întâlnit în nici o altă carte, cu excepţia „Cireşarilor” (şi am citit mii şi mii de cărţi), atâta poezie şi, mai ales, atâta omenie sau descrieri atât de vii. Ca să nu mai pomenesc de eroi care ţi se lipesc de suflet. Paginile „Cireşarilor” lui Chiriţă (în ediţii noi, procurate cu greu din România, ca să înlocuiesc cărţile pierdute când am plecat) s-au tocit amarnic. Am citit şi recitit aceste cărţi de zeci de ori. Îmi amintesc mereu crâmpeie din poeziile lui Eminescu şi ale lui Macedonsky. Am regretat mult, când am plecat din ţară, pierderea colecţiei „Povestiri Ştiinţifico Fantastice”, editată de A. Rogoz. După multe căutări, am regăsit-o în forma digitală şi acum tronează la loc de cinste într-una din cărţile mele electronice de tip Kindle. Aproape zilnic îmi aduc aminte cu dor de parcul Herăstrău şi de munţii Carpaţi pe care i-am colindat îndelung în tinereţe. Am urcat pe munţi şi în Colorado şi în California, până la peste 4.000 de metri înălţime, dar în amintirea mea nici una din aceste ascensiuni nu se poate compara cu primul urcuş pe Moldoveanu. Din păcate, în România se petrec şi lucruri care mă întristează profund şi care trebuie schimbate.

În ce măsură reuşita românilor în America este, de fapt, şi o reuşită a României? Se poate discuta în aceşti termeni? Există un „patriotism” al omului de ştiinţă?

Reuşita românilor în America poate uşura situaţia întregii ţări. Reuşita românilor ajută la încheierea unor acorduri de cooperare economică favorabile României, prin schimb de mesaje ajută activitatea de cercetare ştiinţifică desfăşurată în ţară. Poate duce la investiţii de capital străin, la crearea de locuri de muncă. Patriotism al omului de ştiinţă? Da, există, fiindcă legătura cu pământul natal e inerentă pentru orice om, orice meserie ar avea.

Vă consideraţi în vreun fel un urmaş al lui Henri Coandă, ţinând seama de domeniul în care cercetaţi şi creaţi?

Aş vrea ca, într-o zi, să se spună că i-am călcat pe urme.

Sursa: Formula AS

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.