Decontul lui Victor Ponta

Am scăpat de o republică tip Ponta-Ghiţă-madam Pandele-Gabriel Oprea-Liviu Dragnea şi gaşca. S-a ridicat lumea şi a stricat cea mai sigură afacere politică din ultimii ani. Ce părea sigur şi bătut în cuie s-a dus pe apa sâmbetei ca o sticlă de bere cu dopul pus. Marea ameninţare numită domnia PSD s-a sfârşit într-un comic sinistru. Toate calculele pentru postul de premier şi cel de preşedinte PSD s-au dezumflat şi ele ca baloanele pentru nătăfleţi. După înfrângere, premierul Feştilă, cel care mai ieri rânjea obraznic în faţa camerelor de luat vederi, a ieşit cuminte şi a vorbit politicos, fiind chiar deschis spre colaborări şi politeţuri. Adică normal. Când o încasează şi este pus la punct, Victor Ponta este un om banal. Îşi arată inclusiv frica. Atunci când se simte pe cai mari, este un animal de pradă, nemilos, primitiv, instinctual şi fără multă minte. Se nenoroceşte singur. Exact ca în cursa pentru fotoliul de preşedinte. S-a nenorocit din trufie. Din câte spun unii, el ar fi decis ca numărul secţiilor de vot să nu fie majorat, spunând, lasă-i, dom’le, să se descurce. Aşa a fost, aşa rămâne! Numai că procurorul nu şi-a dat seama că o asemenea decizie îl face responsabil de îngrădirea deliberată a dreptului de a vota pentru zeci de mii de români. Şi a provocat o expunere negativă la adresa ţării sale. Ca să înţeleagă şi el ce este puterea în accepţiuni democratice, nu i-ar strica un dat cu subsemnatul în faţa colegilor săi de la Parchet. Şi o cercetare penală pentru cele petrecute în capitalele europene unde, în responsabilitatea totală a guvernului său, ţara noastră s-a făcut de minune. Cel mai uşor ar scăpa cu o demisie de onoare. Pe mâna sa statul român s-a făcut de râs şi pe mâna emigraţiei economice şi-a recuperat măcar în parte prestigiul pierdut cu minciunile revoluţiei şi cu sălbăticia mineriadelor.

Omul care voia să ne încalece într-o republică tip Ghiţă şi madam Pandele (adăugaţi aici lungul şir de afacerişti şi impostori care ar fi controlat pentru câţiva ani ţara şi aşa vlăguită de criză şi de prostia conducătorilor) a primit o lecţie usturătoare. Trezit din infernul înfrângerii, el ne-a anunţat că nu demisionează. Ar dori să își continue planurile măreţe pe care nimeni nu le-a înţeles. Într-un fel, ar trebui pedepsit să guverneze cu parametri de performanţă, să deconteze el toţi banii pe care i-a risipit pe ambiţiile sale de putere. Şi la fiecare promisiune nerealizată, să mai lucreze câte o lună la oile lui Gigi Becali. Şi din ce câștigă, să plătească. Nu mă refer la banii PSD-ului tocaţi pe campania grosolană concepută de Bogdan Teodorescu şi Dan Sultănoiu. Paguba asta este treaba baronilor. Cum i-au câştigat, aşa s-au dus. Dar banii pe care Victor Ponta i-a risipit din bugetul public ca pe nişte firfirici de la cotizanţi trebuie într-un fel recuperaţi. Şi dacă nu, mai rămâne de pedepsit vinovatul.

După ce s-a trezit din coşmarul de duminică seara, Victor Ponta s-a purtat ceva mai normal. A dat cu capul de pragul de sus, chit că nu pare a fi dintre cei care să înveţe ceva dintr-o lecţie de umilinţă. Săptămâna trecută era o fiară. Luni după-amiază semăna cu un pisicuţ cooperant. Ba s-a scăpat şi a zis că îi pare rău. De ce? Nu pare a fi omul pe care să-l copleşească regretele. Dimpotrivă! Şi-a ascuns doar vanităţile şi mândria rănită. Şi a încercat să se salveze, scăpând un zâmbet de omenie printre rânjetele sale de prăduitor.

Victor Ponta crede că din două vorbe şi cu trei regrete îşi recuperează prestigiul pierdut şi redevine ce a fost. Eu unul mă îndoiesc. Nici populaţia şi nici PSD-iştii nu-l mai văd la fel. Nu mai are aceeaşi greutate pentru că nu mai are acelaşi viitor. Victor Ponta este deja o fostă speranţă, un om cu un trecut marcat de o înfrângere devastatoare pentru orice politician.

Adevărul este că ne-a trecut pe la ureche cea mai stâlcită alcătuire cu iz democratic din câte a văzut Europa. Fabrica de bani şi afaceri a PSD-ului, combinată cu fabrica de diplome a lui Gabi Oprea, împachetate toate în tupeul de lup flămând al lui Victor Ponta, ne-ar fi ars o republică bazată pe butaforie, hingherit şi zaiafet. Rânjetul acela de ochelarist care scoate din geantă docomentul incriminator pentru Iohannis, adică rezultatul controlului făcut la primăria din Sibiu de către Corpul de control al guvernului său, m-a îngrozit peste măsură. Cruzimea atacurilor sale şi hămăielile cu iz moldovinesc şuierate de madam Pandele au înspăimântat populaţia. Până şi cei tineri au priceput că vine peste noi un soi de nou guvern Elena Udrea doi. Cu alt marinar, cu alte afaceri imobiliare, cu alţi marţafoi, dar tot de Gabriel Oprea proptit.

Am scăpat de un odios proiect de republică al premierului Feştilă. N-am scăpat însă de ameninţări. Protejata de procurori şi bine tupilata bandă politică a PDL-ului şi ce a mai rămas din echipa liberală de poker a PNL-ului se înghesuie pe locurile din spatele lui Klaus Iohannis. Unii, ca Thiess, s-au şi fotografiat cu noul preşedinte, exact cum fac cârciumarii umflaţi când au câştigat la Loto.

Dar despre aceştia şi despre pericolele lui Klaus Iohannis în mlaştina Bucureştilor, într-un alt editorial.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.