Lucrurile – a se citi „ideile” – văzute în privirile altora reprezintă o însuşire demnă de un psihiatru de mare calibru. Şi anume, să desluşeşti în limbajul codificat al ostracizaţilor socializaţi în ospiciu cum se derulează o lume paralelă cu a noastră, dar inversată. O lume în faţa căreia noi “suntem toţi, fiinţele şi lucrurile care populăm lumea, doar palide umbre. Şi uneori, doar mitul, fabula, poezia sau visul ne pot ajuta să o descriem”.
Pentru Somoza, a şti adevărul este unul şi acelaşi lucru cu a şti cât adevăr putem şti. Fie cât ni se dezvăluie prin relevaţie, fie prin cât ni se oferă de către cei care conduc lumea. Şi mai ales, oare, cât li se oferă lor să cunoască din adevăr? În ciuda faptului că „cei care ştiu să judece aparţin unei categorii mai elevate şi, prin forţa lucrurilor, trebuie să îi conducă pe ceilalţi”, doar în lumea inversată a alienaţilor, justeţea ierarhiilor ni se dezvăluie aşa cum am fi dorit-o. În fond, noi, ceilalţi, suntem pentru ei “doar cuvinte scrise în urmă cu mult timp!”.
În Peştera ideilor (José Carlos Somoza, 2003), fiecare mod de viaţă îşi alege subiectul precum un destin prestabilit. Este posibil să nu putem ajunge la adevăr pe calea raţiunii, ci doar prin căile simbolurilor ascunse în cuvintele scrise, cu mult timp în urmă şi tăinuite în lucrurile care se văd în privirile altora. Însuşi traducătorul afirmă că “fiecare citeşte ceea ce vrea să citească. Vorbele sunt numai o şleahtă de simboluri ce se potrivesc întotdeauna gustului nostru”. Şi ar fi atâta naivitate să credem că “acest regat al morţilor inteligenţi, al hoiturilor care gândesc şi stau de vorbă, s-ar putea preface printr-o simplă reformă politică. Dar timp de mai mulţi ani am învăţat că nu se poate schimba nimic, dacă nu ne schimbăm mai întâi noi!”. Iar celor care totuşi cred cu insistenţă în reforma politică le spunem că „e de preferat să condamni o fiinţă imaginară la realitate decât pe una reală la ficţiune”. În faţa evidenţelor, doar boii şi catârii privesc fără să se întristeze, căci ei nu pot visa şi aidoma lor, o monstruoasă plebe, care „ia beţia drept libertate şi petrecerea drept politică”.
Problema nu ar fi dacă să strigi în zadar într-o mică adunare sau să taci într-un imperiu vast deoarece „privilegiul de a vorbi constă, printre altele, din privilegiul de a tăcea când ai chef”. Iar pe de altă parte, nu credem că vor exista vreodată guverne minunate, nici guvernanţi dauriţi care să lucreze „întru sporul Cetăţii”. Oamenii care conduc (sau aşa pretind) „nu s-au schimbat şi nici nu se vor schimba vreodată. Ei nu se lasă conduşi de Idei nevăzute şi fără de cusur, nici de judecăţi logice, ci de chemări, de pofte iraţionale”.
Psihiatrul Somoza descrie, în comparaţie cu “lucrurile văzute în privirile altora”, lumea ciudată în care trăim. O lume „în care nimic nu poate fi judecat, nici înţeles pe de-a-ntregul. O lume care uneori nu respectă legile logicii, ci pe cele ale visului sau ale literaturii”. Şi reuşeşte să descopere cum nebunia este, într-o oarecare măsură, o formă misterioasă de acces la cunoaştere.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.