„Din păcate, în concepţia societăţii româneşti porneşti cu handicap din start”

Nevăzătoare, absolventă a două facultăţi ca şefă de promoţie

Este nevăzătoare, are 22 de ani şi a absolvit anul acesta Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, specializarea română – italiană, cu nota 10, şi specializarea engleză – română, cu nota 9,86, ca şefă de promoţie, în cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava.

Este povestea impresionantă a Magdalenei Iurescu, o suceveancă ce a câştigat lupta cu întunericul. Nu a văzut niciodată, dar se consideră un om obişnuit, care nu crede că lipsa vederii este un impediment în a se realiza, în a demonstra că este capabilă să înveţe şi să performeze.

S-a născut „pe zăpadă”, cum s-ar zice, într-o zi de 21 ianuarie, fiind primul copil al familiei Iurescu, din Bilca. La naştere, Magdalena a avut 2,3 kilograme, însă faptul că a dezvoltat un icter i-a determinat pe medici să o pună în incubator. Mama Magdalenei, Olimpia Iurescu, în vârstă de 44 de ani, ne-a povestit că acel incubator „i-ar fi orbit fata”. „Cred că a fost o culpă medicală. Nu i-au protejat ochii de lumină şi i-au omorât nervii optici. La trei luni de la naştere, ni s-a confirmat că fetiţa nu va vedea niciodată. Am stat două luni prin spitale. Am ajuns la reputatul specialist oftalmolog prof. dr. Benone Cârstocea, însă nimeni nu a putut face nimic. Am vrut să mergem şi în Franţa, să facem o intervenţie chirurgicală, însă toţi medicii cu care am discutat ne-au spus că nu sunt şanse ca fata să vadă vreodată. Nu am putut niciodată demonstra că vina le-a aparţinut celor care au pus copilul în incubator fără să-i protejeze ochişorii”, ne-a explicat mama Magdalenei.

În timp ce alţi nevăzători folosesc ochelarii ca un camuflaj, Magdalena refuză să poarte ochelari. „Asta sunt. De ce să mă ascund?”, ne-a spus tânăra. Nu îi place să se laude cu performanţele ei, deşi are un IQ ridicat şi o memorie foarte bună, fapt confirmat de profesorii ei. Nu ascunde faptul că este o tipă cerebrală, corectă, cu o logică de invidiat, care ştie ce vrea în viaţă: să muncească, să se întreţină singură şi să le împărtăşească şi altora din cunoştinţele dobândite de ea. Nu are un prieten, nu a fost îndrăgostită, ne-a spus tânăra, pentru că nu şi-a dorit acest lucru. Are multe alte lucruri de făcut momentan şi nu se vede în curând căsătorită. „Sunt conştientă că o relaţie, o căsătorie presupune multe sacrificii, compromisuri, multe responsabilităţi, pe care eu nu pot să mi le asum”, ne-a spus tânăra.

Daniela MICUŢARIU– Monitorul de Suceava

Magdalena, împreună cu colegi de facultate

– Cum vă descurcaţi?

– Stăm cu chirie în Suceava. Mama mă ajută acum. În primul an m-a ajutat şi tatăl meu, mama era în străinătate, iar apoi a venit ea şi a plecat tata. Îl mai am şi pe fratele meu care e aici, elev la liceu. El a fost dat din clasa a cincea la internat la Suceava, iar în momentul în care am intrat la facultate, a venit şi el cu noi.

– Cum ţi se „arată” viitorul? Ce îţi doreşti de la viaţă?

– Fac un master de limbă şi comunicare pentru a putea preda la liceu. Nu am făcut încă modulul acela pedagogic, dar îl voi face la master şi voi încerca să mă angajez în învăţământ.

– Îţi place meseria de dascăl?

– Da, sunt o persoană răbdătoare, nu mă enervez repede. În principiu, în şcolile pentru copii cu dizabilităţi sunt salarii ceva mai bune.

– Ai şi alte variante?

– Nu prea am alternativă, pentru că un nevăzător, dacă se specializează într-un anumit domeniu, nu poate face şi o altă meserie.

– Dar ca traducător, de exemplu?

– La un birou de traduceri nu mă pot angaja pentru că, spre exemplu, un certificat de naştere trebuie citit de cineva şi atunci, normal, lor le convine să angajeze o singură persoană, nu două.

– Dar un traducător bun? Poate merită şi o investiţie într-un soft pentru nevăzători.

– Da, dar sunt şi traducători buni care văd, nu cred că cineva s-ar complica cu o astfel de achiziţie.

– Porneşti cu handicap din start…

– Din păcate asta este concepţia societăţii româneşti.

– Am înţeles că îţi place mult Dostoievsky.

– Da, dar nu numai… Îi mulţumesc mamei mele care mi-a format această pasiune, care m-a pus prima dată să citesc „Cei trei muschetari” în Braille. Apoi, la şcoala de nevăzători de la Buzău, pedagogul ne citea cărţi pentru copii, „Cireşarii”, cărţi de aventuri, până când noi, cei pasionaţi de lectură, am ajuns la cărţi audio, Braille sau scanate, cărţi de un nivel superior. Am continuat cu literatura pentru copii, „Harry Potter”, „Stăpânul Inelelor”, şi am trecut spre literatura universală. Am început cu Homer, cu „Divina Comedia”, cu „Don Quijote”… aveam o colegă pasionată de literatura rusă şi aşa am prins gustul. Nu doar Dostoievsky îmi place foarte mult, ci şi Tolstoi şi Gogol.

– Sunt mai profunzi scriitorii ruşi, radiografiază mai exact sufletul omului?

– Da, dar sunt şi mai aproape de noi, fiind din estul Europei şi având, poate, aceleaşi valori ca ale noastre. Apoi mai e şi biserica. Cineva spunea că dacă, la un moment dat, în biserici s-a slujit în limba slavonă şi am trăit atâţia ani cu alfabetul chirilic, este posibil să fi împrumutat de la ei şi un anume tip de comportament.

– Cum stai cu prietenii?

– Prietenii mei cei mai buni i-am avut la Buzău, normal, acolo unde am stat 12 ani ca într-o adevărată familie. Am avut colegi cărora le pot spune fraţi foarte buni. Cu câteva colege şi cu câţiva colegi încă mai ţin legătura. Şi în facultate am avut câţiva colegi buni.

– Ce urmează?

– Aşa cum am spus, masterul, iar apoi voi încerca să găsesc un loc de muncă decent. La un moment dat mă întrebase un profesor: „Ce înseamnă pentru tine fericirea?” Şi i-am răspuns: bani destui, nici mai mulţi nici mai puţini, şi linişte sufletească! Există voci care susţin că trebuie să ne mulţumim cu puţin, dar eu cred că avem nevoie de un trai decent.

– Dar nu prea are cine să ni-l ofere…

– Da, de asta mă tem şi eu, asta este cea mai mare îngrijorare a mea.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.