Update Parchetul General a dispus clasarea dosarului privind adoptarea de către Guvern a Ordonanței 13, care a generat ample proteste în luna februarie a acestui an.
Parchetul General precizează într-un comunicat că procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetuluiau dispus clasarea cauzei cu privire la infracţiunile de prezentare cu rea-credință de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri.
În motivarea soluției, procurorii arată: „În data de 8 februarie 2017, Preşedintele Senatului a solicitat Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională dintre Guvernul României și Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție, generat de demersurile procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, constând în anchetarea circumstanțelor în care a fost elaborat proiectul de ordonanță de urgență a Guvernului referitor la modificarea și completarea Codului penal, respectiv a Codului de procedură penală. Curtea Constituțională, în cadrul procesului de examinare a cererii, a analizat actele de sesizare și actele procesuale emise, statuând în decizia nr. 68 din data de 27.02.2017 cu privire la ”faptele reclamate și cele reținute în ordonanța procurorului de caz”, că ”toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracțiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunțului cu privire la legalitatea și oportunitatea actului adoptat de Guvern. Astfel, circumstanțele adoptării actului normativ, luările de poziție publice contradictorii ale ministrului justiției și ale prim-ministrului, urmate de decizia adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, … constituie, în mod evident, aspecte privind legalitatea și oportunitatea adoptării actului criticat, care nu pot intra în sfera de competență a procurorilor, respectiv nu pot face obiectul activității de cercetare penală”.
De asemenea, ” Curtea, analizând încadrarea juridică a faptelor denunțate, așa cum este ea configurată de către procuror în ordonanța de începere a urmăririi penale in rem, reține, ”în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000…datorită caracterului de generalitate al unei legi sau ordonanțe, ”folosul” din textul incriminator are în vedere alte ipoteze și nicidecum ”beneficiul” obținut de o persoană ca urmare a adoptării unui act normativ, astfel că acesta nu poate fi în niciun caz element constitutiv al laturii obiective a unei infracțiuni și astfel nu poate determina răspunderea penală”, că ” referitor la infracțiunea prevăzută de art.8 alin.(1) lit.b) din Legea nr.115/1999… din analiza elementelor constitutive ale acestei infracțiuni reiese că această normă este incidentă atunci când prezentarea de către membrii Guvernului a datelor inexacte este rezultatul îndeplinirii unei obligații legale față de cei îndrituiți să solicite aceste date, Parlamentul, respectiv Președintele României. Or, raportat la starea de fapt descrisă în denunțul formulat și reținută în ordonanța de începere a urmăririi penale emisă de organul judiciar, potrivit căreia ”în mod deliberat ministrul justiției a dezinformat Parlamentul României cu privire la intențiile lui a promova acte normative […] prin procedura ordonanței de urgență” și că ”în mod deliberat, prim-ministrul României și ministrul justiției l-au dezinformat pe Președintele României, înaintea ședinței de Guvern că nu aveau intenția să treacă pe ordinea de zi cele două ordonanțe”, Curtea constată că ”datele inexacte” se referă la necomunicarea unor intenții, care, în viziunea autorilor denunțului și a organului judiciar, se convertește în ”dezinformare”. Nicio normă legală sau constituțională nu obligă Guvernul să-l informeze pe Președintele României cu privire la ”intențiile” sale în sensul includerii pe ordinea de zi a unei ședințe de Guvern a actelor normative supuse adoptării și nici să informeze Parlamentul cu privire la ”intenția” sa de a adopta ordonanțe de urgență. Cu privire la acest din urmă aspect, singura obligație a Guvernului este de a depune, după adoptare, ordonanța de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă pentru ca aceasta să intre în vigoare, conform art.115 alin.(5) din Constituție.” și că ” pentru alte trei infracțiuni, respectiv infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.259 alin.(1) și (2) din Codul penal, infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri, prevăzută de art.275 din Codul penal, și pentru infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art.321 din Codul penal… pentru care s-a dispus extinderea… nu sunt de natură a schimba starea de fapt și de drept a cauzei și, implicit raționamentul Curții Constituționale în analiza și soluționarea conflictului juridic de natură constituțională dintre Ministerul Public și Guvern.”
În concluzie, Curtea Constituțională a decis că ”prin verificarea circumstanțelor în care a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal”.
Având în vedere cele mai sus expuse, procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică au apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 16 a. 1 lit. b teza I-a cu privire la infracțiunile de prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului prev. de art. 8 al. 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de înscrisuri prev. de art. 259 al. 1 și 2 C.p, sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri prev. de art. 275 C.p și fals intelectual prev. de art. 321 C.p, motiv pentru care, în temeiul art. 315 al. 1 C.p.p și au dispus clasarea cu privire la acestea”.
Parchetul General a anunțat că va continua ancheta după ce Curtea Constituțională s-a pronunțat, iar DNA și-a declinat competența.
„Cauza se află pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, investigația este în curs și privește următoarele fapte prevăzute de legea penală: sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, fals intelectual, favorizarea făptuitorului, prezentarea cu rea-credință de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev. de art. 8 alin 1 lit. b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri (erată). Dosarul a fost înregistrat la Secția de urmărire penală și criminalistică ca urmare a declinării acestuia de către Direcția Națională Anticorupție. Această structură a fost investită cu o cauză privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, respectiv: favorizarea făptuitorului; prezentarea cu rea-credință de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev. de art. 8 alin 1 lit. b din Legea 115/1999; sustragerea sau distrugerea de înscrisuri; sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri; fals intelectual. Potrivit dispozițiilor legale, procurorul are obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei pe care a fost investit să o soluționeze, controlul asupra actelor și măsurilor dispuse de către procuror fiind realizat de către instanța de judecată”, preciza Parchetul General pe 13 martie.
În cadrul anchetei, procurorii l-au audiat, în aprilie, în calitate de martor, pe fostul ministru al Justiției Florin Iordache.
Florin Iordache a declarat luni, la Parlament, că decizia Parchetului General de a clasa dosarul privind OUG 13 este una „normală”, în condiţiile în care el a arătat tot timpul că tot ceea ce s-a făcut la Ministerul Justiţiei a fost legal şi constituţional.
„E o decizie normală. Parchetul General, în urma declinării de la DNA a acestui dosar a făcut propriile cercetări şi a închis azi definitiv dosarul care viza OUG 13. Eu am spus de-a lungul timpului că tot ceea ce s-a făcut la Ministerul Justiţiei, cât şi în Guvern, care a vizat OUG 13, au fost lucruri normale, legale şi constituţionale. Şi Curtea Constituţională a stabilit că toţi paşii procedurali pe care i-am făcut au fost legali şi constituţionali”, a spus Iordache, întrebat cum vede decizia Parchetului General de a clasa dosarul privind OUG 13.
Fostul ministru a susţinut că a fost şi un exerciţiu de imagine şi foarte multă dezinformare. „A fost cred eu un exerciţiu de imagine ca în acea perioadă ca o parte din membrii cabinetului să fie chemaţi la audieri la DNA, iată că s-a constatat acum că tot ceea ce s-a făcut în privinţa OUG 13 a fost un demers corect, normal, aşteptat. În acelaşi timp cred că a fost şi foarte multă dezinformare pentru că, dacă la acel moment singurul punct în suspans era dacă e nevoie sau nu prag, s-a stabilit prin decizia ulterioară a CCR că e nevoie de prag (privind infracţiunea de abuz în serviciu – n.r.)”, a completat deputatul.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.