Europa își etalează atuurile în fața juriului lui Donald Trump

În primele luni ale anului 1992, pe când guvernul României era preocupat de conflictul militar ce se ițea în Transnistria și de diverse formule de asociere propuse cu „Estul sălbatic“ din care făcea parte – Turcia, Bulgaria sau Iugoslavia ce tocmai începea să se destrame –, Comunitatea Economică Europeană se transforma în Uniunea Europeană de astăzi.

Cu trei ani înainte de „consensul“ din pădurea Snagovului, la Maastricht se puneau bazele structurii care astăzi este acuzată că a „colonizat“ România, iar unii dintre marii beneficiari ai acelor negocieri la care România nu a luat parte au fost britanicii.

Cârcotașii britanici mizează pe Trump

Mereu cârcotași, nemulțumiți de politicile ce nu aveau nimic de-a face cu thatcherismul urmat de Londra, critici duri ai politicilor financiare, ai monedei unice în facere și ai Politicii Agricole Comune (reformate în interes francez pentru ultima dată de premierul actual al României, Dacian Cioloș), britanicii au știut să-și tragă spuza pe turta lor printr-un drept stabilit prin Tratatul de la Maastricht în 1992, pe care acum îl detestă și din cauza căruia au și decis să iasă din UE – libera circulație. Negustorii britanici din piață (financiară) și de la guvernare se fac că uită ce au semnat și separă cât se poate de clar libertatea de circulație a cetățenilor europeni (deveniți între timp și instalatorul polonez, și faianțarul român) de libertatea de circulație a serviciilor (în special cele financiare – cea mai mare și profitabilă industrie britanică).

La 30 de ani de la introducerea tehnicii computerizate care a revoluționat bursa de la Londra, centrul de afaceri din capitala britanică (City-ul londonez, de departe cel mai important din Europa), este în egală măsură șantajistul și obiectul de șantaj creat de referendumul surprinzător din iunie 2016, prin care cetățenii au decis ieșirea Marii Britanii din UE. Iar aici noua administrație Donald Trump va avea un cuvânt greu de spus.

Acolo unde se neguțează munca „pălmașilor“ de pe continent

Miza este uriașă. Pe lângă veniturile de miliarde de euro (circa 30 de miliarde de euro provin doar de pe urma „pașapoartelor“ financiare pentru UE) pe care le generează activitatea City-ului londonez, vorbim despre pârghiile de influențare politică a piețelor, pe care le oferă concentrarea mare de furnizori de servicii financiare și grupuri de lobby. Este limpede că pentru orice finanțist inima Occidentului nu bate la Amsterdam sau Paris și nici măcar la Frankfurt, ci la Londra și pe Wall Street. Însă votul pentru părăsirea UE de către Marea Britanie amenință să rupă centrul financiar din Londra de cel din Frankfurt sau Paris și de „clăcașii“ care sunt marile întreprinderi și IMM-urile de pe continent, reducând astfel influența Marii Britanii.

Miza o reprezintă „pașapoartele“ financiare de care se bucură negustorii din Londra pe continent, de la Paris la București și Sofia. Ele sunt similare vizelor Schengen de care au scăpat cetățenii români, cu diferența că aduc Londrei mult mai multe miliarde decât cele transferate prin remitențe de simplii muncitori români și, pe de altă parte, că aceeași Londră dorește să le mențină în vigoare și după părăsirea Uniunii.

40.000 de finanțiști de top locuiesc acum la Londra

Defilare pe podiumul lui Donald Trump

Ei bine, celelalte mari economii care au semnat Tratatul de la Maastricht se opun și găsesc în Brexit oportunitatea de a-și trage spuza pe turta lor, așa cum au făcut-o britanicii în 1992. În acest moment, pentru birocrații și politicienii din Paris, Berlin, Haga sau Roma, lupta pentru a pune mâna pe hălci din City-ul londonez contează mult mai mult decât soarta Republicii Moldova, a Siriei sau a locurilor de muncă din România. Iar pentru asta, deși președintele lor Jean-Claude Juncker spunea că Donald Trump trebuie învățat ce este și cum funcționează UE, marile puteri ale vechiului continent se grăbesc să-și etaleze nurii în fața noului președinte ales al SUA.

Așa se face că exact în aceste zile ministrul de Finanțe al landului Hesse (acolo unde se află Frankfurtul) a plecat la New York pentru a discuta cu marile bănci americane despre cum Germania este gata oricând să ofere accesul pe piața UE pe care Londra nu îl poate garanta decât până în momentul pronunțării divorțului de UE, cel mai repede în 2019. Potrivit Bloomberg, la New York au intrat în vrie și lobby-iști din Franța și din paradisurile fiscale Luxemburg, Irlanda și Liechtenstein, pentru a susține cauza respectivelor state. „Este ca un concurs de frumusețe în care pășim pe podium“, spune Marc Coleman, director la Ibec Financial Services din Irlanda. Frankfurt se prezintă pe podiumul din New York cu stabilitatea și seriozitatea fiscală a Germaniei, pentru a nu mai vorbi că orașul este centrul monedei euro și reprezentantul celei mai puternice economii euro. Centrul financiar parizian apelează la metode mai latine și în cartierul La Defense se pot observa afișaje în limba engleză care îmbie firmele londoneze să se mute în Paris. „Odată ce se mută un investitor în Ile-de-France, îi vom facilita demersul prin simulări fiscale, ajutându-l să-și găsească sediu și resurse umane, să se conecteze la electricitate și ajutându-i pe angajați să găsească școli și grădinițe pentru copii“, spune directorul pentru dezvoltare economică al regiunii pariziene. Presa britanică apreciază însă că Europa continentală nu poate oferi, cu asemenea demersuri „pompieristice“ cu iz socialist, condiții pentru relocarea a circa 400.000 de finanțiști de vârf care locuiesc acum în Londra.

Fosta metropolă speră la ajutorul „coloniei“ SUA

Guvernul încropit de premierul britanic Theresa May după Brexit nu are un plan concret pentru ieșirea din UE, scrie presa britanică, după ce a intrat în posesia unor documente „scurse“ de la executiv. Guvernul britanic „nu are o strategie economică limpede“, iar „prioritatea guvernului rămâne supraviețuirea politică, nu economică“, arată documente citate de New Statesman. Înalta Curte de la Londra a decis că guvernul nu poate lua decizia ieșirii din UE în baza referendumului din iunie, fără consultarea Parlamentului. Un verdict similar al Curții Supreme este echivalent cu alegerile anticipate, la rândul lor, un nou referendum pentru Brexit în cursul anului viitor.

Încotro se îndreaptă ochii Marii Britanii în asemenea incertitudine? Nu către Europa, ci către Statele Unite. Alegerea lui Donald Trump, socotită o surpriză cel puțin la fel de mare ca și Brexitul din iunie 2016, este un balon de oxigen pentru guvernul conservator de la Londra, mai cu seamă dacă este lipsit de un răspuns în fața Europei ce vrea să pună mâna pe centrul financiar britanic.

Din punct de vedere economic, în campania electorală, Donald Trump a fost el însuși un om de afaceri, un adept al reducerii masive a taxelor pentru corporații și al dereglementării puternice a piețelor financiare, adică un lider care va continua politicile anterioare crizei financiare din Statele Unite. Bursa de la Londra și cea de pe Wall Street au reacționat pozitiv la alegerea sa. Financial Times scria că marii câștigători imediați ai alegerii lui Trump vor fi GlaxoSmithKline, BAE Systems și, mai în glumă, mai în serios, CRH, ca furnizor de ciment pentru mari infrastructuri anti-imigrație.

România, ca întotdeauna, între Est și Vest

La noua administrație Donald Trump, în negocierile dintre Londra, UE și Washington, se află cheia viitorului City-ului londonez. Președintele ales al SUA s-a declarat un izolaționist, însă acest lucru este contrazis de nominalizările preconizate pentru înaltele funcții din administrația sa. Un exemplu este Steven Mnuchin, fost bancher la Goldman Sachs și angajat al companiilor lui George Soros, nominalizat pentru funcția de secretar al Trezoreriei Statelor Unite. Nu are loc, din nou, România la masa bogaților occidentali, sau a întârziat din motive electorale?

În ziua alegerii lui Donald Trump, pentru minerii mexicani a fost „doliu“ financiar, peso s-a prăbușit. Însă câțiva directori financiari ai minelor de aur aparținând companiei Fresnillo s-au bucurat, pentru că acțiunile lor au săltat cu 11% la bursa de la Londra, spune Financial Times. Este de luat aminte pentru România, pentru că nu ne sunt străine nici afacerile cu aurul de la Roșia Montană, nici BAE Systems, nici CRH (irlandezii care au preluat fabricile de ciment Lafarge din Medgidia și Hoghiz). Și mai e de luat aminte pentru că, în această chestiune a complicatului Brexit, spre deosebire de anii consensului de la Snagov, în acești ani ai „consensului“ tehnocratic România are un vot în Consiliul Uniunii Europene care este mai puternic decât al Olandei, Belgiei sau Suediei, pe care îl poate folosi pentru securitatea și buzunarul cetățenilor. În timp ce noi numărăm cu amar voturile prezidențiale de la Chișinău, iar presa europeană face scenarii pentru continentul american, vorbește despre războiul informațional al Rusiei și numără morții din Levant, granițele economice ale UE și larghețea buzunarului contribuabilului european (român) se decid acum la Bruxelles, Londra și Washington.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Razvan Ciubotaru 1060 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.