Ghid de identificare a martorilor din Dosarul Microsoft

În sesizarea trimisă de DNA către Camera Deputaţilor, prin care solicită avizul necesar urmăririi penale a deputatului Valerian Vreme, ex-ministru al Comunicaţiilor, procurorii strecoară câteva declaraţii ale martorilor. Acestea declaraţii descriu mecanismele mitei la nivel înalt şi foarte înalt, iar unele dintre ele, publicate şi de Cotidianul, sunt devastatoare pentru câteva personaje-cheie şi pot genera un efect de domino.

Cercetarea acestor declaraţii şi punerea cap la cap a datelor cuprinse în ele pot ajuta la identificarea cu o mai mare sau mai mică uşurinţă a identităţii acestor martori. Demersul prezintă importanţă nu doar jurnalistică, întrucât, vorbind despre nume grele (de exemplu, foşti miniştri), se poate ajunge la concluzia că declaraţiile date deja publicităţii sunt doar un vârf al aisbergului şi că procurorii au la dispoziţie mărturii care ar putea să înfunde personaje încă şi mai importante decât cei nouă miniştri din Lotul Microsoft.

De departe, cea mai spectaculoasa declaraţie este cea a lui Eugen Bejinariu, care i-a turnat pe Mihai Tănăsescu şi Dan Nica, scrie Emilia Şercan pe blogul pesonal.

Eugen Bejinariu se referă la „predecesorul” lui în funcţie, Şerban Mihăilescu

Mai jos sunt extrase din declaraţia unui martor identificabil cu Eugen Bejinariu, fost secretar general al guvernului, care i-a urmat în funcţie lui Şerban Mihăilescu. De altfel, aşa cum a observat deja politicata.wordpress.com, atunci când martorul spune „predecesorul meu în funcţie, domnul Şerban Mihăilescu”, este clar că vorbim despre cel care i-a urmat în funcţie lui Mihăilescu, nimeni altul decât Eugen Bejinariu.

Declaraţia lui Bejinariu îi poate înfunda pe Şerban Mihăilescu (fost secretar general al Guvernului Năstase), miniştrii Mihai Tănăsescu (Finanţe) şi Dan Nica (Comunicaţii), Adriana Ţicău, Ion Moraru, Enache Jiru etc.

„În săptămâna următoare numirii mele în funcţie s-a prezentat la mine la birou domnul Nica şi m-a informat că anterior numirii mele fuseseră demarate procedurile de achiziţionare a unor licenţe Microsoft şi se luase hotărârea că respectivul contract să fie semnat la SGG. Probabil pentru a fi mai convingător la două trei zile a revenit la mine la birou împreună cu predecesorul meu în funcţie, domnul Şerban Mihăilescu care a confirmat cele anterior spuse de Nica.

Cred că domnul Şerban Mihăilescu mi-a spus că din partea SGG s-a ocupat domnul secretar de stat Ion Moraru, desemnat de mine prin dispoziţie verbală întrucât şi înainte de numirea mea se ocupase de această problemă împreună cu domnul Teodorescu şi alte persoane din cadrul SGG despre care nu avea cunoştinţă.

Domnul Ion Moraru a corespondat direct cu reprezentanţii celorlalte ministere implicate în aceste proceduri (din informaţiile pe care le deţin cu doamna Adriana Ţicău de la MCTI şi domnul Enache Jiru de la MFP) şi a participat la repetate întâlniri cu aceştia. Am aflat recent de la foştii subordonaţi dispuşi să depună mărturie în prezenta cauză despre faptul că mult anterior numirii mele la SGG domnul Moraru Ion participase repetat la întâlniri cu reprezentanţi ai companiei Fujitsu Siemens Computers România şi Microsoft, în sediul Guvernului. (…) În ultimii ani, în cursul unor discuţii informale că Mihai Tănăsescu şi Dan Nica ar fi primit sume de bani sub formă de comisioane aferente acestui contract. Corelând comportamentul lor din perioada premergătoare contractului cu insistenţa de a aduce acest subiect pe agenda şedinţelor de Guvern şi graba de a finaliza acest contract, precum şi cu informaţiile pe care le-am obţinut ulterior, pot să mă gândesc că persoanele mai sus menţionate au obţinut foloase în urma semnării contractului.”

Dragoş Şerban Stan, al doilea martor

O informaţie care poate duce la identificarea martorilor din dosar se află în următoarea mărturie: „Din contul Fujitsu Siemens Computers a fost plătită în contul firmei Profinet, suma de circa 20.000.000 USD. Din contul firmei Profinet, pe care erau împuterniciţi Stan Dragoş Şerban, Thomas Heinstchel şi Dinu Pescariu, au fost efectuate plăţi către Slytherin Marketing Ltd, iar de aici către următoarele firme/persoane….”

În acelaşi timp, unul din martori spune că a înfiinţat societatea Profinet Aktiengesselschaft (domiciliu fiscal în Liechtenstein). Asociaţi: martorul respectiv, Dinu Pescariu şi Thomas Heinschel”.

Coroborând cele două declaraţii, se poate deduce că persoana care face declaraţia este cel de-al treilea asociat: Dragoş Şerban Stan. Din declaraţia lui rezultă că Profinet urma să primească bani de la guvern, prin intermediul Fujitsu Siemens Computers, în cadrul unui contact de asistenţă tehnică şi consultanţă.

Dinu Pescariu, alt martor vorbăreţ

Un alt personaj-cheie, care a dat declaraţii în faţa procurorilor, este fostul tenismen Dinu Pescariu. El povesteşte cum s-a întâlnit la Zurich cu Dragoş Stan, Claudiu Floircă şi Thomas Heinschel şi cum a înfiinţat o firmă offshore „în contul căreia Fujitsu Siemens Computers să transfere (…) prin intermediari, sume de bani pe care eu la indicaţia celor doi să le plătesc altor persoane fizice sau juridice”.

„La circa o lună de la deplasarea la Zurich, am fost contactat de Claudiu Florică care mi-a solicitat să vorbesc la bancă, să-i trimit lui Florin Pletea suma de 70.000 dolari. (…) Ulterior m-am deplasat împreună cu Mircea Săndulescu la Zurich şi am retras din cont o sumă de 50.000 dolari pe care i-am dat-o lui Mircea Săndulescu. Deplasarea la Zurich împreună cu Mircea Săndulescu am efectuat-o tot la solicitarea lui Claudiu Florică.”

De altfel, în documentele DNA se arată cum au fost împărţite o parte din sume.

Avocatul Doru Boştină vorbeşte despre şpăgi uriaşe

Declaraţia altui martor este suficient de străvezie: se referă la acţiuni în care e implicată societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii”, respectiv la un contract între aceasta şi Bell Communications Ltd. Subiectul contractului: Bell Communications „urma să ne plătească în tranşe un onorariu de succes de 1.800.000 dolari”.

„Am înţeles (…) că prin Bell Communications Ltd (…) se făceau plăţi către oficialii români. (…) A mai menţionat faptul că dorea ca acest onorariu de succes pe care noi urma să-l încasăm să fie împărţit între societatea noastră şi el personal, nemenţionând o proporţie anume, ci menţionând cuvântul „frăţeşte”, eu înţelegând prin aceasta „50% – 50%”.

„(Ministrul) Gabriel Sandu mi-a comunicat faptul că dânsul poate rezolva atât problema bugetului pentru licenţe, urmând să promoveze un proiect de HG, cât şi problema neconcordanţelor între numărul licenţelor din inventarele făcute şi numărul prevăzut în HG. Neconcordanţa consta în faptul că în anexa la HG era prevăzut un număr de licenţe şi în inventarele privind aceste licenţe, făcute de fiecare minister era un număr mai mic de licenţe. (…)

Domnul ministru mi-a comunicat la această întâlnire că el poate rezolva aceste probleme cu condiţia să fie plătit şi el, aşa cum ne plăteşte pe noi avocaţii firma Bell Communications Ltd, respectiv cu suma de 1.800.000 USD. Nu ştiu de unde avea cunoştinţă despre faptul că societatea civilă de avocaţi „Boştină şi Asociaţii” urmă să fie plătită cu suma respectivă. Practic, a pretins suma de 1.800.000 USD pentru a promova HG şi a ignora neconcordanţele din procesele verbale, solicitându-mi să transmit pretenţiile sale reprezentanţilor Fujitsu Siemens România.

În foarte scurt timp, nu-mi mai amintesc cu exactitate, am transmis solicitarea domnului Gabriel Sandu către Dragoş Nicolaescu, care a luat la cunoştinţă şi ulterior, în cadrul altei discuţii, mi-a spus faptul că a stabilit direct cu domnul ministru Sandu Gabriel un mecanism prin care să-i fie transferaţi direct banii solicitaţi. Nu mi-a precizat valoarea transferului, ci doar faptul că s-a efectuat plata într-o companie off-shore deţinută chiar de domnul Gabriel Sandu, fără să-mi dea vreun detaliu în acest sens”

„Creierul” Claudiu Florică, martor-cheie

Claudiu Florică, fostul director general al Fujitsu Siemens, este considerat creierul afacerilor Sistemul Educaţional Informatizat şi al licenţelor Microsoft. „Claudiu Florică este cel care a gândit în detaliu cele două operaţiuni prin care statul a fost prejudiciat cu sute de milioane de dolari”, scrie Emilia Şercan pe blogul propriu. Într-adevăr, încrucişarea declaraţiilor date de martori conduce la această concluzie.

„Având o relaţie bună la Ministerul Educaţiei, Claudiu Florică a demarat discuţiile în anul 2001, pentru un proiect major de informatizare în şcoli, Sistem Educaţional Informatizat, adică SEI….. Claudiu Florică a decis să invite în acest proiect pe ceilalţi producători internaţionali majori de PC-uri (HP şi IBM) pentru a evita contestaţiile şi pentru a-şi uni activităţile de lobby. Aveau nevoie de un integrator, specializat în dezvoltare software, aşa că au apelat la Siveco, firmă cu experienţă în derularea contractelor guvernamentale.”

Ca să poată fi derulată afacerea, era nevoie de intervenţia premierului Adrian Năstase, care s-a produs „cu ajutorul a două dintre persoanele care erau cunoscute că intermediau şpăgile în numele primului-ministru la acea vreme: Alexandru Bittner şi Remus Truică”, arată Emilia Şercan.

„Contractul a fost atribuit prin negociere cu sursă unică, fără nici o justificare, această decizie fiind luată de guvern la presiunea premierului Adrian Năstase în urma discuţiilor lui Claudiu Florică cu Alexandru Bittner şi Remus Truică privind cuantumul şi modul de plată a mitei către persoanele politice implicate.”

De altfel, contractual l-a urmărit pe Claudiu Florică oriunde acesta s-a aflat, fiind iniţiat în perioada 2000-2002, pe când Florică lucra pentru Compaq. Ulterior, când Claudiu Florică a trecut la conducerea Fujitsu Siemens Computers, această firmă a luat locul Compaq în afacere.

Dar „creierul” afacerii, Claudiu Florică, a dat el însuşi declaraţii importante în Dosarul Microsoft, care au uşurat mult treaba procurorilor aflaţi pe urmele ministrului Gabriel Sandu, ori a primarului din Piatra neamţ, Gheorghe Ştefan.

„În mod direct am fost implicat şi în procedura de achiziţii publice de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a licenţelor Microsoft destinate utilizării în administraţia publică în anul 2009. (…)

Am luat legătura din nou cu Dinu Pescariu pe care l-am rugat să caute relaţii în mediul guvernamental, cunoscând posibilităţile sale în acest sens. După un timp, în cursul lunii ianuarie 2009, Dinu Pecariu mi-a făcut cunoştinţă cu Dorin Cocoş, care m-a primit în biroul său din Euro Hotel, situat lângă Arcul de Triumf. Aici mai erau de faţă Gabriel Sandu, Ministrul Comunicaţiilor şi Gheorghe Ştefan, vicepreşedintele PDL. În cursul discuţiilor i-am informat despre intenţia mea de a participa la procedura de achiziţie a licenţelor Microsoft destinate administraţiei publice iar cei trei s-au arătat dispuşi să se implice în această procedură în schimbul unor sume de bani. Chiar au fost interesaţi de marja de profit şi de procentul pe care urma să îl ofer.

Cu cei trei am avut mai multe întâlniri şi atunci când am cunoscut cifra aproximativă a marjei de profit (în mai 2009) am stabilit sumele pe care puteam să le ofer pentru influenţa pe care Cocoş şi Gheorghe Ştefan urmau să o exercite asupra funcţionarilor publici. În ceea ce-l priveşte pe Gabriel Sandu procedura depindea şi de el, astfel încât suma pe care a solicitat-o era cu titlu de mită. Am convenit – de fapt Dorin Cocoş a făcut repartizarea sumelor (ca suma de 2.300.000 euro să ajungă la Gabriel Sandu prin intermediul ESSIM Partners din Cipru, controlată de prietenul acestuia, un anume Dan), suma de 4.000.000 la Gheorghe Ştefan (prin intermediul societăţii DD Land Oil din Cipru) iar diferenţa de circa 9.000.000 euro să fie transferată către Dinu Pescariu. Din această sumă urma ca Dinu Pescariu să-i dea lui Dorin Cocoş suma convenită între ei”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.