Gonflarea lui Cioloş

Intrăm în faza de prostire naţională! Platforma Cioloş este uluitoare. Ne arată că împăratul e gol. Zeci de alţi ţărani din Giurtelecu Hododului sau de prin alte sate din Sălaj, cărora nevestele nu le cântă arii pe la urechi, cu un creion şi un pahar de palincă ar scoate un document şi mai interesant. Dacian Cioloş, de care se leagă speranţele liberalilor, dar şi ale multor români care, după dezamăgirea numită Iohannis, încă mai aşteaptă un lider de dai Doamne, îşi dă arama pe faţă. Bunul-simţ, discreţia, modestia, trăsături cuceritoare după becalizarea comportamentului politic din România, l-au ridicat în sondaje. Intervenţiile sale publice, şi ele simple, la obiect, dar extrem de sărace în idei, nu ne-au lămurit. Platforma lui Cioloş ne arată abia acum cam ce anvergură intelectuală, politică, de manager şi de comportament european are premierul nostru. O parte dintre noi privesc această ofertă patetică şi fără o idee directoare cu admiraţie, fără să realizeze că au de-a face cu o producţie mediocră, care nu depăşeşte nivelul unei compuneri şcolare modeste, ceva cam pentru un extemporal între un 5 şi un 6. Ba unii, mai ales dintre liberali, îşi contorsionează mintea până ajung să creadă că se află în faţa unui document salvator pentru ţară. Comică şi în acelaşi timp disperată situaţie pentru ei. Şi cu atât mai nenorocită şi pentru noi.

Marele document-platformă-program şi situaţia disperată a liberalilor, cei care au îndemnat şi au presat la naşterea acestei poezii patriotice în stilul poeţilor ţărani (a la tata lui Vasile Dâncu!), au dus la această apariţie eroicomică. Textul lui Cioloş e bun şi de opera genialului Budai-Deleanu. Dar nu mai mult. Responsabili de aiureala politică sunt liberalii şi Klaus Iohannis. Săraci şi ei în idei, ei au cerut ”docomentul” care să justifice susţinerea lor pentru Cioloş.

Observaţi încă un lucru. Ideile şi limbajul preşedintelui se pupă perfect cu ale premierului. Sunt la fel de simpluţe, de scurte, de băbeşti. ”Stop şi de la capăt” se potriveşte perfect cu acest dezangajant şi fluturat refren al lui ”susţin” şi iar ”susţin”.

Lupta cu PSD-ul pe toate planurile este o deplină ilustrare a sloganului săsesc ”punct şi de la capăt”. Să scăpăm de ei şi să punem punct ca să ne degustăm şi noi şi ai noştri.

În mod obişnuit ar trebui să stau cuminte şi să privesc liniştit la acest spectacol politic. Treaba lor că se fac de râs. S-au pus în funcţiune toate maşinăriile şi şmecheriile posibile pentru menţinerea lui Dacian Cioloş în fruntea guvernului. Şi ce dacă, aş putea zice? Nu este bătălia mea! Indiferent cine ajunge în fruntea guvernului, pentru mine este tot un drac. Viaţa de jurnalist rămâne aceeaşi ca pe vremea lui Năstase şi a lui Ponta. Va trebui să-mi fac meseria şi să mai înfrunt încă un adversar sau un politician care nu mă suportă. Indiferent cine câştigă din această dispută mai mult intestină decât politică, eu tot acolo rămân. Eventual, mai pierd doi-trei prieteni şi mă aleg cu cel puţin un inamic. Aproape întotdeauna mi-a fost indiferent cine a câştigat. Poate cu excepţia unui succes la prezidenţiale al lui Victor Ponta. Şi acum cred că o victorie a lui Ponta ar fi însemnat aceeaşi nenorocire ca şi una a lui Adrian Năstase. Adică un dezastru pentru presă. Ceea ce s-a întâmplat oricum şi cu victoria nebună a adversarilor lor. De puterea lui Adrian Năstase şi a lui Victor Ponta m-am temut însă cu adevărat. Ultimul, adică Victor Ponta, n-a înţeles nimic din rolul presei şi din libertatea de exprimare. S-a purtat doar ca un aventurier agresiv şi ţâfnos, care nu şi-a terminat şcolile şi care poate găsi justificare pentru orice aberaţie. Avea locurile lui (negociate şi îndatorate) unde putea merge şi dimineaţa la 5 ca să-şi toarne ideile şchioape încât ceilalţi puteam crăpa în umbră. Atât. Mă şi enervez când unii cititori atunci când critic PNL-ul mă acuză de înţelegeri cu Victor Ponta. Şi când pun lupa pe plasa de interese a PSD-ului mă trezesc acuzat că m-am vândut liberalilor!

Din fericire, şi la această platformă a lui Dacian Cioloş sunt obligat să măsor şi să tai. Şi să râd. Documentul acesta şi discursurile libere ale lui Klaus Iohannis ne arată ce personaje conduc România. Îngroziţi-vă că le susţineţi şi unor chiar vă plac. Vreţi să-l duceţi pe Dacian Cioloş la Cotroceni? Puteţi să-l faceţi preşedinte! Să fiţi sănătoşi! Dacă găsiţi o cale legală şi aveţi parte de sprijin popular, faceţi-o! Nu am ce face! Dar meseria mea mă obligă să vă atrag atenţia că munciţi de zor la nişte enormităţi, că împingeţi ţara cu toate mijloacele spre o zonă periculoasă, a incompetenţei, a lălăielii, a abordărilor bezmetice. Şi din când în când ticăloase!

Iar românii, electoratul, dacă aleg să se facă de râs sau să îşi rupă gâtul într-o prăpastie, este dreptul lor. Dar nu pot decide asta şi pentru urmaşii lor.

Asist, comentez şi sufăr, disperat că nu pot să iubesc nici un politician din nici o tabără şi trebuie să mă trezesc dimineaţa în faţa mormanului de prostii, şmecherii şi produse politice expirate.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.