Mulţi mai dau coate să ajungă în primele rânduri ale viitoarei puteri. Unii se visează la Cotroceni, în suita lui Klaus Iohannis, alţii să ocupe un loc în guvernul ce va să vină. Cu toţii simt un vânt de schimbare şi nu vor să fie prinşi pe picior greşit sau să piardă trenul pe care îl aud venind. Adevărul este că, după cum stau lucrurile, altă încercare de a relansa viaţa politică din ţara noastră se impune. Nu întâmplător, Klaus Iohannis, fără o filosofie bine conturată, spunea ”punct şi de la capăt”. Din păcate, soluţia pomenită de el în emoţia primelor declaraţii (PNL îşi propune să obţină toată puterea) sună mai degrabă ca o dulceaţă cu apă rece servită celor care l-au sprijinit în campania electorală, un soi de promisiune consolatoare făcută celor care se şi gândesc la recompense pentru eforturile lor din octombrie şi noiembrie.
După părerea mea, Klaus Iohannis are suficientă luciditate pentru a înţelege că nu prea are cu cine să preia guvernarea! Ar face şi o greşeală enormă. Ar prelua pe contul său toate prostiile şi cheltuielile guvernării Ponta şi ar invita electoratul să-l depuncteze la prima ocazie. În acelaşi timp, Klaus Iohannis trebuie să mai înţeleagă două lucruri. Că nu ACL şi nici PNL-ul n-au câştigat alegerile prezidenţiale, ci el însuşi. Iar el a ajuns la această victorie spectaculoasă prin meritele sale şi prin discursul său cuminte, mai ales (al doilea lucru esenţial) prin dorinţa nebună a generaţiei tinere, din ţară şi din străinătate, revoltată şi hotărâtă să stopeze vechiul şi perversul mod de a face politică. Nu cred că aceste două adevăruri simple pot suporta prea multe nuanţări, precizări sau explicaţii. Românii dinamici din toată lumea, sătui de sforăreli şi corupţie, au vrut să strice patefonul şi să spargă placa minciunilor bombastice cântată de guvernul Ponta şi de cele care l-au precedat. Dacă aşa stau lucrurile, atunci Klaus Iohannis ar trebui să-şi înghită, măcar pentru o bună perioadă, propoziţia cu PNL care ”vrea toată puterea”. În acest moment, PDL este în situaţia unui PSD la fel de găunos, dar în care n-au izbucnit încă tensiunile şi ruperile de oase. Ce să facă noul preşedinte al României cu poamele din PNL şi PDL? Să le reconsidere? Să le bage la maşina de spălat? N-au trecut nici prin Nufărul DNA! PDL-ul este cum a căzut de la guvernarea Boc, cu o mică spărtură numită PMP şi Elena Udrea. În rest, acelaşi. Aceiaşi baroni, aceiaşi profitori, aceiaşi vămuitori de buget, cu Videanu, Liviu Negoiţă, Ioan Oltean, Anca Boagiu, Sulfina Barbu, Popoviciu, Preda-Buzău, Falcă ş.a.m.d. Nici părul nu şi l-au schimbat, necum năravul. Între aceştia şi echipa lui Victor Ponta nu este nici o diferenţă. Cine nu îi confundă pe Falcă şi Scripcaru cu Mazăre, cu Olguţa Vasilescu şi Gheorghe Nichita mare prostie face! Sau face pe deşteptul şi nu s-a săturat de păcălita reformă a clasei politice româneşti. În plus, mai este şi problema omogenităţii PNL. Partidul Naţional Liberal, aşa născut pe fugă din două grupări cam de aceeaşi factură, încă nu funcţionează ca o maşinărie. N-are doar probleme de oameni şi de rivalitate, ci şi de funcţionalitate. Ele sunt de aşteptat să răbufnească destul de repede, încă din primele porţionări ale puterii.
Un Klaus Iohannis sprijinind transferul de putere spre un PNL neconsolidat înseamnă o vulnerabilitate în plus. Şi o risipire inutilă de credibilitate. Un Klaus Iohannis încăput pe mâna partidului Humanitas-Revista 22 este o victimă sigură şi un neamţ sufocat de utopie şi ciuguleli.
Aproape la fel stă situaţia şi în cazul PSD. Merită guvernul Victor Ponta lăsat să-şi facă numărul până la capăt şi să încaseze toate prostiile pe care le-a făcut? Într-un fel, da. Victor Ponta ar merita lăsat, măcar o vreme, să se descurce, să arate cine este, ce poate şi care este diferenţa dintre promisiunea electorală şi guvernarea eficientă. Dar nu prea mult. A lăsa România pe seama unei guvernări PSD cu Victor Ponta în frunte înseamnă a lăsa ţara pe mâna unui PSD al improvizaţiilor nebune. Ce altceva a fost despărţirea Finanţelor de Buget, a Energiei de Economie, a Marilor Proiecte de Transporturi? Jocurile acestea politice puştesc-cretine nu s-au terminat încă şi cu un Victor Ponta la cârmă pot continua ca o poveste cu Cocoşu Roşu. Războiul din PSD, probabil lung şi greu, încă departe de o modernizare a partidului, nu lasă loc unei guvernări în stil european.
Ce poate face Klaus Iohannis într-o asemenea situaţie? În mod normal, el ar trebui să relectureze promisiunile sale şi votul primit în 16 noiembrie. N-a spus el că vrea alt fel de a face politică? Dar alt fel de a face politică înseamnă alţi oameni. Nu circari, nu fomişti, ci tineri dedicaţi comunităţilor şi României. Adică alţi politicieni. Şi dacă ei nu s-au arătat încă, măcar alţi guvernanţi. Ei pot aduce un alt mod de a guverna ţara decât cel în care au excelat poamele noastre proverbiale, multe pomenite mai sus.
Nu mai rămâne decât guvernul de tehnicieni susţinuţi de o largă majoritate. Cel puţin până când PSD-ul se scutură şi până PNL-ul se sudează şi este capabil să propună altă echipă decât cea a lui Videanu-Duţă-Blejnar-Negoiţă etc.
Cu alte cuvinte, a venit vremea ca partidele şi preşedintele Klaus Iohannis să se gândească serios la alt mod de a face politică! Şi fără Traian Băsescu!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.