Luni, Curtea de Apel Bucureşti judecă un nou termen în dosarul supranumit ICA. Patronul Antenei 3 se apropie de finalul unei abile curse cu nenumărate obstacole, şiretlicuri, amânări, contestări şi reluări. Este destul de greu de ”profeţit” ce se va întâmpla la acest termen, deşi o mare parte a populaţiei crede că ştie deja sentinţa. În ţara noastră, profeţirea politicii a luat dimensiunile unui sport naţional favorit. De regulă, toată lumea ştie ce este de făcut şi ce se va întâmpla în viitor, un soi de proiecţie a imaginaţiei celui în cauză. Ba chiar a dorinţelor sale. Fiecare se socoate îndreptăţit să cugete şi să difuzeze acest soi de părerism pătimaş.
De bună seamă că pe băncuţa de la poartă, pe terasa din cartier, la şahul din Cişmigiu sau în autobuzele de navetă, această exhibare face deliciul tuturor. La televiziuni şi radiouri însă, sportul acesta se numeşte preţios talk show. Sau dezbatere. În România, nu este nici o diferenţă. Chiar şi interviurile intră de-a valma în oala uniformizatoare a acestui produs anti-jurnalistic. Privind flecăreala de la tv, nu-i greu să ghiceşti patimile, lecturile şi chiar interesele celui care prestează. De mulţi ani nu mai funcţionează nici o regulă şi nici un cod deontologic. Cine e mai tare în clonţ, cine acuză mai vârtos, cine lansează cele mai fâsâite torpile, cine ajunge la cele mai năstruşnice concluzii, acela face rating, acela dă tonul, acela deschide ochii politicienilor spre subiectele care nu valorează decât un stropit de muscă în plină vară. Creşte vertiginos un soi de actorie ratată în versiunea jurnalistului mediocru, dar cu aspiraţii de mărire similare cu ale curcanului înfoiat.
Nu despre decăderea dezbaterii şi a dialogului în emisiunile de televiziune vreau să vorbesc acum, ci despre parţialitatea acestora. De ani buni, Antena 3 duce o campanie împotriva lui Traian Băsescu. Clar, ţintit, pătimaş. De cele mai multe ori, extrem de corect. Câtă vreme demersurile Antenei 3 ţineau loc şi de investigaţii, şi de Opoziţie, şi de prezentarea spiritului celor nemulţumiţi, lucrurile au mers. Antena 3 a făcut audienţă, şcoală, bani, a luat şi premii şi chiar a jucat un rol important. Pe măsură însă ce dosarul lui Dan Voiculescu s-a rostogolit prin instanţe, Antena 3 a mărit vizibil cantitatea de oftică, de spirit critic, atingând adesea cote de isterie vecine cu paroxismul orb al nefericitului neputincios. Cu cât a câştigat Antena 3 un procent mai mare din publicul pierdut de OTV, cu atât demersurile sale au devenit mai puţin jurnalistice şi mai lipsite de substanţă. Cu cât procentele de rating au crescut până la nivelul unui post generalist, cu atât postul de ştiri al familiei Voiculescu a devenit mai gol de informaţii şi mai greu digerabil, mai lipsit se valoare jurnalistică şi mai departe de elitele româneşti. În aceste zile, Antena 3 a ajuns să însemne doar vedetele sale plus Ciuvică, Abraham, Costin Georgescu, plus Mircea Diaconu pe post de exemplu viu al abuzurilor ANI.
Dar nici asta nu este sfârşitul pământului. Ţine de economie şi de o perspectivă jurnalistică în care spiritul monocord (gen orchestră şi uneori taraf) este mai important decât diversitatea punctelor de vedere. Cel mai neplăcut lucru vine de la poziţia partizană a postului şi a vedetelor sale în dosarul Voiculescu. De o săptămână şi ceva, Antena 3, de dimineaţa până seara, joacă rolul de apărător al patronului spiritual al Antenelor.
Argumentele lui Dan Voiculescu în dosarul ICA, istoricul privatizării, nenumărate puncte de vedere, toate având ca miez nevinovăţia lui Dan Voiculescu, toate, de dimineaţa până seara, se leagă într-un demers partizan pe seama unui proces pe cale de a fi judecat. Mai zilele trecute, de dimineaţa până seara, nu se mai schimbau decât moderatorii. Subiectul şi argumentele rămâneau aceleaşi, adunându-se toate într-o presiune pe seama justiţiei. Întrebarea mea este una simplă. Mai este apărarea patronului (chiar dacă pe acte grupul aparţine fiicelor, fiind clar şi pentru pisici că la comanda grupului se află ”profesorul Voiculescu”) o cauză jurnalistică? Adică etică şi profesională. Se vede de departe că ”profesorul Voiculescu” trasează linia Antenei 3, inclusiv abordarea jurnalistică a cazului aflat pe rolul instanţelor de judecată.
Acest tip de folosire excesivă a unui canal important de televiziune în apărarea patronului ne duce la un subiect care ţine de esenţa demersului jurnalistic şi de independenţa obligatorie a acestei profesii. Poate o televiziune desfăşura o asemenea campanie de presă în apărarea proprietarului? Mai este aceasta credibilă, onestă şi echidistantă? Sau jurnalistica se poate reduce la un demers în favoarea stăpânului sau a celui care plăteşte?
Dincolo de implicarea Antenei 3 în apărarea patronului sau a familiei acestuia, situaţia ne obligă la o dezbatere de fond. Prin această dezbatere publică ar putea trece o cale de salvare a tuturor mijloacelor de comunicare în masă, ajunse în situaţia de a lucra mai mult la comandă.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.