„Destinul meu se contopeşte cu cel al Teatrului Nottara, pe care l-am slujit cu evlavie şi fidelitate timp de 50 de ani. Lecţia demnităţii şi a umilinţei faţă de meserie am învăţat-o de la marii profesori ai şcolii noastre de teatru.”
Este mărturisirea de credinţă a îndrăgitei actriţe, într-un moment aniversar, în care îşi rememorează şi cariera de peste o jumătate de secol în teatru. Pe 9 aprilie, actriţa Anda Caropol împlineşte 76 de ani de viaţă.
Colegii şi prietenii de la Teatrul Nottara îi urează „La mulţi ani”, cu sănătate şi cât mai multe roluri memorabile, care să-i pună în valoare talentul şi sensibilitatea!
Anca Bejenaru şi Anda Caropol, în Hangiţa
La 55 de ani de la debutul său la Teatrul Naţional Lucian Blaga, din Cluj-Napoca, în Poveste din Irkutsk de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, şi după 50 de ani de prezenţă neîntreruptă pe scena Teatrului Nottara, ea continuă să joace, cu aceeaşi dăruire, în spectacolele Teatrului de pe Magheru, care a consacrat-o şi unde a cunoscut împlinirea profesională.
În stagiunea actuală, Anda Caropol joacă în două dintre cele mai longevive comedii ale Teatrului Nottara: Titanic vals de Tudor Muşatescu, regia: Dinu Cernescu (2002) şi Hangiţa de Carlo Goldoni, regia: Tino Geirun (2005).
Iată gândurile Andei Caropol la acest ceas aniversar:
Şansa mea
”Destinul meu se contopeşte cu cel al Teatrului Nottara, pe care l-am slujit cu evlavie şi fidelitate timp de 50 de ani. Lecţia demnităţii şi a umilinţei faţă de meserie am învăţat-o de la marii profesori ai şcolii noastre de teatru. Am terminat Institutul de Teatru în 1960, la clasa prof. A.P. Marţian, un minunat şi rar profesor. Am avut şi o pleiadă de asistenţi, care mai de care: Ion Cojar, Mihai Berechet, Cornel Todea, Horea Popescu.
Luminiţa Erga şi Anda Caropol în Titanic Vals
Am tot ce n-ar trebui să aibă un actor, dacă vrea să reuşească: sunt timidă, tăcută şi de o modestie exagerată. În schimb sunt: muncitoare, perseverentă, disciplinată. Nu mi-am propus să reuşesc. Muncesc cu pasiune, cu dăruire, fără să mă gândesc că mă aşteaptă undeva o recompensă. N-am luptat pentru vreun rol, nu m-am zbătut pentru obţinerea lui. Rolurile au venit ele la mine, nu le-am cerşit niciodată. Dar m-a ajutat şi şansa. Dacă n-ar fi fost şansa, n-aş fi putut să spun acum că am jucat Ofelia, în regia lui Dinu Cernescu. Era un rol la care visau multe actriţe, dar el m-a ales pe mine. A fost şansa mea.
Nu mi se pare un lucru întristător că împlinesc 76 de ani, o vârstă la care îi mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns şi tot pe El Îl rog să mă vindece de toate bolile de pe lume, mai puţin de această boală incurabilă care e Teatrul.
Peter Brook spunea undeva: „Frumuseţea ridurilor contează mai mult decât liftingul, căci adevărul e mult mai valoros decât falsul.”
Anda Caropol, în Poveste din Irkutsk, regia Cornel Todea, 1960
Mă bucur că îmi sărbătoresc ziua prin muncă. Pe 9 aprilie joc Titanic Vals, care şi el se apropie de o vârstă onorabilă.
Nu vreau să închei fără a ţine o clipă de reculegere pentru toţi prietenii mei dragi, actori şi regizori minunaţi, care nu mai sunt printre noi, de care mi-e tare dor şi de la care parcă mai aştept un telefon, să-mi spună: „La mulţi ani!”.
Pentru viitor, îmi doresc să repet o piesă, un rol nou… Şansa mea, ce faci?”
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.