Poetul Paul Celan, personaj de operă

Glisări de planuri în timp şi în spaţiu, guvernate de capriciile memoriei, Paul Celan copil, adolescent şi matur în pragul sinuciderii, o lume răvăşită de vicisitudinile istoriei şi condusă de drama interioară a personajului. „Teatrul musical în şapte schiţe”, cum îşi intitulează compozitorul german Peter Ruzicka opera „Celan”, a avut aseară premiera la Opera Naţională din Bucureşti. Compoziţia nu este necunoscută melomanilor din România, varianta în concert fiind prezentată, chiar sub bagheta autorului, la Festivalul Internaţional „George Enescu” de anul trecut.

Premiera absolută a piesei a avut loc în 2001 la Dresda, fiind apoi prezentată şi la Mainz, Darmstadt, Köln, iar în 2008 la Bremen, ultimul spectacol fiind pus în scenă tot de Vera Nemoriva, care a montat şi la Bucureşti.

Omagiu al poetului de origine română Paul Celan, pe care compozitorul l-a cunocut în anii ’70 la Paris, cu puţin timp înaintea sinuciderii poetului, creaţia lui Ruzicka este, în acelaşi timp, declarat, o reflecţie asupra zbuciumatei istorii a secolului trecut: „Am vrut să fac din această operă mai mult decât biografia unui poet genial, pentru că nu există nici măcar un rând în poezia lui care să nu fie o aluzie la rănile secolului al XX-lea. Citindu-l, am învăţat mai multe despre acest secol decât din cărţile de istorie”, mărturiseşte compozitorul.

Scenă din spectacol, Celan copil

Scenariul scris de Peter Mussbach începe cu Parisul anilor ’70, în care Paul Celan a trăit spre sfârşitul vieţii. Matur, poetul se mişcă între lumea reală şi amintirile obsedante ale perioadei de dinaintea şi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, populate când de publicul care-i asculta entuziasmat versurile şi-l asalta pentru autografe la Bucureşti sau la Viena, când de agresivitatea pro-naziştilor, culminând cu deportarea evreilor. Apar acum şi personajele care-i vor marca existenţa, cum ar fi Hilda, iubita nemţoaică, Chelnerul, întruchipând forţele răului, Christine, soţia lui, care va încerca fără succes să alunge stafiile trecutului şi ale bolii.

Urmărind încă firul istoriei, artistul pare să se regăsească după terminarea conflagraţiei mondiale, rămânând însă marcat de experienţele trăite în lagăr, culpabilizându-se pentru moartea părinţilor, retrăgându-se în „turnul de fildeş” al creaţiei, luptând cu amintirea tuturor ororilor trecutului.

Ionuţ Pascu, în centru, Celan la 30 de ani

Opera lui Peter Ruzicka funcţionează pe o structură musical-narativă, cu asocieri de imagini. Regizoarea Vera Nemirova foloseşte întregul arsenal scenic şi imagistic (proiecţie de film) al spectacolului contemporan, împrumutând chiar din teatru coborârea cântăreţilor în sală, către final. „O nouă montare a unei opere este o a doua şansă pentru un regizor”, declara ea, explicând că în regizarea unei opere contează şi soliştii vocali „care au propria dinamică şi propria energie, propria creativitate”, şi amenajarea interioară a teatrului în care este pus în scenă. „Am dorit să creăm un arc peste timp, personal şi simbolic, între viaţa lui Celan şi tema care l-a preocupat în opera sa, Holocaustul, care ne aduce în contemporaneitate. Este motivul pentru care am dorit să aducem muzica în mijlocul publicului”, declara Vera Nemirova.

Muzica lui Ruzicka foloseşte întreg inventarul de instrumente şi cere soliştilor o adaptare la cerinţele repertoriului secolului al XXI-lea, în care talentul scenic este obligatoriu, iar pasajelor cântate li se adaugă cele vorbite sau declamate. Dirijorul Vlad Conta, care a lucrat şi la pregătirea variantei în concert de la Festivalul Enescu, mărturisea că a trecut printr-o experienţă extraordinară. Amplasarea instrumentelor iese şi ea din maniera tradiţională, patru grupuri de percuţie fiind dispuse în afara fosei, pe lateralele sălii, ceea ce complică munca dirijorului, dar şi a orchestrei. Un moment special este „schiţa” a patra, în care personajul principal este corul. Sub îndrumarea maestrului Stelian Olariu, acesta reuşeşte o perfomanţă, în tulburătoarea invocare a Ierusalimului, înaintea asasinării în masă. Este unul dintre momentele-forte ale spectacolului, de mare intensitate dramatică.

Evident, compoziţia lui Peter Ruzicka este departe de bel canto-ul cu care este obişnuit publicul tradiţional de operă. Muzica expresionistă, în care alternanţele de duritate şi lirism se traduc prin motive repetitive ale percuţiei şi prin izbucniri agresive ale orchestrei, într-un nivel dinamic solicitant de multe ori, cu repetiţii şi reminiscenţe de fragmente lirice, obligă şi soliştii, şi ascultătorii la un alt tip de abordare a genului. Melodia alternează cu sunete extramuzicale, menite să accentueze dramatismul unor fragmente. „Pentru noi, cântăreţii, se destăinuia Ionuţ Pascu (Celan la 30 de ani), este o manieră deosebită. E ca la tragediile greceşti, în care declamaţia era foarte bine condusă şi foarte clară. Atunci când muzica şi o anumită combinaţie a sunetelor dăruieşte un epos, se poate atinge un nivel mai înalt de înţelegere şi de percepere”, iar publicul trebuie să accepte că „disonanţele sunt tot o formă de expresie, chiar foarte puternică”.

S-ar cuveni câteva cuvinte despre scenografia semnată de Stefan Heyne, care transformă scena, indiferent că este vorba despre o cafenea sau despre o bibliotecă în sală de clasă, cu mese şi scaune cu desen minimalist, a căror mişcare la vedere (în ritm alert, după o logică ce scapă privitorului de cele mai multe ori), şi tendinţă de multifuncţionalitate se alătură, nu întotdeauna fericit, ritmului solicitant al muzicii. Să amintim şi simbolismul mult prea evident uneori, ca în cazul cortinei metalice care îl separă de protagonist de lume.

Ştefan Ignat, Celan la 50 de ani

„Celan” este prima operă compusă de Peter Ruzicka, care a mărturisit că a fost obsedat de personalitatea poetului. Compoziţia a fost montată la Bucureşti, după afirmaţia directorului Operei, Cătălin Ionescu Arbore, pentru că „forţează deschiderea uşii către repertoriul modern, oferă posibilitatea celorlalţi compozitori, care nu mai sunt în viaţă, dar au deja «coroniţă cu premiu» să apară pe scena operei, fără să mai aibă loc disputa privind lucrările moderne şi bel canto-ul. E o necesitate izvorâtă în primul rând din calitatea şi din categoria teatrului nostru, care e obligat la un repertoriu foarte vast şi foarte convingător”.

Desigur, un alt argument a fost personajul central al lucrării, poetul Paul Celan, care ar fi putut oferi motive afective, extramuzicale, în receptarea spectacolului, cum, de altfel, ne-a şi mărturisit o spectatoare, Ioana Crăciun, la ieşirea din sală: „Montarea mi s-a părut excepţională, ţinând cont de faptul că este o operă foarte dificilă şi neobişnuită pentru publicul român. Dar şi montarea şi muzica sunt în consonanţă cu poezia lui Paul Celan, care este neconvenţională, sparge tiparele obişnuite în care receptăm poezia. Mi se pare foarte bine venită montarea pentru că suntem într-o fază în care ne recuperăm valorile. Celan este unul dintre poeţii români, chiar dacă a scris în limba germană. Este format la şcoala suprarealismului româneasc şi n-ar fi putut scrie dacă n-ar fi existat Lucian Blaga, Eminescu sau Arghezi. Cred că în seara aceasta s-a consumat la Operă un act cultural mai mult decât bine venit. Mi-aş fi dorit poate să fi fost primii care să fi avut bucuria să ne întâlnim cu această operă. Iată că nemţii ne-au luat-o înainte, dar ce contează 10 ani în viaţa culturală a unui popor?”.

Din distribuţia spectacolului s-au situat, pe primul plan, baritonii Ştefan Ignat (Celan la 50 de ani) şi Ionuţ Pascu (Celan la 30 de ani), obligaţia de a îmbina cântul cu partitura „teatrală” dovedindu-se în majoritatera cazurilor mult prea solicitantă pentru artişti.

Aparţinând unui gen hibrid, la limita dintre tradiţia teatrului liric şi dimensiunea dramaturgică, departe de strălucirea cu care opera clasică şi-a obişnuit spectatorii, „Celan” a compozitorului Peter Ruzicka s-a dovedit un experiment interesant, chiar dacă aplauzele, mai curând politicoase din final, n-au exprimat cu adevărat satisfacţia melomanilor pasionaţi de acest muzical.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.