România, ţara invitată de onoare

Pavilionul României este anul acesta vedeta “Salonului cărţii de la Paris”. Cu un design spectaculos, el măsoară 400 de metri pătraţi şi va cuprinde o librărie şi un spaţiu de dezbateri. “Compania FNAC”, partenerul Salonului cărţii, în colaborare cu librăriile “Cărtureşti”, pun la dispoziţia publicului peste 1.000 de titluri în limba română şi peste 600 de titluri de autori români în limbă franceză.

De-a lungul anilor, Salonul Carţii de la Paris s-a afirmat ca una dintre manifestările importante culturale şi profesionale, la nivel internaţional.

Acest lucru a făcut ca Salonul Cărţii de la Paris să fie o întâlnire în calendarul internaţional al pieţii editoriale, de o mare bogăţie, diversitate, dinamism, forţă a inovaţiei.

În 2013, vor fi prezente 45 de ţări, fiind aşteptaţi peste 35.000 de vizitatori.  Peste 50 de autori români vor participa la evenimentele programate la “Salonul cărţii”, reprezentând toate genurile literare: de la poezie la dramaturgie, de la banda desenată la eseu şi roman. Între ei se află eseişti de anvergură europeană, autori de romane grafice, dramaturgi cu un ton percutant şi proaspăt, poeţi şi romancieri cu o privire ascuţită îndreptată asupra societăţii româneşti. Mulţi dintre ei vor avea sesiuni de autografe la Pavilionul României.

Salonul Cartii de la Portile Versailles-ului

Institutul Cultural Român in parteneriat cu instituţiile franceze, Sindicatul naţional al editorilor, Centrul Naţional al cărţii şi Institutul Francez, cu sprijinul Ministerului Culturii, lansează joi, 21 martie 2013 programul «România, ţară invitată de onoare » la “Salonul cărţii” de la Paris. Salonul îşi deschide porţile la ora 17.00 şi durează până luni 25 martie 2013. 

Sunt programate peste 60 de evenimente si dezbateri, mese rotunde şi întâlniri profesionale – la Pavilionul României, la standul “Centrului naţional al cărţii”, standul Institutului Francez şi pe cele trei scene ale salonului. Participarea la “Salonul cărţii” de la Paris în calitate de “Ţara invitată de onoare” este o premieră pentru promovarea pe plan internaţional a României şi a literaturii române. Acesta este cel mai mare Salon de carte european destinat publicului larg. 

Acest eveniment este de asemenea o ocazie extraordinară pentru profesioniştii lumii editoriale din România să îşi întâlnească omologii din Franţa şi din alte state pentru a dezvolta colaborările. Astfel, ICR, în parteneriat cu Institut Français şi BIEF – Biroul Internaţional al Editorilor Francezi sprijină deplasarea la Paris a unor reprezentanţi ai editurilor române și a distribuitorilor români de carte. 

Concertul inaugural al României la Salonul cărţii va avea loc joi 21 martie la oră 21.30, pe Scena mare a Salonului. “Marius Preda Quartet” o invită pe scenă pe Anne Ducros pentru un concert de jazz cu accente de ţambal. 

De asemenea, la Ambasada României din Paris va avea loc un concert al sopranei Teodora Gheorghiu la care sunt invitaţi membri ai corpului diplomatic prezenţi în capitală Franţei. Acest concert este oferit de Primăria Capitalei prin “CreArT” a “Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie” al Municipiului Bucureşti.

Recitaluri, mese rotunde şi demonstraţie culinară

Programul celor peste 50 de autori şi artişti români participanţi la Salon include mese rotunde, recitaluri, ateliere, sesiuni de autografe.

Literatura română actuală, raporturile scriitorilor cu istoria secolului trecut, legăturile culturale cu Franţa, diaspora literară sunt câteva dintre temele care vor fi abordate în cadrul dezbaterilor. Menţionăm, din program, mesele rotunde: “Cum se reflectă criza societăţii în literatura română contemporană?” (moderator: acad. Eugen Simion); “Thrilller-ul între senzaţional şi politic” (moderator: Horia Gârbea); “Est-Vest: regăsiri literare; Avangarda în Franţa şi România, destine încrucişate” (moderator: Raphaël Sorin); “Literatura emigraţiei române – A scrie dincolo de graniţe” (moderator: Eugen Simion); “România lui Ovidiu” (moderator: Paul de Sinety); “PIF, un personaj francez în România” (moderator: Didier Dutour); “Culisele Scriiturii: principiul incertitudinii” (moderator: Basarab Nicolescu); “Spiritualitate românească în Europa secolului XX: Alteţa Sa Regală Principele Radu de România” (moderator: Adrian Cioroianu); “Exilul literar românesc în Franţa secolului XX –  Marile figuri” (moderator: Catherine Durandin); “Prospeţime şi înflăcărare. Noul val al teatrului românesc” (moderator: George Banu).

George Banu va conferentia despre Noul Val al teatrului romanesc

ASR Principele Radu al României va fi prezent vineri, 22 martie, la Paris, unde va lansa volumul “Anul Regelui”, în ediţie bilingvă franceză şi engleză. Alteţa Sa Regală va participa la Salonul cărţii din Paris la conferinţa “La spiritualité roumaine dans l’Europe du XXe siècle”, ce va avea loc la Pavilionul Romaniei. Conferinţa se va prelungi, începând cu ora 19.30, cu o lansare de carte şi o sesiune de autografe.

Volumul Anul Regelui va fi lansat la Paris si va face si obiectul unei dezbateri

Vor avea loc, de asemenea, lecturi de basme româneşti şi o prezentare şi demonstraţie culinară – “Latinitatea unei bucătării orientale” – realizată de Mircea Dinescu.

Literatura si delicatesuri cu Mircea Dinescu

Din păcate, într-un moment onorant pentru literatură română, în stil caracteristic dâmboviţean, într-un interviu acordat în exclusivitate AFP şi preluat de “L’Express”, importantul scriitorul Mircea Cărtărescu, care făcea parte dintre cei 27 de autori invitaţi la Salon, anunţă refuzul său de a participa.

„Absenţa mea la Salon este, înainte de toate un protest. Într-o Românie în care situaţia se degradează zi după zi (…), cultura trăieşte şi ea momente dramatice” afirmă scriitorul, adăugând: „Noua conducere a ICR ne-a readus cu patru decenii în urmă”. „Echipa domnului Marga proferează injurii împotriva unor importanţi artişti români şi duce un război contra celor mai cunoscuţi intelectuali”, apreciază Mircea Cărtărescu. 

De altfel, scrie „L’Express”, „Într-un interviu acordat postului «Realitatea TV», domnul Marga lăsa să se înţeleagă că Mircea Cărtărescu a fost privilegiat de către fosta conducere a ICR prin numărul de volume traduse şi publicate în străinătate, afirmând că lista autorilor propuşi editurilor a fost întocmită numai după criterii «pur subiective»”. Poate că, la ediţiile viitoare, va veni rândul şi altor scriitori români de valoare să-şi vadă operele traduse în limbi străine.

Andrei Marga, Presedintele ICR

Toate motivele invocate în acest interviu, indiferent de justeţea sau injusteţea lor, nu reprezintă decât încă o pată neagră, de data aceasta pe obrazul culturii româneşti. La Paris, ca şi la Bruxelles…

O vizită la Salonul Cărţii este mereu o promisiune de a face mii de descoperiri şi întâlniri. Vincent Montagne, preşedintele Sindicatului Naţional al Editorilor, şi Bertrand Morisset, comisarul Salonului, şi-au luat acest angajament.

Jérôme Ferrari, laureatul Premiului Goncourt în 1012, va vorbi despre ficţiune şi romanul său, „Le sermon sur la chute de Rome”

Jerome Ferrari va vorbi despre utopie

Joel Dicker, distins cu „Grand Prix pentru roman” de către Academia Franceză, cu „Premiul Goncourt al liceenilor”, autorul cărţii „La Vérité sur l’Affaire Harry Quebert”, va conferenţia duminică, la ora 12.30, despre „Meseria de scriitor”.

Una dintre autoarele cele mai citite din Europa, Tatiana de Rosnay, la rândul ei, îşi va dezvălui secretele creaţiei, odată cu publicarea noului său titlul „L’Encre russe”.

Despre cum a devenit un scriitor de succes vorbeşte şi Marc Levy, la lansarea volumului său, „Un sentiment plus fort que la peur”, aflat deja în topul vânzărilor. Amélie Nothomb va evoca primii săi paşi în universul literar. Emmanuel Todd va analiza noua faţă a societăţii franceze, împreună cu Vincent Descombes şi Benjamin Stora, în timp ce Catherine Cusset, cu „Indigo”, Hubert Haddad, cu „Pictorul evantaiului” şi Nicolas Werth, istoric şi specialist în Uniunea Sovietică, invită la o călătorie ficţională şi istorică în acelaşi timp.

Un eveniment special este organizat în jurul scrierilor lui George Simenon, tatăl lui Maigret, de trei cunoscători ai operei sale: Pierre Assouline, autor al unei biografii şi al unui „Autodictionnaire Simenon”, Sylvestre Clancier, care a publicat „Pe urmele lui Maigret”, şi, în mod neaşteptat, Douglas Kennedy, fan al scriitorului belgian.

Actorul şi regizorul Francis Huster, care şi-a mărturisit adesea dragostea pentru opera lui Albert Camus, a publicat „Albert Camus, un combat pour la gloire”.

Colecţia «Le Livre de poche» marchează 60 de ani de existenţă, amintind cu nostalgie şi emoţie, condiţia ei de veritabilă revoluţie în domeniul literaturii, etalându-şi titlurile celebre.

Bibliofilia, o valoare-refugiu

Un spaţiu de 600 de metri pătraţi va găzdui, la “Salonul Cărţii” de la Porte de Versailles, expozanţii de la „Artsquare”, dedicat bibliofiliei, anticariatului, legăturilor, dar şi “Muzeului Cărţii şi Manuscriselor”, care va prezenta 20 de opere acoperind şase secole de artă a cărţii, de la primele incunabule la cărţile recente de artist, cum ar fi “Fabulele” lui Lafontaine, publicate de Oudry, “Enciclopedia lui Diderot şi d’Alambert”, “După-amiaza uni faun” de Mallarmé, ilustrată de Manet….

Cu „Art square”, Salonul cărţii de la Paris va acorda, începând din 22 martie, un vast spaţiu cărţii de excepţie: scrisori, manuscrise, opere preţioase, cărţi de artist şi legături de artă. Există şi astăzi o piaţă în care Franţa ocupă primul loc pe plan mondial: bibliofilia. Preşedintele Sindicatului Librarilor de carte veche şi modernă, „SLAM” evaluează la 20.000 numărul bibliofililor, ceea ce plasează Franţa, ţara în care s-a născut salonul literar, în fruntea clasamentului bazat pe numărul de bibliofili pe cap de locuitor.

„Bibliofilia nu se manifestă public şi de aceea este prost cunoscută sau numai prin clişee, cum ar fi cel care îl prezintă pe bibliofil ca un obsedat de legăturile frumoase. O carte rară este mult mai mult decât o legătură în piele, este un univers în sine”.

Bibliofilia este un sector important al Salonului

Franţa numără în jur de 250 de anticariate de carte, a căror activitate este condusă de un regulament exigent, fiecare anticar trebuind să decrie cu precizie fiecare volum, indicând clar eventualele defecte, stabilind preţuri serioase în conformitate cu valoarea operei. Un alt angajament al anticarilor este păstrarea pieselor istorice. Este interzisă casarea exemplarelor intacte a cărţilor sau manuscriselor. O practică curentă la librarii mai puţin scrupuloşi.

Pe piaţa complexă a cărţii, noţiunea de vechime nu este un criteriu de valoare. „Fiecare carte este un caz aparte, există ediţii preţioase şi altele lipsite de interes. Pentru «Madame Bovary», este importantă ediţia originală din 1857 şi niciuna din celelalte. Pentru «Călătorie la capătul nopţii» este valoroasă ediţia originală din 1932, pe hârtie de lux. Dacă ediţia numită a «fermierilor generoşi» a «Poveştilor» de Lafontaine este atât de căutată, asta se datorează frumuseţii gravurilor”, explică Anne Lamort.

O altă axă a bibliofiliei: colecţiile aşa numite de provenienţă, cu legăturile purtând blazoane, mărci, devize sau simboluri ale proprietarilor lor. Cărţile cu emblema regală sunt printre cele mai căutate ca martori ai splendorii Vechiului Regim. Opera de referinţă rămâne “Manualul amatorului de legături franceze cu  blazon” de Olivier, Hermalet şi Roton, o lucrare ce repertoriază 10.000 de însemne heraldice, în cele 30 de volume ale ei.

Cărţi rare şi opere frumoase caută femei pasionate

Nu te hotărăşti de azi pe mâine să devii bibliofil. Penru a fi capabil să judeci în ce constă raritatea unei cărţi, este preferabil să stăpâneşti o serie de cunoştinţe privind istoria, literatura, legătoria, editarea şi gravura. Dacă se înţelege uşor că bibliofilia cere o anume maturitate şi mult timp liber, este mai puţin explicabil de ce ea interesează foarte puţine femei. Preşedinta SLAM nu cunoaşte decât trei.

Bibliofilia rezistă de bine de rău tiraniei internetului, care a adus atâtea pagube unui sector important, cartea de erudiţie. În materie de vânzări, nu mai este vorba despre confidenţialitate, ci de un sistem brutal de comparare a preţurilor care îi este rareori de folos profanului. Să cumperi mai ieftin pe internet înseamnă deseori să cumperi mai prost. Anticariatul rămâne un loc de trecere obligatoriu. „Poţi veni de mai multe ori să consulţi obiectul dorit, să-l compari cu un altul, să studiezi serios notiţele, să detaliezi cataloagele, în timp ce, pe internet, sunt permise toate aproximările”. 

Bibliofilia este un plasament atipic, a cărui evoluţie rămâne extrem de lentă şi uneori dezordonată. Este o valoare-refugiu, fără îndoială, dar pe termen lung, dar este în primul rând o pasiune.

Despre celebrii anticari de carte, aflaţi la Salon, aflăm în “Le Figaro Magazine”.

Culgerea de piese ale procesului lui Robert-François Damiens, care a încercat să-l asasineze pe Ludovic al XV-lea, având pe copertă blazonul favoritei sale, Doamna de Pompadour; unicul fascicol al “Analelor franco-germane”, publicat de Karl Marx la Paris în 1844, o scrisoare-confesiune a lui Gauguin, scrisoarea în care Flaubert mărturiseşte dorinţa lui de a scrie, la 20 de ani… Dacă librăria lui Benoît Fourgeot din strada Odeon  pare un cabinet de amator, prin decorul ei, fondurile evocă mai curând un inventar à la Prevert. „Specialitatea mea este aceea de a nu avea niciuna”, afirmă acest nativ din Bayonne devenit parizian din dragostea pentru cartea de excepţie. „Visam să ajung fie negustor de tablouri, fie jurnalist şi nu mi-am trădat idelurile tinereţii: vând opere de artă în sensul larg al termenului şi unele dintre ele mă antrenează în adevărate anchete jurnalistice”, mărturiseşte el, într-un interviu realizat de Elisabeth Barillé.

Format la Clavreuil, celebrul librar istoric, apoi la Quentin, la Geneva, Benoît Fourgeot comercializează documente autografe şi ceea ce el numeşte „cărţi martor”. „O carte nu mă interesează prin valoarea ei pecuniară. De fapt caut exemplarul care stă dovadă unui eveniment unic, de ordin istoric, literar sau intim. Sunt, în consecinţă, foarte selectiv, având întotdeauna într-un colţ al minţii fraza lui Flaubert; «perlele compun colierul, dar firul este cel care îl construieşte». El posedă, printre altele, un exemplar din “Mémoires d’outre-tombe” care i-a aparţinut chiar lui Chateaubriand.

Ceea ce îl interesează în cel mai înalt grad sunt colecţiile particulare, care evoluează având în centru interesul proprietarilor lor. El şi-a impus o interdicţie, aceea de a nu deveni colecţionar el însuşi. „Nu eşti bun negustor dacă păstrezi ce e mai bun pentu tine. Îmi place să fiu cel care trece cărţile dintr-o parte în alta”. De câţiva ani, cunoştinţele lui de expert se exercită într-un domeniu puţin cunoscut publicului larg: evaluarea şi negocierea arhivelor de scriitori. S-a ocupat de cea a lui Guy Debord, achiziţionată de BNF şi de cele ale lui Michel Foucault, clasate tezaur naţional. Fişierul lui Benoit Fourgeot numără câteva instituţii americane, pentru că nu simte nicio strângere de inimă când rarităţi franţuzeşti plecă în bibliotecile americane, „pentru că acolo totul este minunat conservat şi arătat. Cărţile, oricât de preţioase ar fi, trebuie să rămână ceea ce sunt: ambasadori”.

Specialistă în arta legătoriei este Veronique Sala-Vidal . Ea trăieşte între presa de legătorie şi maşina de tăiat ca un aventurier între oază şi cort. Oferă manuscriselor, desenelor şi cărţilor veşminte de piele, de hârtie rară sau de sticlă, cu îndrăzneli tehnice, inventivitate şi fantezie. Dincolo de gustul pentru lectură, cultivat în familie, nimic nu părea s-o destineze legătoriei. Studii la Şcoala Naţională de Arte Decorative, apoi la Şcoala-pilot internaţională de artă şi cercetări de la Villa Arson din Nisa, o pasiune pentru imagini şi pentru tehnicile noi au lansat-o în infografie. O  altă cale i s-a deschis când legătorul de artă Daniel Mercher, prietenul lui Aragon, a iniţiat-o în acest univers care aliază vizibilul cu invizibilul.

Gerard Arnold poate fi numit colecţionarul minunilor.Când singura lui bogăţie era tinereţea, orfevreria nu era o colecţie accesibilă. Pasiunea sa pentru bibliofilie a debutat într-o manieră destul de picantă, scoţând dintr-o pubelă umplută cu cărţi, două volume ale ediţiei originale “César Birotteau” de Balzac. Atunci a luat decizia de a porni la vânătoarea unor cărţi originale. “Lumea cărţilor este foarte vastă, fiecare bibliofil fiind delimitat de propriul teritoriu. Pentru mine au fost şcolile literare care au înflorit între 1870 şi 1920, când au fost foarte multe rarităţi”.

L-au atras oamenii celebri care au dat istoriei literaturii cărţi veritabile, unice. Printre ele figurează Fraţii Goncourt, Jedan Cau, autorul “Testamentului lui Stalin”, apoi poetul Jehan Rictus, prietenul lui Appolinaire. Colecţionarul Gerard Arnold mărturiseşte că niciodată nu a achiziţionat o carte de pe internet. El atenţionează în acelaşi timp bibliofilii de a cumpăra cărţi contra curentului la modă, de a găsi un domeniu încă neexplorat. “Eu cred în şansă, pentru că miracolul în bibliofilie este întotdeauna posibil”.

Superman in versiunea lui Jim Lee, in care eroul gaseste adevarul si dreptatea

Superman, super eroul Salonului

Cel mai apreciat dintre super eroi, înplineşte 75 de ani. Dar Omul de Oţel nu-i serbează ca toată lumea. Pentru a-i onora existenţa, Zack Snyder îl transpune pe ecran pe acest Superman în „Omul de oţel”. Salonul cărţii de la Paris îi aduce un omagiu cu o expoziţie consacrată marilor perioade din viaţa sa şi autorilor care l-au transformat din legendă în bandă desenată. Yann Graf, editor asistent la „Urban Comics”, conmentează câteva desene şi alte ilustraţii ale eroului venit de pe planeta Krypton. Piese ce vor fi regăsite în expoziţia „Antologia lui Supermanm”, iar filmul va fi lansat pe ecranele franţuzeşti în această vară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.