Șarmul mediocrității

Conu Alecu Paleologu avea câteva teme favorite. Una era cînd se înfierbînta amarnic împotriva mediocrilor. Părerea lui era că mediocrii au instinct sigur și se coalizează împotriva valorii, pe care de altfel au meritul că o recunosc imediat. Mediocrii sunt conștienți de propria lor nimicnicie și neajutorare. Tehnica lor de a se promova este Cabala împotriva celor realmente buni. Se coalizează spontan, din instinct. Era adevărat ce spunea mentorul și patronul meu. Dar, este de observat că nu e ușor să depistezi aceste coterii, deși sunt influente, răspîndite și fac toate jocurile. Ele ocupă peisajul. Sunt pretutindeni, distribuie resurse. Mediocrii își procură ranguri, caută și dobîndesc funcții, decorații, uniforme, premii…

Dacă nu ești atent, indivizii ăștia par adevărați, par că sunt chiar cineva. Dar ei nu sunt decît profitorii profesioniști ai tuturor conjuncturilor. Ei sunt exclusiv de partea puterii, a banului, a favorurilor. Sunt curteni desăvîrșiți, experți în delicata artă a lingușirii puternicilor zilei. E greu de distins un mediocru din corul din jur. Nu e vorba doar despre camuflaj – una din specialitățile imposturii – ci de faptul că pozează în semizei. Așa își pot crea și menține influența. Au curteni care îi ridică în slăvi, pupincuriști rafinați care își depun buzele pe fesă sau la gazetă.

În plus, pentru a rămîne pe soclu confiscă juriile, instituțiile, asociațiile și mai ales bugetele. Se premiază și se gratulează între ei. Sunt peste tot unde se dă ceva. Onoruri de ex-, o pomană, un ministeriat, un directorat, orice. Nu ratează nimic.

Cum nu pot rezista prin ce sunt și ce fac cu mînuța lor, aranjează să fie plasați în diverse slujbe, de preferință în vîrful unei ierarhii, ca ambasadori, academicieni, în diverse sinecuri.

Firește, preferă la Paris, Londra, Berlin etc. Găsesc un birouaș (cu șofer și secretară) și de acolo binecuvîntează și ceartă slugile.

Cît reușesc să își mențină postura asta și cît au ceva de împărțit, ei bine, supraviețuiesc. Unii se mențin așa, călare pe diverse șefii pînă la bătrînețe. Îi uită dracu prin funcții și onoruri. Cît distribuie bunuri și servicii, au și susținători. Chiar mai auzi de ei cîte ceva – de obicei de rău. Nu lasă nimic în urmă. Pe unde ajung, strică, fac prăpăd. Ei știu doar să țeasă intrigi, să șicaneze și să dărîme un rival. Toată viața și-au făcut loc călcînd pe cadavre. Mediocrul (omul de gașcă) e un serial-killer. La șoapte, cabale, urzeli, comploturi nu îi întrece nimeni. Ăsta e secretul lor. Coteria de care se înconjoară funcționează ca o mafie, o gașcă, un gang, un clan, cum vreți să îi spuneți. Regulile acestor relații sunt aceleași ca la cîini – pedeapsă și răsplată. Alt principiu – Ai noștri sunt genii, ai lor sînt ticăloși. Ai noștri sunt de Nobel, ai lor niște ratați. Etc.

Ce complică lucrurile este că românii (antiindividualiști prin definiție, antiliberali) au vocația de a conviețui în găști, în rețele. Gașca e un mod de viață, stau unii lângă alții ca oile pe șosea. Au talentul de a se livra unui semizeu de butaforie și de a-l slugări. Se pare că este darul nostru cel mai puternic. Găștile au un rol precis – anume – să asigure componenților ei avantaje pe care de unii singuri nu le-ar dobîndi.

Găsești în lumea cultural-intelectuală tot atîta corupție, rivalități, mizerie umană cît în politică, afaceri, în lumea interlopă. Tot cu materialul clientului ai de-a face.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.