Şi noi ne-am fi dorit un preşedinte care să nu aibă probleme cu fals în acte publice

Două declaraţii recente mă scot pur şi simplu din minţi prin ipocrizia lor: prima este a lui Klaus Iohannis, iar a doua a lui Hans Klemm. Ele se referă la nominalizarea viitorului premier al României, căci nu fac altceva decît să treacă în derizoriu alegerile parlamentare care bat la uşă, din moment ce s-a stabilit deja cum şi, mai ales, cine va ocupa această funcţie.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat pentru Adevărul: „De fiecare dată cînd se angajează agenţi de pază prima condiţie e să nu aibă cazier, adică să nu fie penali. Păi, cum ne imaginăm că ţara va fi păzită de unul cu dosar penal? Este absolut inimaginabil, este o condiţie minimală şi nu am absolut deloc de gînd să renunţ la ea”.

La cîteva minute, ambasadorul SUA, Hans Klemm, declara pentru News.ro: „Îl felicit pe preşedintele Iohannis pentru sprijinul foarte puternic şi constant pentru lupta anticorupţie a României. Îl felicit şi pentru încurajarea alegătorilor şi a partidelor de a aduce la putere un Guvern integru şi competent, fără probleme de corupţie”. Întrebat ce părere are despre declaraţia de mai sus a preşedintelui, Klemm a adăugat: „O voi spune simplu şi direct: susţin pe deplin mesajul”.

Este cît se poate de transparentă trimiterea celor doi la Liviu Dragnea şi la PSD. În acest colţ de pagină am scris de mai multe ori despre prostia inimaginabilă a lui Liviu Dragnea de a lăsa să se înţeleagă că el ar putea fi numit prim-ministru în cazul în care PSD ar cîştiga alegerile, şi am mers mai departe, susţinînd că şi păstrarea lui în fruntea PSD este o gafă care-i va costa enorm pe cei care susţin acest partid. Din acest punct de vedere, cred chiar că decizia absurdă a Liviu Dragnea are legătură cu al doilea dosar penal al său, care-l poate trimite după gratii în cazul unei noi condamnări, după cea legată de Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, mai clar spus că Liviu Dragnea face jocul lui Iohannis, în speranţa că va scăpa de puşcărie!

A doua săgeată îl are ca ţintă pe Victor Ponta, care stă foarte bine în sondaje, înregistrînd o cotă foarte mare la încrederea oamenilor în el. De fapt, adevărata spaimă a lui Iohannis, cea care îi strică planurile legate de preferinţa sa pentru Dacian Cioloş, este, mai degrabă, aceasta: că Victor Ponta ar putea fi nominalizat de PSD-ALDE, iar acel subţire dosar cu care este trimis în instanţă nu ar fi suficient pentru a refuza nominalizarea acestuia.

Oricum, în spatele corupţiei trîmbiţate de Iohannis în legătură cu „penalii” din PSD, este aceeaşi idee fixă, denumită generic GUVERNUL MEU, în fruntea căruia îl doreşte pe Dacian Cioloş! Restul sînt banale figuri de stil, menite să ne prostească pe faţă.

De unde vine însă ipocrizia acestor declaraţii care mă scot din minţi?

În primul rînd, Klaus Iohannis uită că a cîştigat alegerile fiind acuzat de „incompatibilitate”! Conform principiilor sale de acum, ar fi trebuit mai întîi să-şi rezolve problema în instanţă şi abia apoi să se înscrie în cursa electorală, dar n-a făcut-o, decizia ÎCCJ conduse de celebra Livia Stanciu venind abia după ce a fost validat ca preşedinte! Că se considera nevinovat este o cu totul altă problemă, căci şi Victor Ponta îşi declară nevinovăţia, însă acest lucru nu-l face pe Iohannis să-l scoată din tabăra „penalilor”!

În al doilea rînd, Klaus Iohannis dă impresia că nu ştie ce înseamnă „să ai cazier”! Preşedintele spune: „prima condiţie e să nu aibă cazier, adică să nu fie penali”. În nenumărate ocazii, Iohannis i-a definit ca fiind „penali” pe cei care au probleme cu Justiţia, adică pe aceia care sînt urmăriţi penal. Or, în cazierul judiciar nu sînt trecute decît sentinţele definitive ale instanţei, nicidecum faptele pentru care cineva este cercetat! Iată acest document care-l vizează chiar pe Iohannis:

Dacă „penali” sînt toţi cei cercetaţi, atunci, conform documentului de mai sus, Klaus Iohannis trebuie să-şi amintească faptul că şi domnia sa este cercetat penal pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 215, al. 1, 2, 3 şi 5 din C.P. şi art. 248 din C.P. (înşelăciune şi Abuzul în serviciu contra intereselor publice)! Faptele redate de procurorii Parchetului General (condus atunci de nimeni alta decît Laura Codruţa Kovesi) se referă, desigur, la felul în care Iohannis a dobîndit mai multe imobile din Sibiu.

Chiar şi Dacian Cioloş, la momentul în care a fost numit prim-ministru se afla în cercetare pentru comiterea infracţiunii de „abuz în serviciu” în Dosarul „Telepatia”, cînd, fiind ministrul Agriculturii, a stabilit ilegal un prejudiciu de 60 milioane de euro! Plîngerea împotriva lui Dacian Cioloş a fost depusă în luna martie 2014, iar „neînceperea urmăririi penale” s-a hotărît abia în 17 martie 2016, adică după doi ani, cînd Dacian Cioloş era deja Prim-ministru!

Aşadar, atît Iohannis, cît şi Cioloş au fost achitaţi în unele dintre dosarele lor fiind în funcţiile de preşedinte al României, respectiv prim-ministru al Guvernului! Dacă ar fi vrut să se angajeze ca paznici, aşa cum spune acum preşedintele în declaraţia de mai sus, amîndoi ar fi fost trimişi acasă pentru a-şi rezolva mai întîi dosarele penale! Dar, după cum se vede, ceea ce este valabil pentru alţii, Iohannis nu aplică în propria sa situaţie sau a celor preferaţi.

Peste toate aceste ipocrizii, vine şi declaraţia ambasadorului SUA, care declară că „susţine pe deplin mesajul preşedintelui Iohannis”, adăugînd şi susţinerea faţă de Laura Codruţa Kovesi: „Dacă există vreo pată pe activitatea ei, există autorităţi care vor putea investiga şi evalua, dar eu o aplaud puternic pentru recordul de succes în a conduce lupta anticorupţie a României” (News.ro). Întrebarea care decurge de la sine este: nu la fel trebuie procedat şi cu ceilalţi anchetaţi, adică să se aştepte rezultatul proceselor? Nu cred că ambasadorul Klemm n-a auzit de acuzaţiile din spaţiul public la adresa Codruţei Kovesi:

– plagiat

– muşamalizarea dosarului Transgaz în care este implicat fratele său

– muşamalizarea dosarului RCS-RDS în favoarea firmei la care lucrează iubitul său

– Cazul Rarinca

– Cazul Olguţa Vasilescu.

De altfel, Hans Klemm ar trebui să ştie că dumnealui însuşi a fost audiat în „Comisia pentru Relaţii Externe a Senatului SUA” de către Ron Johnson care era acuzat că şi-a finanţat ilegal campania electorală cu 10 milioane de dolari! Ron Johnson era la acea dată un „penal”?

Puse cap la cap toate aceste informaţii oficiale, este cît se poate de limpede pentru orice om care nu face parte din grupurile de interese politice că se lucrează cu dublă măsură: atunci cînd este vorba despre adversari, cuvîntul „penal” este devastator şi trebuie să ducă la eliminarea respectivului din viaţa publică, iar atunci cînd este vorba de „ai noştri” trebuie să se aştepte decizia definitivă a autorităţilor! Asta nu este altceva decît aplicarea selectivă a principiului prezumţiei de nevinovăţie, adică folosirea Justiţiei ca armă politică!

Lucrurile acestea nu sînt specifice mult trîmbiţatului STAT DE DREPT şi, cu atît mai puţin, DEMOCRAŢIEI. Că la noi ne lovim de ani de zile de aceste devieri democratice – nu mai este un secret, dar să-l vedem chiar pe ambasadorul SUA că arbitrează astfel de abuzuri parcă este prea mult.

Că Dacian Cioloş va fi iarăşi prim-ministru nici nu mai contează. Mai grav este că ni se impune să acceptăm pe nemestecate un nutreţ care nu numai că ne face rău, dar sîntem obligaţi să spunem şi că place nespus de mult! Ca în bancul acela cu secretarul de partid care demonstra bunătatea comunismului prin cîmpul plantat numai cu varză din care fiecare îşi lua cît îi trebuie. Cînd un oarecare Gheorghe i-a spus că lui nu-i place varza, secretarul PCR i-a zis cu subînţels: „O să-ţi placă, nea Gheorghe, o să-ţi placă”!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.