Direcţia în care se îndreaptă clasa politică nu este una cât de cât acceptabilă pentru poporul român. Personalităţile care au influenţat de-a lungul anilor după 1989 politica românească sunt destul de controversate, dacă nu de-a dreptul toxice. Clasa politică, în integralitatea ei, s-a desubstanţializat până la ridicol. Nimic de natură morală, fapt absolut obligatoriu, firesc, nu mai conturează arealul politic. Devenită absolut circ, practicând o demagogie ieftină, politica momentului provine din cele mai contraindicate medii. După o cunoscută vorbă, lupii ajung stăpâni la stână, impunând legalizarea situaţiei.
Implicarea preşedintelui Traian Băsescu în actuala campanie electorală spulberă orice calm necesar dezbaterii publice, fără de care totul este o zădărnicie. De parcă ar fi fost insuficient traumatismul de acum câteva luni legat de suspendarea sa, omul din fruntea României se transformă din nou într-un teribil agitator. Dacă îl ascultă sau nu cineva, asta este o problemă secundară. Important este că blochează discuţii, simţ critic, atmosferă civilizată, oferind aceleaşi panglici care iau ochii resentimentarilor de toate tipurile. Dreptatea la care face trimitere Traian Băsescu este a unui prsonaj care nu depăşeşte standardele unui activist lipind afişe pe garduri, lansând zvonuri dintre cele mai năstruşnice. S-a creat deja un ghetou în care preşedintele ocupă un loc esenţial, dovedind o blocadă a campaniei electorale în toată amploarea.
Lipsa de reformă din interiorul tuturor partidelor a dus la o inerţie care se resimte. Sigur, nu este deloc normal ca în fruntea lor să se afle, fără nicio ruşine, persoane care ar fi trebuit demise nu de azi, de ieri. Asta e o situaţie generalizată, fără nicio excepţie. Probabil pe asta mizează Traian Băsescu, considerându-se într-o legitimitate totală. El, însă, este simbolul nr. 1 al mizeriei actuale, etalonul tupeului generalizat. Acest stil uman, caracterial, impus la vârful statului a transformat mediul politic, social, într-o veritabilă mascaradă. Dacă media nu îl va marginaliza, campania electorală este compromisă, riscând să se transforme într-un conflict social subteran. Comportamentul securistic pe care îl manifestă Traian Băsescu, inclusiv prin instigatorii din anturaj, îl transformă într-o sursă de conflicte fără sfârşit. Chiar dacă alţii îl întrec în multe, asta nu îi permite o implicare în campanie.
Se spune, destul de răspicat, că ar fi ingerinţe externe în actul politic actual, chiar o posibilă deviere strategică. România are nişte parteneriate vitale, UE, NATO, peste care nu poate trece nimeni, iar opţiunea publică majoritară este fermă în această direcţie. Pentru asta nu o să dedicăm ode acestor parteneriate şi alianţe, nu o să sacrificăm dezbaterea publică asupra prezentului de teamă să nu ofensăm nu ştiu ce client politic ajuns ambasador al Americii la Bucureşti. O stare de alertă în viaţa publică, socială, politică e mai mult decât bine-venită, asigurând o implicare cât mai mare a spiritului unei naţiuni.
Un singur om a ajuns, din nou, după douăzeci şi ceva de ani, să decidă totul în România. Acest om are drept de veto, fără a mai da seamă cuiva. Libertatea lui de acţiune este atât de mare, atât de arogantă, iresponsabilă, încât eticheta de dictator i se potriveşte în totalitate. El trebuie oprit. Cei care supraveghează corectitudinea campaniei, guvernul, parlamentul ar trebui să interzică poluarea electorală prin prezenţa atât de nocivă a lui Traian Băsescu în mijlocul ostilităţilor. Este deja vorba de implicarea în campanie a unei instituţii-cheie, aceea a Preşedinţiei, ceea ce contravine intereselor democratice generale.
În tot acest vacarm al unei Românii care nu are cum să afle o cale prin asemenea personaje şi modalităţi, Casa Regală dovedeşte o distanţă pentru mine de neînţeles. Majestatea Sa Regele Mihai se bucură deja de o minimă formă de recunoaştere oficială, ca fost şef al statului român. Casa Regală, sub regimul anterior, a fost pusă cât de cât în posesia unor proprietăţi, prioritar. Problemele minore au fost rezolvate. Românii ar trebui să aibă în Casa Regală, cu atât mai mult cu cât aceasta a avut inspiraţia de-a deveni de România, un partener, aş spune strategic, în aceste vremuri. Exceptând unele titularizări privind fidelitatea unora faţă de monarhie, nu se întâmplă mare lucru. Casa Regală este menţinută de unii tot în exil. Continuând acest mod de relaţionare cu mediul politic, naţional, public, Casa Regală ia o distanţă pe care nimic nu o mai poate recupera într-un viitor imediat anunţându-se mai mult decât favorabil.
Liniştea Palatulului Elisabeta ar trebui să fie mai mult decât a unui muzeu, poate chiar salvarea României.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.