Pe 27 decembrie, de Sfântul Ştefan, în jurnalul său de prânz, Radio România Actualităţi informa, prin intermediul unei oficialităţi din Pungeşti, că, în comuna respectivă, aflată în centrul atenţiei în urma protestelor energice împotriva explorării gazelor de şist, copiii nu au avut voie să colinde întrucât sunt interzise adunările de mai multe persoane! Am rămas perplex la auzul ştirii, m-am frecat la ochi precum pelerinii care merg la Mecca o dată în viaţă spre a căpăta hrană spirituală, bazată pe idei luminoase şi raţionale, dar nu m-am dumirit repede, întrebându-mă dacă sunt în ţara lui Amin Dada ori în vremurile naziste sau bolşevice, în care frica la scară naţională pentru scaun făcea casă bună cu absurdul şi aberaţia.
Cum altfel poţi să califici faptul că, la Pungeşti, copiii nu au voie să colinde, fiind supuşi restricţiilor privind siguranţa şi liniştea naţională, decât o dovadă uriaşă de imbecilitate şi iresponsabilitate de care dau dovadă cârmuitorii de azi, care, pe zi ce trece, ating paroxismul în cele mai diverse sectoare de viaţă? Cum altfel, dacă eşti cu capul pe umeri şi mintea întreagă, poţi să reacţionezi auzind despre un atare act absurd şi ca origine, şi ca destinaţie, care răpeşte copiilor unul dintre cele mai frumoase momente ale acestei vârste – colindatul de sărbători, la care visează şi pe care-l pregătesc, iar apoi îl fac cu emoţie de nedescris?
Prin această interdicţie, guvernanţii şi cei ce-o aplică demonstrează cu prisosinţă că, în România de azi, iraţionalitatea ia locul lucidităţii şi ne aflăm foarte aproape de vremurile în care, în anii ’50, sinistra perioadă stalinistă, pe care o credeam revolută, uitată şi abandonată pentru totdeauna, revine în forţă datorită emanaţilor conspiraţiei din 1989, care, în consecinţă, se tem de comploturi ca dracu’ de tămâie! Înfiorătoarea interdicţie căreia trebuie să i se supună copiii din Pungeşti îmi aminteşte de o decizie luată la mijlocul anilor ’50 de un general sovietic ce comanda trupele Armatei Roşii aflate în Oltenia. După câteva pahare de vodcă, sau datorită lipsei lor, individul respectiv a decis să anuleze spectacolele căluşarilor prilejuite de sărbătoarea religioasă a Rusaliilor. La ora aceea, în satul meu aproape de Olteţ exista o ceată de căluşari foarte bună, cu reputaţie mare în zonă şi concura cu cetele de la Dobrun, Osica sau alte comune. Avându-l vătaf pe Ilie Dragu, membrii ei începeau repetiţiile cu trei-patru săptămâni înainte de Rusalii. Mai mult, inovând în mod absolut pentru acea vreme, vătaful selecţionase şi trei copii, care, la repetiţii, trebuiau să ţină pasul cu cei mari. Erau repetiţii dure, fără menajamente din partea lui Ilie Dragu, care avea însă mare grijă să regleze paşii sau ritmul mişcărilor cu posibilităţile copiilor. Perioada repetiţiilor a fost una mirifică, părinţii ne pregăteau costumul, îl probam, era ajustat ş.a.m.d. Într-o seară, când ne găseam la una dintre ultimele repetiţii, a venit miliţianul satului, s-a dat jos de pe bicicletă, părea că nu se ţine bine pe picioare, a oprit repetiţia şi ne-a citit cu greu de pe o hârtie potrivit căreia, „din ordinul tovaroşului gheneral sovietic, nu se mai dă spectacule cu Căluşu’, ci dor de ziua lu’ unu mai, 8 mai, 9 mai 23 agust şi 7 novembrie!”. A picat cerul pe toţi cei de faţă, cât eram de copil, visul meu de a juca acel căluş în faţa lumii din sat şi apoi în concursul pe regiune, de la Craiova, s-a năruit brusc. În sat era o atmosferă ca de înmormântare. Ceata s-a destrămat şi abia târziu a început să se joace iarăşi căluşul, dar cu prilejuri precum cele anunţate de „gheneralul” citat de miliţianul sfertodoct.
Cum spuneam, de asemenea vremuri mi-a amintit gestul de a interzice copiilor din Pungeşti să colinde, un gest al unor indivizi care se afundă pe zi ce trece într-un desfrâu politic nemărginit. Gestul lor de a anula una dintre cele mai frumoase şi mai însemnate manifestări ale copilăriei şi justificarea aberantă a lui sunt o manifestare de demagogie borţoasă, de care sunt în stare claponii politici ai acestor vremuri, alimentaţi copios din burta instituţiilor ţării, pe care, ca şi pe locuitorii din Pungeşti, le tratează ca pe feudele proprii. Ponta şi ai lui din Guvern sunt nişte indivizi pervertiţi, cărora cuvântul foarte încăpător de COPILĂRIE, cu frumuseţile şi aşteptările ei curate, nu le spune nimic, impostura reprezentând hrana şi ocupaţia lor zilnică. Având două odrasle minore care, probabil, acum se lăfăie într-o vilă de protocol, fiind colindate în „regia” SPP, doctorul în drept, care, uneori, ne informează că „DOIŞPE BĂNCI” fac şi dreg, nu ştie că a spune NU unor copii în faţa unor momente luminoase echivalează cu un atentat violent la vârsta şi visele lor?
Terminasem de scris acest pamflet, când am văzut stupefiat încă o dovadă a evocatei imposturi la nivel înalt şi a victimelor pe care le face ea. Mai nou, politicianul social-democrat (sau ce o fi!) a constatat că dă bine îndeosebi în afară dacă eşti văzut lângă Regele Mihai, drept care, cu lipsa de realism tot mai evidentă, el şi tipii din „echipa” lui au postat pe Facebook o poză în care, chipurile, el lua masa alături de fostul suveran al României. La ora aceea, Regele Mihai era la Versoix, iar Ponta crede că suferă de ubicuitate, când el şi haidamacii săi de la guvernare nu sunt altceva decât ucigaşi de colinde!
Pentru crima asta să dea Dumnezeu să nu-i mai prindă Anul Nou 2014!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.